1,983 matches
-
pe spătarul vechiului fotoliu tapisat cu catifea verde. Femeia are ochi de un gri spălăcit, profil nostalgic și umeri de porțelan, ce par transparenți în decolteul rochiei de culoarea aburului. Ceasul de pe măsuța rotundă ticăie în cadență și orhideele din vază respiră calm, în liniștea din jur. Un telefon se aude sunând. Perdelele de organza tremură ușor în bătaia vântului, în timp ce stelele răsar una câte una. Noaptea crește, trimițându-te cu gândul la arome de ciocolată caldă și prăjituri, la scene
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
trei generații de femei mature în gândire și cu suflet mare, trei generații de femei cu iubire de neam, de familie, de muncă, de adevăr și dreptate. Am fost primit cu prietenie și am fost ospătat ca un musafir de vază în casa lor de la țară, de la Săcuieu, împreună cu prietenii noștri, am însoțit-o pe Georgeta la festivitatea de absolvire a facultății pentru a-i prelua o parte din emoții atât ei cât și proaspetei licențiate, fiica sa, Mădălina, la Cluj
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
destul timp să mă hotărăsc. Hai să ne culcăm că a răsărit și soarele. - Nu mai mergem pe plajă? Dormim acolo. - După câtă apă și mizerie a adus marea pe nisip? Mulțumesc, nu, prefer patul. În timp ce punea trandafirii într-o vază și rochița în dulap, Ana a mers să-și arunce câțiva stropi de apă rece pe față. Simțea că o înțepau ochii de la fumul din barul Internațional, de nu mai putea să-i țină deschiși. Parcă avea nisip în ei
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
au prelucrat produsele recoltate și au dobândit mici averi personale. Deci se poate! Pământul grijit dă roade. Dar nu pe suprafețe mici. Există și în Muntenia, fosta Țara românească, întreprinderi agricole care sunt mai mult decât rentabile. Un politican de vază, sesizând efectul obținut din concentrarea unei suprafețe mai mari de teren care să permită investiții în irigare ameliorare și prelucrare a materiei prime și-a încropit o moșioară de 300 hectare. Suprafața este practic la limita necesară unei agriculturi mecanizate
NANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347789_a_349118]
-
peste mici matrapazlâcuri locale făcute de primari care oricum nu aveau capacitatea să valorifice pământurile aflate în gestiune și țineau să scape de împovărătoarea sarcină. A fost găsit ceva palpabil, o crimă politică, dar care nu împovăra cumpărătorul persoană de vază, ci niște bieți primari care și-au făcut la timp oportun datoria așa cu i-a dus capul sau politica de partid. Nu au nici o vină sărmanii. Să reținem însă că dorința țăranului român imortalizată de poetul Cojbuc în „Noi
NANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347789_a_349118]
-
știe să mintă frumos și că a fost student doar un semestru. Dar, mai grav decât atât, tot din vorbele auzite pe ici și pe colo, a înțeles că, de când tatăl lui este unul din prietenii primarului și afacerist de vază al municipiului, mai apoi senator ales, are o viață de noapte foarte bogată. Acest tânăr, Relu Popescu, era unul din acei „dandy” ai Craiovei, care se înconjura, de regulă, de fete frumoase, dar de moravuri ușoare. Se spunea despre el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
prințesa Elisabeta urmează pilda soțului său, care era mereu pe front, amenajează Cotroceniul în ambulanță, unde îngrijea împreună cu medicii și infirmierele soldații răniți pe câmpiile bulgărești. De asemenea transformă sala tronului din Palatul Domnesc în atelier imens, unde doamnele de vază făceau cearceafuri, bandaje, cămăși și scame pentru spitale. În anul 1881, la 10 mai, are loc încoronarea Regelui Carol I, prințesa Elisabeta devenind Regina Elisabeta a României. De o bunătate nemaipomenită, o fire sensibilă și altruistă, Regina poetesă a ocrotit
ELISABETA I, REGINĂ ŞI POETĂ (CARMEN SYLVA) de CARMEN MARIN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348991_a_350320]
-
zambilei. Nările i se dilatară de plăcerea parfumului. Închise ochii ca și când ar fi vrut să rămână impregnată acea suavă adiere parfumată de primăvară florală. Se îndreptă spre scaunul său și își așeză caseta cu mărțișorul în poșetă, iar buchețelul în vaza ce-o avea special adusă la școală, încă din primul an de profesorat în acest liceu, lângă celelalte flori primite. Minodora era numai ochi și urechi, să vadă ce se întâmplă între cei doi colegi. A văzut că darul dat
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
de tata lângă poarta mare,/ Să-mi fie mai târziu, spre înserare,/ Pătul pentru tristețe - și arșeu.// Și oamenii mi-au spus curând, mi-au spus/ Să îmi ridic pe-aproape și-o amiază,/ Să-mi strâng cuvinte-alese într-o vază,/ De suflet să le am pân’ la apus.// Mi-e inima o liniște de sat,/ Bătăile ajunge-or și la tine,/ În zbor de fluturi, să te însenine,/ De le-ai visat cândva, de n-ai visat.// Să nu ne
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
fost pentru mine, dar pentru că serviciul tău a fost ireproșabil, ți le ofer cu plăcere. - Multumesc, dar sunteți sărbătorită, am înțeles, iar florile... - Păstrează-le tu. Soțul meu a adus acasă foarte multe buchete. Nu duc lipsă. Am ocupat toate vazele prin apartament, dragă, a insistat ea observând zâmbetul lui amar... Ajunși lângă mașină, Anca a încercat să-l convingă pe Fănel să cheme un taxi. El s-a opus, motivând că este o oră la care șoselele sunt aproape pustii
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
din risipă, Multe se pierd, ascunse-n cuvinte, Când fără voie, cuvântul ne minte, Prea suntem singuri și prea ursuzi, Mor trandafirii când sunt prea cruzi, Iar libelula morții-i pe-aproape, Când sufletul tremură încă sub ape. Tristețe-n vaza de cristal, Trei roze galbene-opal, În cameră nu-i nimeni dus, Cupa de vin privește-n jur, Din ceruri picură azur, Apoi te văd cum intri, strângi Firimituri de viață, plângi. Fluturi, sufletele noastre, Printre crengi, urne și glastre, Cât
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
din risipă, Multe se pierd, ascunse-n cuvinte, Când fără voie, cuvântul ne minte, Prea suntem singuri și prea ursuzi, Mor trandafirii când sunt prea cruzi, Iar libelula morții-i pe-aproape, Când sufletul tremură încă sub ape. Tristețe-n vaza de cristal, Trei roze galbene-opal, În cameră nu-i nimeni dus, Cupa de vin privește-n jur, Din ceruri picură azur, Apoi te văd cum intri, strângi Firimituri de viață, plângi. Fluturi, sufletele noastre, Printre crengi, urne și glastre, Cât
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
facem datoria față de neam și rege dar și cum să fim cetățeni de valoare într-o societate democratică, liberă. Din rândul absolvenților de la Mănăstirea Dealu - dar și de la celelalte instituții de învățământ liceal - s-au ridicat nu numai militari de vază dar și arhitecți desăvârșiți, academicieni. Înființat în 1912, Liceul de la Dealu cum îi spuneam noi și-a închis porțile în 1948, când comuniștii s-au instalat ferm la putere. „Acest cuib de năpârci trebuie desființat!” a ordonat unul din marii
CONVORBIRE CU MIRCEA CARP de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345120_a_346449]
-
sună la ușă cu intenții ascunse. - Poftiți înăuntru. Eram într-adevăr la bucătărie. Arată jenată spre șorț pe care și-l scoate un-doi, îl înghesuie în buzunarul conciliant al pardesiului și-l invită în sufragerie. Îi oferă un scaun, mută vaza cu flori, prea mare pentru o masă de dimensiuni modeste și care i-ar fi împiedecat să se privească în față. - Despre ce ziceați că este vorba? Oaspetele pe care încă nu știa cum îl cheamă, își pusese servieta pe
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
armată franceză cu rang de general. Tata, Spirea Buică, a fost negustor angrosist de cereale și a avut și un „magazin de manufactură” cum era prezentat cu litere mari pe fata dinspre stradă a casei noastre. Tata ajunsese om de vază nu numai în comuna noastră, ci și prin împrejurimi. Țigăneștiul, făcând parte dintr-o zonă cu cel mai bun pământ din țară, având mari producții de cereale, a fost propice dezvoltării comerțului acestora. În perioada interbelică au apărut comercianți de
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
luă buchetul din mâna fetei și căută un vas în care să-l pună. Cum nu găsi nimic în cameră care să poată fi folosit, ieși să roage o asistentă să-i dea ceva adecvat. Reveni în rezervă cu o vază din sticlă groasă, cu modele rombice. O umplu cu apă și așeză buchetul pe măsuța din cameră. Nu se putu abține să nu mai miroasă pentru ultima dată acei trandafiri. Deja se simțea mirosul lor în cameră. Ștefan privea cu
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
măsurate, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Ei își presară chefurile cu visuri melodice, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți spre ținuturi îndepărtate. Pașadia este „jucător frumos, crai ahtiat, băutor măreț.” El descinde „ din oameni cu vază și stare”, rămânând „ tot așa de măreț în vițiu ca și în virtute”. Pantazi este și el de viță nobilă: „sunt grec, și nobil, mediteranian; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau, în suta a șaptesprezecea tâlhari de apă
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
camera din mijlocul locuinței, până la măsuța din colț, lângă sobă. Măsuța din lemn negru cu încrustări, sprijinită pe trei picioare subțiri, cam șubrede, servea doar ca decorație. Era acoperită cu o fețișoară de masă albă, croșetată, pe care odihnea o vază cu flori din hârtie creponată. Dar în acea zi, vaza a fost luată de acolo, iar locul de cinste pe măsuță l-a primit de atunci o lădiță cu laturi din lemn vopsite roșu, cu partea din față tapisată cu
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
Măsuța din lemn negru cu încrustări, sprijinită pe trei picioare subțiri, cam șubrede, servea doar ca decorație. Era acoperită cu o fețișoară de masă albă, croșetată, pe care odihnea o vază cu flori din hârtie creponată. Dar în acea zi, vaza a fost luată de acolo, iar locul de cinste pe măsuță l-a primit de atunci o lădiță cu laturi din lemn vopsite roșu, cu partea din față tapisată cu o țesătură bej-lucios și cu un buton negru în colțul
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
tiptil... Ca la mine acasă, se explică ea râzând. Mă scuzați, vă rog! - Ce surpriză plăcută, mamă! Sărut mâna! Ia loc! Mă întorc imediat, interveni Mihai luându-i florile din brațe. Se întoarse destul de repede, cu florile puse în două vaze mari, transparente, dar nu destul de iute să audă prezentările celor două femei. - Eu sunt Mihaela, mama lui Mihai, rostise cât se poate de simplu stăpâna casei, întinzând mâna Danielei, care abia avusese timp să așeze paharul pe masă. - Sunt onorată
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
mișei. Cuvinte le ridic, de slavă, Ca cel mai ieftin meu prinos, Că omenirea-i mai bolnavă Și toate sunt cu susu-n jos. Aș vrea să mă înalț pe-o rază Pân’ la Palatele Cerești, Să le sădesc sufletu-n vază Păzit de îngeri la ferești. Dar gândul mi-a căzut în palmă; Pe umeri capul s-a rotit Și m-am simțit ușor - o scamă, Dar de pământ mereu lipit. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MĂ SIMT LEGAT DE GLIE DE
MĂ SIMT LEGAT DE GLIE DE ION PĂRĂIANU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377828_a_379157]
-
se gândește la nimic. “Patru-sute unu, patru sute doi, patru sute trei! Aici trebuie să fie!” Ciocănește ușor în ușă. “Intră, e deschis” îi aude vocea. Camera elegantă de hotel e luminată doar de o veioză. Pe masa pusă în mijlocul camerei în vază un buchet minunat de trandafiri roșii. Alături cina , o sticlă de șampanie și două pahare de cristal cu picior. “Ce fac cu ele dacă spune să le iau acasă”, a fost primul ei gând. “Nu trebuie să iei flori, știi
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
este și pardoseala podelei. Noi am intrat într-o zi în care, presupun, sportivii permanenți ori de ocazie nu aveau nimic organizat. În lungul sălii era întins un covor roșu, roșu-grena, pe care era așezată o masă ce purta o vază cu crini roșii, aproximativ la mijlocul încăperii. Acolo, lângă ea și pe una din băncile așezate la perete, am făcut fotografii cu o parte din membrii grupului. Ceilalți, mai vioi ori mai puțin răbdători, plecaseră pe galerii, în jos, în căutarea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
durere. Din abis mă ridici, cu iubire mă salvezi, Adâncu-mi cel profund numai tu îl vezi. Sunt ca o floare veștejită-n glastră, Ce-asteaptă să intre pe fereastră, În grabă o blândă, dulce, udă rază Care să umple goala-mi vază. Tu ești apa mea, ce mă ține în viață, Focul ce mă aprinde și mi-aduce speranță. Aerul făr' de care nu aș mai putea trăi, Căldura făr' de care în frig m-aș prăpădi. Referință Bibliografică: Totul meu / Maria
TOTUL MEU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377996_a_379325]
-
de generalizare, iar prin aceasta el constituie o formă de fixare a cunoștințelor despre diferite clase de obiecte, obținute în practica social-istorică. Pornind de la cele arătate mai înainte, un înțelept arab arăta : ,, Cartea e un pocal plin de cunoaștere, o vază cu lucruri de vază, un vas burdușit deopotrivă cu glume și seriozitate.” Cuvântul, a fost denumit în limba greacă logos. Acest termen a fost folosit în filosofia antică pentru a denumi ordinea, rațiunea cosmică a gândirii umane, ulterior rațiunea divină
AUTOR CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376498_a_377827]