3,889 matches
-
pas ușor, covorul moale Toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi amețitoare Urcând în dulce vals șopotitor. Tu, frunzei, dai aspect seducător Prin noi nuanțe zilnic schimbătoare Și-n nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare. Timid, în vântu-ți cald izvorâtor, Se pleacă frunză și se pierde floare Lăsând pământului învelitoare, Sfârșindu-și viața-n ciclu-nnoitor, Într-un bogat veșmânt multicolor. N.A.. Pentru că voi absenta, poate, mai mult de
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
Prin noi nuanțe zilnic schimbătoare Și-n nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare. Timid, în vântu-ți cald izvorâtor, Se pleacă frunză și se pierde floare Lăsând pământului învelitoare, Sfârșindu-și viața-n ciclu-nnoitor, Într-un bogat veșmânt multicolor. N.A.. Pentru că voi absenta, poate, mai mult de o săptămână, las pentru voi, dragi prieteni, rondeluri de toamnă, să vă reamintiți că nimic nu dispare, ci... totul se transformă! Ciclul nou începe toamna, de fapt..., dor roadele noului ciclu
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Zornăitoare în ce gând luna parcă nu-mi dă pace, glasul ei se sparge crunt într-un strigăt ce-i rapace. Se adună ca un cânt lupii codrului de pâine, peste tot peste veșmânt se întoarce zor de mâine. Aurit desțelenit tot albastrul intră-n case, moara scutură porumb plumbul se răcește-n oase. Peste tot, totul din soare tot cerșește alinare cum surâsul se cultivă, gândul tău și buzele se aprind și rozele
CÂND IUBIREA NE-A CUPRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368332_a_369661]
-
Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt singur pe stânca bătută de vânt, Pe-o coastă abruptă de munte, Și nu știu ce caut aici, pe Pământ, Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt, Și pofte sălbatice, crunte. Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit Un corp muritor să mă cheme; Eram printre stele, o clipă-am murit Și poate vreun zeu m-a cules și-a dorit Să zbor în înalturi
DOR STRĂIN de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368342_a_369671]
-
memorie. Când am pățit-o eu, m-am reîntors, marcată, la lectură. Atunci am descoperit că nucleele valoroase de înțelepciune, observație fină și derutanta originalitate a viziunii asupra parcursului vieții umane pe pământ sunt ascunse,“conservate”cumva, tocmai sub acest veșmânt :al “primei scrieri”... Cine s-a gândit vreodată, de exemplu, la felul în care fiul își privește, pe treptele vârstelor sale, mama ? Poetul Mircea Gordan - la pagina 11- devoalează abrupt :“N-am știut că ești femeie”. Câți dintre noi au
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
în seara precedentă. Aducându-și aminte, Baraba zâmbi, scoase moneda la vedere, o privi ca pe un trofeu, o mai șterse încă o dată de mânecă, o sărută, știind că mai trecuse prin mîinile sale, apoi o băgă la loc în veșminte și-și spuse în sine că prin ciudata întâmplare, soarta îi jucase un renghi procuratorului Ponțiu Pilat. Gândindu-se la planul său, hotărî că cel mai bine pentru el era să caute pe cineva în care putea avea destulă încredere
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
am adus un parfum delicat și am o haină de gală - spuse trandafirul. - Chiar dacă e așa, tot nu ai fost tu eroul care a înfrânt frigul de afară! - răspunse iritată zambila. - Ei, stați puțin! - spuse laleaua. Nu vedeți frumosul meu veșmânt înmiresmat? Și totuși nu am curajul să spun că sunt o eroină. Stând deoparte, narcisele dădeau din cap și priveau gânditoare în jurul lor, de parcă așteptau să vină de undeva un răspuns. Deodată se auzi o șoaptă suavă ce aducea un
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
într-un punct foarte vulnerabil pentru el și în același timp un pumn în plină figură luându-l complet pe nepregătite, trântindu-l la pământ, mut de uimire și de șoc. Fernando era prea absorbit de ai smulge sărmanei Diana veșmintele ca să mai observe și altceva în jurul lui și când așa cum era aplecat, ea s-a apropiat surprinzându-l și pe el cu o lovitură teribilă în același punct vulnerabil, scoțându-l din circulație, ca să nu mai poată tenta multă vreme
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
CONSTANTIN NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM) Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
Steaua sus răsare”. Mihai și Sorina ascultau transfigurați minunate veste „ca o taină mare”. Se simțiră învăluiți în lumină, când aflară „că astăzi Curata, Preanevinovata/ naște pe Mesia”. Ei nu o mai vedeau pe Floricica. Ea era un înger în veșminte albe, cu un mănunchi de raze în mână. Și razele acelea pătrundeau în sufletul lor, provocându-le o căldură plăcută, binefăcătoare. Nici nu și-au dat seama când Floricica a terminat. Iar când a început să cânte „Florile dalbe” s-
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
un domnesc, Inocent dor de vergură... Ține-mi, forță, al meu duh, Și sublimul creativ, Nu mă coborî din vârf, Sufletul nu mi-e captiv... Zbucium, suflet în cuvânt, Elevat prin necuvinte, Prin tăcere, mă frământ, E o artă din veșminte. Din veșminte sufletești, Din veșmintele de înger, Sufletul e un cuvânt, Voievod, temei și lege. Simplitate și bunețe, Pe un fir de vers se leagă, Ca popoarele înalte, Ce-adevărul îl dezleagă. Și-n mărturisiri se nasc, Și-n iertare
VERDE RAM de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367912_a_369241]
-
Inocent dor de vergură... Ține-mi, forță, al meu duh, Și sublimul creativ, Nu mă coborî din vârf, Sufletul nu mi-e captiv... Zbucium, suflet în cuvânt, Elevat prin necuvinte, Prin tăcere, mă frământ, E o artă din veșminte. Din veșminte sufletești, Din veșmintele de înger, Sufletul e un cuvânt, Voievod, temei și lege. Simplitate și bunețe, Pe un fir de vers se leagă, Ca popoarele înalte, Ce-adevărul îl dezleagă. Și-n mărturisiri se nasc, Și-n iertare, stări mocnesc
VERDE RAM de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367912_a_369241]
-
vergură... Ține-mi, forță, al meu duh, Și sublimul creativ, Nu mă coborî din vârf, Sufletul nu mi-e captiv... Zbucium, suflet în cuvânt, Elevat prin necuvinte, Prin tăcere, mă frământ, E o artă din veșminte. Din veșminte sufletești, Din veșmintele de înger, Sufletul e un cuvânt, Voievod, temei și lege. Simplitate și bunețe, Pe un fir de vers se leagă, Ca popoarele înalte, Ce-adevărul îl dezleagă. Și-n mărturisiri se nasc, Și-n iertare, stări mocnesc, N-omenie, nu
VERDE RAM de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367912_a_369241]
-
Articolele Autorului Hoinărești peste ogoare, strigi cu patimă la porți Că ți-ai fi pierdut cărarea și-a căzut pradă la hoți; Treci de pe un rug pe altul. După tine vin și eu. Nu mă vezi că-s îmbrăcată cu veșminte de ateu?! Te zăresc flămând pe creste. Câtă secetă-ai cosit! Mi-am umplut cu tine brațul și-amândoi am pribegit. Am avut grijă să curăț ierburile dinspre nord, Habar n-ai că sunt fantoma ce te-așteaptă-n primul rod. Câteodată
IUBITUL CE MĂ APĂRĂ DE FRIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368013_a_369342]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să fi român..nu-i lucru simplu, Nu-i bagatelă, nu-i unsă-n ‘titlu, Nu e uitare și nici veșnic cânt, Este viețuire-n suflet veșmânt! Să fi român..e o menire sfântă, Nu-i doar un gând ce te încântă, Nu-i vorbă-n vânt, sau searbădă, Nu e simțire fadă ce doar treacătă..! Să fi român.. viață așa încercată, Unde nu-i nicio simțire
SĂ FI ROMÂN.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368067_a_369396]
-
las nimic descoperit: în zori voi stăpâni izvorul fericirii, chiar dacă noaptea aș avea de răzbit! 19. Zvon de primăvară Coboară primavara din trăsuri de vânt, Ce verde râde iarba pe câmpie! Mai lacrimă izvorul a pustie După al iernii alb veșmânt. Răsună fluier, turme de mioare: Sunt ghiocei ce dealurile urcă Se uită cu ochi mari o beată Cum florile prin aer prind să zboare. Sunt fluturii ce ies din nou în soare, Mirifice culori ce vor să ne încânte Și
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
culori ce vor să ne încânte Și altele ce-nvață aerul să cânte Ori păsări ce-învață albastrul să zboare. Un el și o ea sunt puși pe hârjoană În crângul ce plin este azi de nuntire Curând el îmbrăcă veșmântul de mire Și ea îi va fi a sa Cosanzeană. Acum, pofticios, el vrea fata să culce, Frumoasa îi scapă râzând din strânsoare. - Așteaptă, maică, după-nsurătoare! Strigă o babă... și își face cruce. 20. Codana Printre flăcăi tu treci
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
se înterpătrunde cu ființa umană în majoritatea creațiilor, făcându-le astfel mult mai atractive și deosebit de curajos surprinse. Anotimpurile devin ființe care se personalizează printr-o cromatică specifică. Toamna devine o doamnă distinsă împodobită cu bijutierii de fructe, frunzele devin veșminte prețioase, iar ca distincția să fie deplină, pașii sunt măsurați, iar privirea îi este blajină. Imaginea iernii este ca fiind sora toamnei care vine peste câmpii cu plăpumi albe, care să acopere frunzișul toamnei. Iarna este o femeie furioasă și
MIHAI LEONTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367350_a_368679]
-
un moment dat a fost strecurată o Sfântă Scriptură. S-au învățat texte pe de rost”. În continuare Părintele Constantin Voicescu mărtusisește că în clădirea veche a închisorii a fost o capelă, iar cei care îi păzeau le-au dat veșminte preoțești, pentru a le folosi drept cârpe de șters pe jos. "Doamne, când ne-am dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
trăit, Emil Constantinescu ar fi avut în el cel mai prețios sfetnic și, în consecință, ar fi făcut mai multe lucruri bune și mai puține greșeli. Ca Slujitor în cadrul serviciilor divine, publice și particulare, oficia cu toată dăruirea, întotdeauna cu veșmintele curate, discret în voce și gestică, foarte delicat cu alți slujitori. Cu toate că dispunea de o voce sonoră și caldă, cu o bună întindere, nu abuza niciodată de aceste calități. Ca om de atitudine, Părintelui îi era în totalitate străin pasivismul
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
arhiereu, că sub măreața și frumoasa haină de arhiereu port rasa călugărească, crucea și paramanul. Eu mă voi întoarce în sânul pământului ca monah. Slujba înmormântării există pentru copii, mireni, preoți, monahi. Arhiereii sunt înmormântați cu slujba monahilor; în acest veșmânt îngeresc de monah ne vom prezenta în fața lui Dumnezeu. Omoforul și mitra arhierească trebuie să se aștearnă peste voturile monahale și asceza. De asemenea arhierei are nevoie Biserica Lui Iisus Hristos! - Care este rolul părinților duhovnicești, în sensul cel mai
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
act de gravitate și totodată un compromis teribil al Bisericii Catolice, apusene. Odată cu distrugerea acestor mănăstiri, a dispărut ce-am avut mai de preț în Ardeal. Acestea erau tezaure de cultură și spiritualitate autentică. Existau acolo manuscrise, documente vechi, icoane, veșminte, toate s-au făcut scrum la 13 iunie 1762. Măsura a fost atât de crudă, încât s-a îngrozit și clerul catolic, nefiind de acord cu asemenea distrugere. Demolarea bisericilor de către comuniști a fost, pentru noi, într-un fel, repetarea
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
de sculptură și pictură, proiecție de film documentar de arhivă și de film artistic, expoziție etnografică și antropologică. Festivalul își va închide porțile la sediul mitropolitan de la Limours printr-un târg de artă tradițională și de artă religioasă, obiecte și veșminte liturgice, în cadrul unei sărbători câmpenești". Revenind la întrebările din prima parte a acestei introduceri și luând în considerare prezența Bisericii în spațiul cultural, ne punem o altă întrebare: are oare dreptul Biserica să rămână străină de mediul pe care dorește
INTERVIU CU MITROPOLITUL IOSIF POP... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366825_a_368154]
-
obnubilate de norme și convenții, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă. Într-un alt text e proclamată vocația pentru libertatea pentru esențial, pentru cazza primă, închipuită ca un exorcism terifiant,(Libertatea mea va fi despuiată de toate veșmintele inutiule!...Urlă lupoaica și cositoarea cea strălucitoare și întruna flămândămerge înainte, mereu înainte ... ), ca un paroxism sensorial. Ecroșeul e o imagine a exploziei numenale. E multă imaginație în aceste proze, îndulcită adesea prin inflexiuni psalmice, multă secreție patetică trasă prin
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]