KorAP: Find »[drukola/base=veșnicie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...273 >

6,807 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

din când în când extemporale, teze, examene de susținut. Numai că timpul de pregătire, așa cum vă spuneam, e ceva mai lung decât pentru oameni dar nu întotdeauna. Unii își mai amintesc că, înainte de celălalt examen, nu au avut decât o veșnicie săși pregătească subiectul și na fost deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum însă e altceva. Și-au pregătit creioanele de lumină, pămătuful de ceață pentru șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
vară ! Porumbelul-mesager stătea răbdător lângă el și-și netezea penele aurii, așteptându-l. În cele din urmă, trist, trist de tot, a așternut lucrarea scrisă pe spatele mesagerului și a ieșit din sală. Lacrimi mari picurau din ochi. Plângea ! "De veșnicii întregi mă uit la oameni și n-am știut ce să cer de la Dumnezeu pentru ei. N-am scris decât atât: "Nu te teme !"." Ceilalți l-au înconjurat să-l aline, dar împăcarea parcă nu mai venea. A adormit plângând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
deretică prin camera copilului, se cuibări în pătuțul lui și, acoperindu-l cu aripile, intră în visul lui. Și se făcu dimineață. La masă, erau prea morocănoși ca să se mai uite unul la celălalt. Dar asta n-o să dureze o veșnicie își spuse îngerul. Lasă-lasă, până la urmă tot or să se uite unul la altul și atunci or să vadă ei ! Și chiar așa ! Tata ridică primul privirea. E încă noapte ! spuse. Să aprindem lumina ! Uite ce întuneric e ! Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de joacă. Da, e de bucurie acum, dar nu-i de joacă. O floare înțeleaptă din grădina Raiului mi-a spus că știa de la stră-străbunica ei, care crescuse pe malurile Nilului în vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va lipsi la ceasul nașterii de taină, ceva însemnat o să se întâmple: cântul nostru va răsuna în tot cerul, toată lumea o să ne audă, toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se grăbeau să trăiască sau le părea rău că au trăit, trăiau ca și când n-ar muri niciodată, mureau ca și când n-ar fi trăit niciodată . Căutau să trăiască mai bine, mai mult, pentru totdeauna. Dar există un singur și simplu secret: veșnicia este prezentul. Și numai prezentul. Și așa, viața se face veșnicie, veșnicia se face viață pentru fiecare. Și acum, rămâi tu în locul meu, să le spui asta când or să vină la tine triști sau veseli, nemulțumiți sau plini de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
trăiau ca și când n-ar muri niciodată, mureau ca și când n-ar fi trăit niciodată . Căutau să trăiască mai bine, mai mult, pentru totdeauna. Dar există un singur și simplu secret: veșnicia este prezentul. Și numai prezentul. Și așa, viața se face veșnicie, veșnicia se face viață pentru fiecare. Și acum, rămâi tu în locul meu, să le spui asta când or să vină la tine triști sau veseli, nemulțumiți sau plini de bucurie până când ai să găsești pe altcineva, care să fi înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ca și când n-ar muri niciodată, mureau ca și când n-ar fi trăit niciodată . Căutau să trăiască mai bine, mai mult, pentru totdeauna. Dar există un singur și simplu secret: veșnicia este prezentul. Și numai prezentul. Și așa, viața se face veșnicie, veșnicia se face viață pentru fiecare. Și acum, rămâi tu în locul meu, să le spui asta când or să vină la tine triști sau veseli, nemulțumiți sau plini de bucurie până când ai să găsești pe altcineva, care să fi înțeles taina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
și ploaie, și rouă, și ierburi și viață... apoi s-a topit ca în lumina soarelui de amiază și iar s-a făcut lumina asfințitului și, încetul cu încetul, l-am văzut iar pe el mi s-a părut o veșnicie, dar fusese o clipă doar, fiindcă a răspuns imediat : Cine e mama mea și cine sunt frații mei ?" Apoi, întinzând mâna spre toți care erau acolo, a spus : "Iată mama mea și frații mei ! Căci oricine face voința Tatălui meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-și aducă aminte niciodată că a avut un frate care a alergat, în noaptea de Ajun, să-l salveze de la moarte. Va crede că a fost odată un înger, care l-a făcut sănătos. Iar tu, tu o să ai toată veșnicia ca să-l iubești și să iubești tot ce creează Dumnezeu în univers, în fiecare clipă... fiindcă asta vei fi tu : Îngerul Iubirii. (pauză) Te învoiești ? Copilul : Și el n-o să știe niciodată de mine ? Vocea : Nu, dragul meu. Dar va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cumva ai să mori și vrei să fii iertat, ca să... știi tu, cu pedeapsa... Cel mare (hotărât și blând): Dimpotrivă, noi toți avem viața veșnică și chiar cel care moare, nu moare... Băiatul: Vai de mine : să ne târâim toată veșnicia aici, pe pământ, ba animal, ba copac, ba om și tot așa, ce ai înnebunit ? E drept că m-ai bătut și m-am supărat, da' și eu te-am bătut, așa că suntem chit. Gata ! S-a terminat ! O să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268

Între viață și moarte, Între a mai fi și a nu mai fi. Și nu este vorba doar de acel blestemat război, justificat În ce ne privește, ci și de perioada ce a urmat și care a durat cât o veșnicie. În mod iscusit Vasile Ilucă Îi poftește pe fiii săi, personajele, să-și povestească singuri calvarul. Și aceștia o fac, dar În felul lor, de oameni care au trecut prin moarte, dar 4 3 au scăpat teferi, pentru că au avut

Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

că era în regulă și intrară în curtea casei. Mafalda își vedea prin casă de treburile ei de gospodină și rămase înmărmurită de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu avea să mai dureze o veșnicie, chiar dacă le întrecea în rigori pe toate cele de până atunci, știute de el și de toată lumea. Un milion de soldați în România era prea mult! Dar am avea un steag frumos, unic în felul său în lume, insistă doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

trecut deja de faza de reîncarnare, sunt cele care veghează în nemurirea lor la tot ce se întâmplă în cele două lumi. În universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

am fost deja hărăzită unui bărbat pe care nu-l iubesc, dar trebuie să mă supun că-i gobaie mare de Obkomitet. Să ne mulțumim cu iubirea noastră din această noapte, că până mâine mai trebuie să treacă o întreagă veșnicie... Vezi... eu voi veni sub formă de control la pavilioane după ce adorm copiii... Harașo... Omelean... harașo!... Și i s-a cuibărit la piept cu toată căldura trupului ei de femeie frumoasă ce se știe râvnită, pe ultimele acorduri ale tangoului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
mângâiat ușor caseta conținând Cazul Escu Iosefina și a așezat-o pe aparatul Video până la plecarea tinerilor la cursurile de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cu mult mai bine și, în căutarea unor câștiguri grase, se bagă în afaceri pedepsite de lege, încât au umplut închisorile Vestului, sărăcuții de ei... Că nici speranțe nu mai au să se întoarcă vreodată acasă. Dar el, fie-i veșnicia liniștită lui tata Chelu că l-a dat la meserii, își poate dura gospodărioara într-un singur an. Și încă una dintre cele mai arătoase!.. Uite cum o văd eu, Mariuță!.. i-a spus celei pentru care s-a despărțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
duminica se plătesc destul de bine, ca să ai și tu, așa, ca omul, un ban în buzunar, că asigurările de sănătate erau plătite prin contract. Dar Vasile Chelu a refuzat combinația de duminică spunând că el nu dorește să păcătuiască pentru veșnicie în schimbul banilor primiți pentru munca prestată în zi de sărbătoare. Și atunci, a intrat într-o combinație cu niște italieni de la o firmă de transporturi ca să le care ceva mărfuri cu o camionetă de la Aachen la Liége în schimbul unei plăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
lună, de un an, de o viață. La constatarea dată, pe lângă fiecare dintre aceste segmente de timp se mai poate face adaosul sau mai multe cu excepția referitoare la viață, că doar omul nu are mai multe vieți, oricâtă speranță de veșnicie ar nutri în niște tainițe ale conștiinței ori în subconștient. La o gândire mai profundă, admite totuși ideea limitării în timp a vieții sau, mai simplu, a sfârșitului, cum i se mai spune, dar, de obicei când acesta se raportează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la bunul altuia, desfrâul vă trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris de la Bahna Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

bun. Erau în salon niște fătuce practicante, îmbrăcate în halate albe, cu niște picioare, de sechestrat nu alta, iar când se aplecau deasupra patului meu, ca să mă întrebe ce și cum despre sănătate, aș fi vrut să stea așa o veșnicie, pentru că mi se agățau așa de tare ochii de țâțele lor, încât... Drăcoaicele simțeau asta, dar mă torturau, știind că sunt doar un puțoi inofensiv. Iar eu, care uram vizitele de lucru, tot repovestind puștanilor scenele acelea cu fetișcanele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de vreme: "E cadoul meu; cel mai grozav cadou pe care l-am oferit cuiva vreodată. Nu-l deschizi? Hmm... N-ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva pușcării. Ele m-au ținut în viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o ducem la morți? Îi dai fiului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
concretizat, veșnic și creat abstract Special pentru lumea asta în care (totul moare) Realitatea e aici și e alta, oameni tâmpiți. Viață prăpădită în lumea mea, cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi. Am crezut în voi, în reguli, Dar voi nu le respectați. Aveți frumusețea voastră tâmpită. Și dulcele din inimă a devenit scârbă. Dar parcă iar florile dansează, bucuroase de viață, Universul e mare și, pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
acel peisaj atât de estetic. Este impresia de a fi transformat în sclipirea unui moment. Iar apa lucește, apare și dispare. Nu o mai poți prinde de o scapi. Iar când picătura se împrăștie rămâne acea clipă de evadare în veșnicia în care poți privi și poți simți ce a rămas. Iar ceea ce a rămas este atât de uimitor, încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost înainte. Ți s-a întipărit în suflet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]