21,931 matches
-
rându-mi, strădanie zilnic mi-am dat Să n-am atitudini zevzece; Să nu mă surprindă vreun gând vinovat încât, din eglogă, să-mi plece... Iubeam o fecioară cu suflet duium Și ochi de gheișă, din Tomis. Dar sfertul de veac de când doarme-i, acum, Când ropotul plânsului io mi-s. în van insiști să dai din coate De-o vreme, nu-ți mai faci cărare Spre bagdadii de mohair, Nici panseluțe literare Nu mai deretici, abitir. Și-n van ar
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
un ciob de ceramică unde se vede imprimat sigiliul meșterului, din palma sfântului ciugulește firimitura cerească, dătătoare de viață. Bine ar fi și pe tine să te însoțească. Viața sa a fost fără întrerupere una, întinsă pe cinci sute de veacuri, mai multe în una singură, după vreo două o sute de ani, alt corb a luat locul celui mort, alt prior a fost ales în locul celui plecat cu vești despre abație, la Prioratul cerului, și tot așa, corbul lui Benedict
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
vedeți, într-o solară cheie. Pe o altă carte poștală, din 7 martie 2000, mulțumindu-mi pentru cartea La Chute vers le zénith, poetul scandează telegrafic: Primit colet cărți. Stop. Citesc Cădere zenit. Încântă fără stop. Scrisoare urmează. Stop. Regret veac Rege-Soare ioc stampă. Consolez trimit vedere. Pe Clepsidra cu zăpadă, - "dedicație in spe, căci autorul cărții, intruvabilă în librării, nu mai dispune, vai, de nici un ex.!" La 31-05-2003, dedicația era lipită pe un exemplar, "din toată inima, înfine!": Din 3
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
ta Și totuși de departe Dar tu primești raza despărțitoare Ce taie partea umbrei Din lumină. Al Risha Un pește se unduiește spre Polul Nord Alt pește înoată înspre Soare Petrecându-se cei doi nu se pot despărți vreodată Legați pe veci de Al Risha - Panglica ce Unește Legea cea Veche cu Legea cea Nouă. La mijloc este Mielul Domnului " Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, Ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea" Dar nu uităm nici mielul ucis
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
buză de lut am vorbit..." De bunăseamă lutul bătrânu-i cel care-și cheamă fiii la sânu-i. El însuși, Fiul de la-nceputul, într-un târziu-l chinuie lutul și-n ceața deasă nu-și află leacul, cum îl apasă clipa și veacul! Tot încerci... Tot încerci cu teamă și cu disperare Să te legi de-o lume care nu mai este Pătimaș în ritmuri și în rime rare Om de meserie în slujiri terestre Și-n această clipă vezi cu-nfiorare Un apus
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
cuvine să doarmă mereu -/ Cu goarna și inima trează." Lui Eugen Frunză, încrezător în verdictele viitorului, i se atribuie o dură răfuială cu criticii: V-o spun pe șleau, stimabile amfibii Ce cutezați în roate-a-mi pune bețe: în veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc povețe. Sfărîmînd complotul îngustimii voastre Și-n mii de cioburi putrede muțenii, Trezesc din somn cu trîmbițe măiastre Respectul viitoarelor milenii. Și-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
doarmă mereu -/ Cu goarna și inima trează." Lui Eugen Frunză, încrezător în verdictele viitorului, i se atribuie o dură răfuială cu criticii: V-o spun pe șleau, stimabile amfibii Ce cutezați în roate-a-mi pune bețe: în veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc povețe. Sfărîmînd complotul îngustimii voastre Și-n mii de cioburi putrede muțenii, Trezesc din somn cu trîmbițe măiastre Respectul viitoarelor milenii. Și-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
de zi ca să mă apere împotriva zgomotului unei lumi la fel de totale, dar mai bine organizate decît mine, cu marele său zid de cărți, mi-a pus în mîini traducerea românească a romanului lui Gabriel García Márquez Cien ańos de soledad. "Veac", traducerea implacabilă a spaniolului "cien ańos", străjuiește titlul ca un "secol" încercuit de o aură arhaică. Prin magia pe care oglinda cuvintelor o exhală incontrolabil, ușoara amețeală pe care mi-a iscat-o vechiul "secol" m-a împins să deschid
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
actului de a interpreta acea interpretare a interpretărilor care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață. Veacul de singurătate purta în arca sa întregurile vrăjite: al lumii și al meu, care, acum, închipuiau o pereche, dincolo și mai departe de orice popi, fără tălmăcire și fără violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
sfîrșitului său. Și l-am primit pe de-a-ntregul, și am fost, "niciodată înc-odată", una cu el: post scriptum omne animal triste. Cum s-o spun mai bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul cinehematografic al Veacului unde, citind manuscrisele lui Melquíades și "nerăbdător" să-și afle propria obîrșie, Aureliano ,sări" cîteva pagini și descoperi că Amaranta Úrsula nu îi era soră, ci mătușă, și că ,Francis Drake nu luase cu asalt Riohacha decît pentru ca ei să
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămînă pe vecie de nerepetat, căci semenele condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pămînt". (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate, trad. Mihnea Gheorghiu, Minerva/ BPT, București, 1974, pp. 451-452). Par fraternité j'ai perdu ma vie, dus pe calea lui Aureliano după cum dedusese însuși Gabo. Pentru a-nțelege acest ecou dirijat care eram atunci, am pornit pe urma
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
eram atunci, am pornit pe urma unei vene mitice, aceea a sîngelui lui José Arcadio Buendía, scurs în fir fin de-un glonț nevăzut și mai enigmatic decît toate celelalte pe care macondinii le vor fi mărturisit de-a lungul veacului lor. Firul acesta mi-a virgilat interpretările fascinate de macondinul al cărui corp nu avea nici un milimetru neacoperit de tatuaje și care nu se putuse integra familiei lui, protomasculul a cărui respirație vulcanică se putea auzi prin toată casa. Sîngele
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
față cu ea ce mi-ai spus mie ?! Nu știu dacă asta e porcăiala despre care se vorbește în Memoria ca zestre. Nici ce spusese Nina în absența mea. Cum de atunci a trecut mai mult de un sfert de veac, nici nu mă mai interesează. Poveștile sale de amor chiar m-au înduioșat. Cu atît mai mult cu cît episodul cu Marin Preda se întinde la nesfîrșit, iar ea ține cu tot dinadinsul să ne convingă că nimic din ce
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
George Radu L-am cunoscut pe Pavel Șușară spre finele anilor '70 ai veacului trecut, când era studentul lui Andrei Pleșu. Acesta îl invitase să participe, dimpreună cu câteva colege de învățătură în frunte cu Aurelia Mocanu, la un seminar "Andreescu" condus de mine. De atunci drumurile noastre s-au încrucișat mai rar (de
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
inexistente. Fiecare rămânea prizonierul spaimelor proprii și victima potențială a reprimării. Partea cea mai tristă a lucrurilor era trecerea lor într-un regim al obișnuinței, acceptarea, resemnarea, lipsa speranțelor de schimbare. După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. (Gr. Alexandrescu, Anul 1840) Ultima frază a Alfabetului de tranziție, ieșit de sub tipar în decembrie 1986, sună astfel: "Un
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
a fost că numele lui Filimon și ale membrilor familiei (ce se vedeau cu claritarte în cartea lui Ivașcu) fuseseră răzuite cu sârguință și cinism și înlocuite cu numele familiei Sterea-Ghenovici, ce cumpărase pe la sfârșitul anilor '50 parcela locului de veci de la o ultimă urmașă (probabil pauperă) a scriitorului. Am vizitat-o pe doamna Sarmiza Eglantina Ghenovici într-o mansardă din blocul Adriatica, pe cheiul Dâmboviței. Era o bătrânică mică de statură, stafidită, trecută de 80 de ani (fusese profesoară de
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor sfinte Și-n veci rămân sub veșnice blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr Chiar dacă pare gândul de oțel Și pasul așezat pe piatră dură, La fiecare capăt de măsură Se vede cât de harnic mă înșel; Chiar dacă pare cerul luminat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
închisoare, întrucât el condiționa promovarea femeii la condiția de nemuritoare de favorurile sexuale obținute de la ea: Dându-mi din ochiul tău senin/ O rază dinadins,/ În calea timpilor ce vin/ O stea s-ar fi aprins;// Ai fi trăit în veci de veci/ Și rânduri de vieți,/ Cu ale tale brațe reci/ Înmărmureai măreț." (idem). Pe bună dreptate, unele organizații feministe au protestat în ultima vreme asupra acestui șantaj practicat de Mihai Eminescu. Dreptul de-a ,înmărmuri măreț" îl are orice
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
el condiționa promovarea femeii la condiția de nemuritoare de favorurile sexuale obținute de la ea: Dându-mi din ochiul tău senin/ O rază dinadins,/ În calea timpilor ce vin/ O stea s-ar fi aprins;// Ai fi trăit în veci de veci/ Și rânduri de vieți,/ Cu ale tale brațe reci/ Înmărmureai măreț." (idem). Pe bună dreptate, unele organizații feministe au protestat în ultima vreme asupra acestui șantaj practicat de Mihai Eminescu. Dreptul de-a ,înmărmuri măreț" îl are orice persoană, indiferent
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la tubercule"), T.A. face o vădită propagandă religioasă. ,Cel-de-Sus și din veac" este o reprezentare cu damf gândirist, un element-cheie în rețeaua deasă a ortodoxismului. A-l aduce la nivelul cartofului, cum face
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la tubercule"), T.A. face o vădită propagandă religioasă. ,Cel-de-Sus și din veac" este o reprezentare cu damf gândirist, un element-cheie în rețeaua deasă a ortodoxismului. A-l aduce la nivelul cartofului, cum face T.A., înseamnă - în fond - a răspândi aburul mistic și a cenzura transcendental încercările sistemice ale rațiunii. Să ne
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
cincizeci și șapte de rînduri, avînd încheiere de paragraf. Titlurile nuvelei - cu subiect rural localizat în epoca fanariotă - își au, ambele, explicația în text. Astfel, pentru titlul dat de Dumitriu, e replica unui personaj: "Acuma te-ai învățat minte în vecii vecilor!" (din capitolul trei) și, apoi, chiar sintagma titulară "învățătură de minte" detectabilă în capitolul patru. Interesant că, pentru titlul conferit lui Vinea, cheia se află în capitolele trei, șase și șapte, adică în trei din cele absente în dactilograma
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
poveste." Dacă politicul și literarul fac una, într-o logică estetică, fundamentul întregii construcții ridicate de Ion D. Sîrbu este cel al vieții sale, trăite periculos și liber. E mirabil cum, după șapte ani de închisoare și un sfert de veac de domiciliu obligatoriu în Isarlîk-ul craiovean, acest scriitor de esență tare reușește să-și păstreze spiritul atât de viu. Biografia este asumată cu toate răscrucile și fracturile sale, scriitorul făcând din ea un fir rezistent al paginilor literare, diaristice și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]