17,396 matches
-
exuberantă față de Johnny a fost transferată, în lipsă, asupra noastră. La întoarcere, i-am povestit cu lux de amănunte. Dădea din cap și plescăia de plăcere, exersînd o nouă compoziție pe fulare, nu pe clapele pianului, ca să nu-și deranjeze vecinii. Sînt barosan, ce, acum ai aflat?" Nu, Johnny. Am învățat să ascult jazz-ul ca să învăț să-l ascult și să-l înțeleg pe el. Imediat după ce am născut, o persoană prea dragă mie s-a întîlnit cu Johnny în
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
piept unei asemenea situații. Într-un cuvânt, Johnny Răducanu e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, în cămăruța lui de la etajul 7 al unui bloc de garsoniere confort I din Bd. Banu Manta, de nu-l reclamă nici un vecin, ține probabil de miracol. Pentru că el deranjează, de dimineață până seara, bunăstarea blocului. Odată urcând la etajul 7 cu un lift nesigur mai ales între etaje, cineva care locuia pe același palier m-a oprit să dau drumul brusc la
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
liftului spunându-mi: - Lăsați-o ușor. Johnny cântă! Pianul se auzea, cred, până în stradă reluând obsedant o temă rebelă care nu se vroia dominată și care își prelungea rezistența până după miezul nopții. Ar mai trebui pomenit aici nea Marin, vecinul de la etajul 4, mecanic de avioane de vânătoare în al doilea război mondial, controlor sever al moralității maestrului cât și mulți alți locuitori de garsoniere din blocul unde Johnny Răducanu își face veacul. " Blocul nou" iată simbolul unei bunăstări cu
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
voi alegeri pe listă?!", l-am chestionat. "Știi cum e cu alegerile: oamenii uită cu cine au de-a face și dau votul celui care minte mai nerușinat și promite mai multe." Consecința: pentru a fi ales consilier local, susțin vecinii, "prezidentul" a deturnat fondurile asociației de locatari, făcând donații marelui partid. De vreo lună, întregul bloc stă fără apă caldă. Singura speranță au rămas promisiunile electorale ale șefului ierarhic al secăturii de bloc și de partid. De fapt, omul n-
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
a fost propulsat direct în Senatul României. Ce mai conta că nu și-a plătit vreo doi ani chiria și întreținerea la bloc? Pe cine impresiona că singura formă prin care a ieșit în evidență a fost permanenta batjocură la adresa vecinilor și a comunității locale? în fine, după un șir de procese (dovadă că atunci când justiția nu e obstrucționată P.R.M.-ul poate fi învins!), marele senator de Banat a fost zvârlit în stradă. E păcat că au de suferit, de pe urma iresponsabilității
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
atît de silă// Da carapacea existențială/ Ce-o dau lunar la "Nufărul" pe bon". Aceleași simboluri, noduri, leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
bîrfind (iată de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de breaslă). Probabil, avea și el cîte ceva de spus mai nu știu cum despre alții, din preajmă, dar n-o făcea. În schimb, amicul lui, vecin de atelier, pictor onorabil, de altfel, bîrfea cumplit. Pe cît era Catargi de atent să nu jignească, pe atît de bîrfitor era acesta. Maestrul, mai știi, îl lăsa pe celălalt să-i satisfacă această irepresibil-voltaireană nevoie de bîrfă... Era un
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
generale; ...se sfărîmă brusc și căzui cu el cu tot pe podea. Mi se aduse numaidecît unul de fier. La casa lui Ralea, care mi-a fost profesor în anii războiului, ajungem însoțiți de aceeași bonomie moldavă și gustînd, pe la vecini, din vinul sfînt cu iz de biserică veche, numit Busuioacă de Bohotin. Casă frumoasă, mult lemn, rezonanță de instrument muzical. Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
față de Italia și cultul pentru tradițiile meleagurilor, cum se exprima referindu-se la Asachi, moldovean pur sînge. Într-un alt volum, Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale (dispărute la unii din vecinii noștri), semn al unei mai pronunțate inerții. Comparîndu-i cu trubadurii occidentali pe scripcarii și cobzarii interpreți (uneori și autori) de epopei, din Ungaria și România, nota: este foarte interesant să constați că în vreme ce cobzarii au dispărut aproape complet din societatea
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate cînd afirmă în postfață că e "masochist" - el se autoflagelează cu gramatica și filozofia vecinilor săi. Experimentul lui Istodor este extraordinar. Poate totuși să intrige faptul că aruncă "omul obișnuit" într-un infern absolut, pune eticheta de viață ratată pe zilele acestor oameni. Pentru poveștile vieților lor nu e nevoie de copyright, e prea deajuns
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
OSCAR-urilor), valorînd de asemenea contextul familial și social, Daldry (scenariul Lee Hall) înfățișează succesul condiționat de încălcarea prejudecăților, de înfrîngerea propriilor limite, ca un supliciu punctat cu riscul ridicolului, al ratării și eșecului, succesul confruntat cu oprobriul și umilitatea, vecin cu iluzia, dar în opoziție cu brutalitatea socială, plătit cu sacrificii și întîmpinat cu îndoială sau autoironie, succesul nesupunerii, dar și al smereniei în fața sublimului, cu intuiția că mai există ceva deasupra, neatins, intangibil. Alternativa nu are însă succesul asigurat
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
putea fi detectată cauza. De altfel, atunci cînd amînarea e un precedent sfînt, iar moștenirea-grea e primul cuvînt compus pe care îl rostesc miniștrii care-și iau portofoliul în primire, bineînțeles că "dosarele" trebuie cu atît mai abitir studiate. În timp ce vecini ai României și-au luat inima în dinți și au făcut reforma, aducîndu-i corecții pe parcurs, la noi funcționează din plin eșecurile Meșterului Manole, dacă le privim ca ipoteze de lucru. Fiindcă proiectele de reformă n-au avut viață lungă
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
comedie tandru-corozivă - How to Kill your neighbor's dog?, în regia americanului-ucrainian Michael Katesniko și în care englezul Kenneth Branagh este un romancier în pană de inspirație, insomniac, nevrozat și terorizat de tot și de toate - de la câinele lătrăcios din vecini (pe care, deși îl omoară, îl regăsim bine mersi în final dând vesel din coadă spre liniștirea asociațiilor de protecție a animalelor) - la soție (Robin Wright Pen, și la soacră (Lyn Redgrave), succesele sale anterioare: The White Ballon (Camera d
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
Marina Constantinescu În fiecare dimineață, cocoșul vecinilor mei cîntă nesmintit. Nici nu se bucură, nici nu se întristează. E plat în responsabilitatea sa. Mă uit pe foile calendarului. E decembrie 2000. Mai este foarte puțin pînă cînd cocoșul ne va anunța zorii primei zile a noului an
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
conduc viața, reprezintă cealaltă extremă în raport cu artificialitatea erudită a vieții lui Lurie, pentru care, multă vreme, noua operă pe care o scrie, Byron în Italia, are mai mare importanță decât viața de zi cu zi. Mai aproape de conștiința realității este vecinul lui Lucy, Petrus, care îi oferă acesteia, în spiritul unui tradiționalism patriarhal pur, o alianță matrimonială menită să-l urce pe el pe scara socială, acordându-i în același timp ei un statut respectabil în societatea plină de prejudecăți în
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții. Curiozitatea vecinilor, impresionați că împart palierul cu un scriitor și cu o actriță, bîrfele purtate de Frangulea, ochii și urechile tîrgului, autor de texte pompieristice, la modă, amorurile tot mai profane, tot mai iuți, din care orice "poezie" a dispărut de mult
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
se lasă în pieziș un alt acoperiș sub care se afla aplecătorul. Acel aplecător era și bucătărie, dar și dormitor, sufragerie, plită, polonic agățat în perete, ardei iuți pe sfoară, masă pe trei picioare, scăunele mici, loc de primire pentru vecinii ocazionali, într-un cuvânt aci se adunau adulții, dar și copiii, laolaltă, vraiște, mai ales în timpul iernii ca să nu se ardă lemn mult la sobă. în casa mare în mai toate camerele nici nu erau sobe. Casa mare era pentru
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
acesta ne revine integral prin tradiția Romei". Blaga este acuzat de îndatorare față de străini în formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar "haz țărănesc". Prin urmare, e
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
dacă am avea vreun Lenin, oricât de mic, am răspunde parafrazat: "un pas înainte, doi pași înapoi". Sau chiar mai mulți, ar zice cârcotașii... Nu cei de la Prima Tv! ...În această situație, să mi se pară anormal că prietenul și vecinul, după o amnezie ambroziano-bahică și după vizionarea prelungită a emisiunilor tv, cântă de răsună cele 7 paliere ale scării: De la beat cârciumă viu, Merg pe gard de drum mă țiu...? Cred că nu. Dipotrivă, e în context, și cu rimă
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
de universul neființei îl pândește și, din instinct, iubește viața. O viață care se hrănește cu iluzii, în cazul lui Enid. Că vei găsi un soț cu care să împarți aspirațiile, că vei avea copii cu care să te lauzi vecinilor, că pensia îți va aduce mult doritul timp liber sau relaxarea, ca în reclamele la asigurări de viață. Cât despre Alfred, lumea este un penitenciar (citează el din cărțulia lui Schopenhauer). Deprimat, e un inadaptat. Lumea nu corespunde versiunii lui
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
familiei Lambert, ca și Denise (mezina), de altfel, dezamăgirea cea mai cruntă a mamei. Nu pentru că nu ar avea o carieră sau nu ar fi realizată financiar, dar pentru ratarea unei nunți ca-n povești (convențională, de fapt, ca a vecinilor), măritân- du-se, în cele din urmă, nu cu un tânăr tuns corect și cu umeri lați, cu înrădăcinate valori familiste, ci cu un bucătar mult mai în vârstă, neatrăgător, de care (rușine mare!) divorțează după doar câteva luni. Capitolul
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
ud și grețos, atunci mi-am amintit cuvântul libidinos. Dar era tare bine să mergi pe motocicletă! Din cauza spatelui său imens eu nu vedeam nimic în față, însă vedeam lateral și priveam curioasă să văd dacă mă observă copiii din vecini, că doar nu e lucru mic să mergi pe o motocicletă, dar parcă i-a înghițit pământul pe toți. O să le povestim mai târziu, o să fie martore și surorile mele, dar e altceva să te vadă cu ochii lor. Nu
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
Ťdiplomatť oferită cu seriozitate (dar comportînd inconveniente pentru existența de scriitor, oricît de bine vor fi împăcat cele două domenii Paul Morand și Paul Claudel, Duiliu Zamfirescu și Lucian Blaga), mă simt parcă mai ușurat să rămîn doar prieten și vecin al lui Nelu Munteanu". Expresia la care recurge e ușor încordată, meandrică, de-o ironie moale care e, concomitent, un mijloc de distanțare atît de lume cît și de sine: "îngîndurarea mea se transforma în indignare religioasă: țăranul cu bicicleta
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
ar fi/ o noapte/ și ca și cum noaptea ar fi de fapt/ gura închisă a unui orb care a murit demult/ și n-a înțeles niciodată lumina". înăuntrul acelei guri suntem noi, captivi... Descinderea în realitate poate fi directă, de reportaj: "Vecinii iar s-au certat strigându-și câte și mai câte,/ caloriferul e rece, ciorba - fără gust,/ stelele - mute, întunericul - grobian și agresiv,/ cuvintele - amăgitoare". împrejurare în care "cum să fiu liric, cum să mă strecor prin/ urechile de ac ale
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
în bucătărie, făcându-mi cafeaua, - o fi, îmi spun, ca să-mi dau curaj... Alteori, serile, dacă nu mă absoarbe televizorul, murmur câteodată ca maică-mea, care cântă încetișor în timp ce cârpea câte ceva: Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut, mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea, privii atât de des, o lume-ntreagă-înțelegea, tu nu m-ai înțeles... în primul rând, era de mirare că maică-mea, care nu știa românește, când venise prima dată în
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]