1,900 matches
-
Icoane la care se închină ori de câte ori intră în Biserică și are cultul Sfintelor Moaște și al Icoanelor făcătoare de minuni, adevărate figuri salvatoare în conștiința românească. Neagu Djudvara remarcă frecventa invocare a sfinților, modele de cucernicie a căror chipuri sunt venerate și ale căror moaște sunt considerate făcătoare de minuni și chiar izvorâtoare de mir. Minunile și capacitatea tămăduitoare a suferințelor credincioșilor, care de secole găsesc alinare în harul ei, au transformat-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva în Ocrotitoarea Moldovei. Canonizarea
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
ortodoxă este majoritară. Acuzând popoarele ortodoxe de habotnicism ei nu fac altceva decât să se contrazică singuri. De ce ar asculta oamenii și ar urma o Biserica de o astfel de natură, care nu face nimic în sprijinul lor? De ce ar venera cu atâta patimă sfinții care au slujit-o? Venerarea sfinților este o dogma care există și în alte culte ale creștinismului, dar pentru ortodocși ea capătă dimensiuni particulare chiar extraordinare, motiv pentru care suntem acuzați din nou de habotnicism. Acest
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
În fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și spiritul de organizare. La ei nu exista lene, obrăznicie, sodomie ori degenerarea rasei. Specimenele sale predilecte erau arahnidele, cu rara lor știință de a țese o capcană În care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
colegii mei se prefăceau că se uită la monitoare, În timp ce mă ascultau intens. —Bette! Doar nu vorbești serios! Te duci și te culci cu unul dintre cei mai sexy tipi din lumea liberă - Avery vorbește tot timpul despre cum Îl venerează toate gagicile din Manhattan - și nu poți să-mi povestești? Nu m-am culcat cu el! aproape că am urlat În receptor. Skye și Leo - și câțiva asistenți pe deasupra - și-au ridicat capetele și mi-au rânjit la unison. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rapidă a stării mele fizice scoase la iveală o listă de reacții-clișeu - mâini tremurătoare, bătăi de inimă, gură uscată - care nu puteau arăta decât un singur lucru: corpul meu Îmi spunea că Îmi plăcea Sammy sau, destul de posibil, că Îl veneram. Chestie care, dacă cineva se obosea să facă această paralelă, era exact ceea ce simțise Lucinda Înainte de prima ei Întâlnire Între patru ochi cu Marcello În Mângâierea tandră a magnatului. Era prima oară, din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În valea râului Kerulen. Amir Baian și oamenii săi, care duseseră ani de bătălii sub semnul șarpelui și săgeții, se bucuraseră de revenirea printre ai lor și Își reluaseră existența de secole, În respectul Yassei, legea lui Gingis han. Erau venerați, cu toții, pentru faptele lor de vitejie. Trecuse iarna și apoi trecuse primăvara, iar zările stepei rămâneau pustii. Amir Începea să Înțeleagă că departe, În palatele capitalei turcești, cineva Încercase și reușise Îndepărtarea lui. Putea fi o măsură definitivă sau temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu ochii închiși. Incantează, în timp ce mâna lui lovește instrumentul de incantație, un mooyu, adică un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei, se făcea că este într-un regat liniștit, iar oglinda ei era cât peretele. Regatul era ascuns în cele mai adânci străfunduri ale unui munte. Un budist cu barbă albă până la pământ o condusese în acest loc. Ea era venerată și toți supușii ei mergeau având pe capete porumbei albi. După ceva tânguială, Tung Chih a fost de acord să părăsească palanchinul cât un cort a lui Nuharoo și să vină să stea cu mine. — Doar pentru scurtă vreme, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
treptat din ruine. Pentru prima oară după multă, vreme simt o scânteie de speranță. Voi deveni femeia care a trăit ce-i mai rău și, astfel, nu va mai exista nimic de care să se teamă. Totuși, inima mea o venerează cu încăpățânare pe femeia de dinainte, ceea ce îmi devine limpede atunci când aud zgmotul copitelor lângă palanchinul meu. Pe loc, mintea mea atinge nebunia cunoscută, știrbindu-mi voința. — Bună dimineața, Majestatea Voastră! Este vocea lui. Entuziasmul și plăcerea mă paralizează. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi că mi s-ar aduce onoruri pentru că l-am însoțit voluntar pe împăratul Hsien Feng în lumea de dincolo. Istoria mi-ar lăuda virtutea și s-ar construi un templu, astfel încât viitoarele generații de concubine să mă poată venera. Mă uit lung la ușă, la adâncitura în formă de pepene și la bila de piatră, pregătită să se rostogolească. Sicriul meu e acoperit cu liliac alb. Mă duc să văd dacă este deschis. Nu este, și nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vor ei sau noi să fie. Asta nu înseamnă că defăimătorii sau babele literare, dornice de a scormoni în cenușa din vatra scriitorului, trebuie să vadă în rândurile mele o încurajare de a o face. După cum nici sincerii păzitori care venerează și apără mormintele sfinte ale oamenilor noștri de valoare nu trebuie să vadă în îndemnul de a nu ne teme să ne uităm în oglindă, un sacrilegiu. Revenind la Mateiu I. Caragiale, putem să fim pe deplin liniștiți. Cartea sa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să le păstrați În memorie. Întemeietorul, mulțumit că izbutise să-și aducă pe cei mai mulți dintre ai săi lângă mormanul de carne Înghețată, s-a gândit să fie recunoscător cuiva - nu se știe cui - și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se face că atunci când pământul a luat-o la vale cu tot cu casa rudarului, În rana aia care rămăsese În urmă Începuse să se zărească un bolovan aparte. Câțiva, văzând că era ceva neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
printre care și aceea de a expedia trei cărți cu autograf și câteva rânduri, deoarece persoanele îmi erau apropiate. Astfel, am expediat câte un exemplar la București d-nei Cristina Condor și Marianei Tănăsache (fină de botez), precum și la Timișoara, pentru Venera Ion - nepoată de la Buzău. Gata de plecare, sunt vizitat de dl. ing. Istrate, fost elev la Școala Generală Nr. 2, spunându-mi că a citit cartea mea, că i-a plăcut foarte mult, mai ales că se referă și la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
i-a învățat să cânte, fiecare a îndrăgit un instrument și muzica a venit din interior. Odată au venit de Anul Nou și pe la tata și au cântat o noapte întreagă, cântece aproape nepământene. I-am iubit și i-am venerat pe oamenii ăștia cu muzica lor armonioasă. Și am să-i iubesc mereu pentru că ocupă locurile lor de neînlocuit în oglinda mea interioară. Un alt frate al bunicii era prezicător. Trăgea zodiile, așa spuneau oamenii și-l căutau ziua și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna pe ușă și m-a înșfăcat de mână. —Vino-ncoace! mi-a spus ea grăbită. Să nu asculți nici un cuvânt din ce ți-a zis. Eu o veneram pe Claire, era eroina mea: la șaisprezece ani arăta nepermis de bine. Așa că, firește, am crezut-o întru totul. —Să nu mergi dreaptă, m-a rugat ea, să nu ții capul sus! Să nu cumva să faci așa ceva, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în arta amorului. Tu și cu mine o să explorăm multe lucruri și nu există nici un pericol ca tu să mă faci pif... Te rog, am spus ridicând o mână. încetează! — Dar ești o Zeiță! La mine în țară ai fi venerată! — Iar tu ești un nebun. La mine în țară ai lucra la balamuc. Chestia asta l-a cam dezumflat, dar, din păcate, tot nu reușisem să-l supăr îndeajuns ca să-l fac să plece. După care mi-a venit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridicole pentru defectele serioase ale fiecărui tip cu care te-ai întâlnit. Iar acum te vezi cu cel mai fantastic bărbat de pe planetă - să nu-i spui lui Harry c-am zis chestia asta - tipul pe care amândouă l-am venerat, de la distanță, mai bine de zece ani - și care pare că te place foarte tare - iar tu îl judeci pentru că e prea bogat? Prea plin de succes? Într-adevăr, așa cum prezentase Bea situația, părea destul de stupidă. — Dar nu-l judec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am o memorie de hipopotam. Deci, cu vilegiatura aceea a mea la Cordoba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am o memorie de hipopotam. Deci, cu vilegiatura aceea a mea la Cordoba sau cum îi zice. Că schimb, mereu schimb locul de odihnă, sunt un ahtiat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că doar nu ne lasă nici măcar dintr-o localitate în alta să ne mutăm, nici să ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grijă pe Tavi. Am avut un necaz cu apartamentul meu, nu-mi place să stau acasă. De când cu primăvara, cu nebunia asta... stau aici. Până se întorc, mă ascund aici. Ziua, cel puțin... Vocea îi era calmă, caldă, aromată și Venera își plimba mâna durdulie pe grumazul lucios al santineleiTavi. Îl privea acum degajată pe musafirul volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl privea acum degajată pe musafirul volubil și politicos, n-avea de ce să-i fie frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]