1,883 matches
-
străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă, Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă. Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
străbatem în doi.Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă,Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă.Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin,Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc,Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc.Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tributOglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut.Simte, iubito, și-
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ce-ndeamnă la eșec, Voința noastră-i scut din plastilină, Iar îndărătnicia-i lemn de tec. În cupa sorții ne e izbăvirea, Amară ca licoarea de pelin. E-o luptă dârză a ne-nvinge firea, Când clipa-i înecată de venin. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: CUPA SORȚII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CUPA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381199_a_382528]
-
ce-ndeamnă la eșec, Voința noastră-i scut din plastilină, Iar îndărătnicia-i lemn de tec. În cupa sorții ne e izbăvirea, Amară ca licoarea de pelin. E-o luptă dârză a ne-nvinge firea, Când clipa-i înecată de venin. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Zidiți în cochilia de fantasme,Abrutizați de dogme sau plăceri,Absenți la tot, refugiați în basme,Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.Ne închinăm la
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ce-ndeamnă la eșec,Voința noastră-i scut din plastilină, Iar îndărătnicia-i lemn de tec.În cupa sorții ne e izbăvirea,Amară ca licoarea de pelin.E-o luptă dârză a ne-nvinge firea,Când clipa-i înecată de venin.(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... VI. POETUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Poetul fără muză-i ca un cântec, Vibrând, pe note false, în zadar, Sau ca o
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
fi ca alt neam de coloni să se-mbie De-al Țării pământ și Apa cea Vie. În veci să rămână această poruncă Zis-a Zamolxe cu Piatra cea Sacră în mână Că cine-o pofti la Apa cea Vie, venin cumplit să le fie Pământul Străbun, înfricoșat mormânt să-i îmbie. Așa a lăsat Dumnezeu pe pământ Fiu al Luminii, lanț veșnic să fie Legătură divină-ntre om și pământ Lăsat să fie, de-apururi moștenire. Iar ciuma pământului, coloni și
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
OAMENI... Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Credeam, că e în lume frumusețea, Și- am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În
CREDEAM, CĂ FRUMUSEŢEA E ÎN OAMENI... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381379_a_382708]
-
FRUMUSEȚEA E ÎN OAMENI..., de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Credeam, că e în lume frumusețea, Și- am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Gândurile mă inundă Motto: „Din stejar, stejar răsare” Răsfrânte-n poale de petale Gândurile mă inundă Ca lumina dintr-o zare Ce-n inimă se cufundă Într-un clopoțel de crin, Unde picură venin. Ele-mi trec prin os de craniu, Ecran alb - oglindă mată ! Vad îndoliat și straniu La fiece pas se-arată, Pentru cei de dinainte; Umbre, din părinte în părinte. Văd pe tata, om puternic, Coborând din neam domnesc Luminând prin
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
este veșnic, Foc din ceruri cade, Lumânări în sfeșnic, Hai sau poate haide, Iadul încă arde! Ești stăpân și slugă, Îngeri cântă-n coruri, Lănțuiți în fugă, Dor sau poate doruri, Sfinții plâng în rugă! Mierea-i dulce nu-i venin, Nu au lacrimi morții! Cei ce pleacă,cei ce vin, Linu-i lin sau poate lin, Vom plăti cu toții! Citește mai mult Un altfel de colind!Porți deschise-n ceruri,Fumegă pământul,În viclene vremuri,Ler sau poate leruri,Ascultați Cuvântul
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
este veșnic,Foc din ceruri cade,Lumânări în sfeșnic,Hai sau poate haide,Iadul încă arde!Ești stăpân și slugă,Îngeri cântă-n coruri,Lănțuiți în fugă,Dor sau poate doruri, Sfinții plâng în rugă!Mierea-i dulce nu-i venin, Nu au lacrimi morții! Cei ce pleacă,cei ce vin, Linu-i lin sau poate lin,Vom plăti cu toții!... XXIII. SE NAȘTE DOMNUL!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2172 din 11 decembrie 2016. Se naște Domnul! Se naște Domnul
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă, Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă. Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-o clipă și clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito
ZÂMBEȘTE IUBITO de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380955_a_382284]
-
Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Gândurile mă inundă Motto: „Din stejar, stejar răsare” Răsfrânte-n poale de petale Gândurile mă inundă Ca lumina dintr-o zare Ce-n inimă se cufundă Într-un clopoțel de crin, Unde picură venin. Ele-mi trec prin os de craniu, Ecran alb - oglindă mată ! Vad îndoliat și straniu La fiece pas se-arată, Pentru cei de dinainte; Umbre, din părinte în părinte. Văd pe tata, om puternic, Coborând din neam domnesc Luminând prin
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Citește mai mult Gândurile mă inundăMotto: „Din stejar, stejar răsare”Răsfrânte-n poale de petaleGândurile mă inundăCa lumina dintr-o zareCe-n inimă se cufundăîntr-un clopoțel de crin,Unde picură venin.Ele-mi trec prin os de craniu,Ecran alb - oglindă mată !Vad îndoliat și straniuLa fiece pas se-arată,Pentru cei de dinainte;Umbre, din părinte în părinte.Văd pe tata, om puternic,Coborând din neam domnescLuminând prin întunericDrumul timpului
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
transparent realizând astfel sâmburele de adevăr al fabulei care ne-a explicat cândva despre egalitatea imposibilă dintre un dulău și un cățel chiar și într-o democrație. Iar când a început gloata să se miște, niște glasuri ruginite de atâta venin și ascunse până atunci prin dormitorul Parlamentului European au început ca să clameze cu furie pretinse „lovituri de stat” săvârșite de popor împotriva unui biet simpatizant al unui partid înființat ocazional și datorită spumelor etalate astfel prin colțurile gurii vorbitoarei, cei
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
două par să aibă, până la un punct, un destin comun. Fiecare dintre ele dăruiește totul într-o relație în care cel ales se dovedește nevrednic de o mare iubire. Frumoasa și rebela Victoria își transformă clocotul inimii prea pline în venin, otrăvită de dragostea vieții sale, bărbatul fără suflet, care trăiește patima clipei, apoi o uită. Victoria, deși prenumele ar trebui s-o situeze în grupa celor învingători, a bravilor luptători, nu reușește să depășească un prag, poticnindu-se mereu de
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
te trezești cu un rival. Dintr-o prietenie alterată se naște o dușmănie curată. • Nu te miri când un amic te părăsește, ci când revine și se căiește. • Între două femei, un bărbat e un spân, ce iscă adesea doar venin. • prietenie veche e ca o mobilă veche: prețioasă, dar pe la canturi...roasă • Indiferent de câți prieteni ai, dușmanii-s totdeauna mai numeroși. Când împrumuți bani unui prieten, rămâi și fără bani, și fără prieten. • Prietenia dintre două vedete, ține până la
GÂNDURI REBELE (4) – DESPRE PRIETENI ŞI PRIETENII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374491_a_375820]
-
îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un ghem în ghearele pisicii nebune. jocul reîncepe la infinit, între două paranteze pătrate. punctele de suspensie înghit rima. curge doar veninul din tainul dimineților fără sens. Referință Bibliografică: desen / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
până la rodul crud din amurg, Unde susurul apei răcorea oglindirea ochilor stea, Fără a mai ține cont de limita mea. Răscoleam sentimentele așa cum fugeau iepele, În Pădurea Neagră, printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Până la sceptrul divin. CARTEA VIEȚII Dacă inima din tine acum bate, Pentru cea mai minunată carte, Învață prin a vieții încercări a străbate, Doar crede si vei câștiga a ta dreptate! Nu lăsa gândurile să te copleșească, Nici ca visele
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Și toată nedreptatea ce-un neam întreg pătrunde. În cercul nostru strâmt de demoni și de îngeri, Cântăm o Cătălină, votâm un Cătălin, Dar versul tău pătrunde prin mii de mări de plângeri, Putând zdrobi și lațul, și cupa cu venin. Fuseși sacrificat pe-al neamului altar Și ne lăsași cu dor să preamărim lichele. Cât marea are unde, cât țara, un hotar, Și cetina, și teiul, ne vor doini rebele. Azi te-nălțăm, Emine, și-ți întocmim poeme, Prea mici
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
caută dimineață În care mama dragă va reveni pe veci! Vom căuta destinul poveștilor târzii Aceasta împletitura,ne va opri destinul Vom merge înspre teamă, căci proprii noștrii fii Vor consuma-n paharul vieții străvezii Un coctail celebru:vinul cu veninul! Autor:Lucian Tătar 04 august 2016 00:30 0053 Olhao -Algarve Referință Bibliografica: ZILELE DIN URMĂ (IV) / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2270, Anul VII, 19 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile
ZILELE DIN URMĂ (IV) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373437_a_374766]
-
învie-un ciripit Și-un fir de iarbă neagră își regăsi menirea. Născu o virguliță, catrenul scris în grabă Și-așa, turcoazul rănii își desenă destin. Un vers stingher țipă, ca să se afle-n treabă Și stupul răsturnă viesparul cu venin. Ar mai putea o rimă o pâine să dospească, Ori jalea grea a doinei s-aducă înfrunzirea? Ar mai putea-ntre gloanțe metafora să crească? Mai poate face mimul să râdă omenirea? Cărarea-ntinde brațul înspre stejarul ars Și virgula
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
atâta forfotă și zgomot în surdină După efemerul ce curmă viața-n doi? Și nu auzim cum Iubirea tânjește și ne strigă Să ne dea secretul veșnicei comori.. Mă-ntreb și te întreg... De ce ne taie calea atâta ură și venin? De ce mereu cu grabă ne torturăm minutul... De parcă n-avem dreptul și noi să ne iubim. Cluj Napoca, 11 august 2015 Te-aș fi iubit Te-aș fi iubit cum numai ziua știe Să lumineze lumea cu nesaț, Și ți-aș
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]