846 matches
-
adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în care era acesta bine îmbrăcat, fiindcă, în esență, era mult mai veninos cu ceilalți. Propun să nu ne mire prea puternic lucrul acesta, căci, oare, în cele mai mult dintre cazurile pe care le cunoaștem cu toții, nu cumva apele cele mai liniștite sunt, desigur, și cele mai adânci, și nu cumva, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-o categorie specială de îngeri a îngerilor ofuscați, cu priviri veninoase și mă gândeam mereu dacă nu cumva Dumnezeu a făcut risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și corului brotăcesc, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea fiara ar putea să se ridice din nou în picioare îi îngheța sângele în vine. Rămase tăcut, în timp ce torța se consumă puțin câte puțin, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai mari caimani și se putea feri de șerpii cei mai veninoși, dar nu va reuși niciodată să învingă un yubani, dacă yubani-i se hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă schimb cu el. Rarele conversații pe care le-a avut cu misionarul despre obiceiurile lor nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac sau de cap, a indiferenței femeii iubite, a foamei, a ploii, a oboselii și chiar împotriva hemoroizilor... Dar fiecare dintre acești Kum-taré era însoțit, în majoritatea cazurilor, de utilizarea unor anumite ierburi, rădăcini sau fructe, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În vreme ce asistența dădea semne de lehamete, vorbitorul își continua recitativul pe care, bifînd cu atenție niște hîrtii, nu i-l asculta decît directoarea. Deodată simții un ghiont în coastă. - Cînd se termină, mergem la Mitică, îmi propunea din spate Urecheru. Veninoasă, directoarea tocmai mă acuza că am complotat cu dușmanul de clasă, fapt de care secretarul O.B. nu se miră, deoarece demult dînsul prevăzuse că sînt un reacționar care așteaptă pe americani. Ca ultimă chestiune, Fărocoastă ridică problema „cadavrelor de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înfățișează învestmântată în flori, la Cosimo apare doar bust. Aproape goală, acoperită doar cu un șal care transmite, parcă, răcoarea înserării. Broderiile și franjurile marginale se odihnesc încă, aparent neînsuflețite, gata să devină, peste doar câteva clipe, șerpi mișcători și veninoși. Chipul și umerii, pieptul tânăr se decupează din argila amurgului. Așteptare calmă și senzuală și provocatoare. — Celebrul tablou de la Karl Friedrich Museum din Berlin ? Pe smalțul înflorit al pajiștii, între amorași care duc coiful, scutul și celelalte arme ale lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Berlin ? Pe smalțul înflorit al pajiștii, între amorași care duc coiful, scutul și celelalte arme ale lui Marte, în fața Cupidonului speriat de un iepure, Venus apare de asemeni goală, alături de Marte, și el gol. — Parodii ? Naiv miniaturist, ca nordicii ? Sarcasmul veninos, ca la Daumier ? Întrebări scoase parcă din cartea despre Cosimo ! Studenta scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
venise la datorie și la surplus de salariu. N-ar fi imposibil să mai apară și alții : la sfârșitul săptă mânii trebuie predate proiectele de execuție la decantare, tron soanele de mijloc ale colectoarelor. S-ar putea să vină și veninoasa Veturia, poate Vornicu, poate Grefu, pro babil Șeful cu turturica, eventual și ursuzul flăcău Cornea, care se plictisește după- amiaza, când Sidonia își preia matriarhatul. Vornicu ar fi putut, la fel de bine, să nu vină. Poate nici colega nu va răspunde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mine, ziceau că le e frică de șerpi, dar eu le-am zis: Vedeți-vă dă treabă, băi, că dacă e să vă muște sau să vă Înăbușe, vin ei și acolo afară nu numai aici. Da’ nici nu erau veninoși șerpii ăia, mai ales ăia mari, poate să fi fost și vipere, io nu le-am văzut. Domn’e, și unde nu mă trezesc dimineața că strigau ăia la mine, n-aveau curajul să intre, și io mă trezesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că ura aceea m-a dus la mănăstire, nu credința... Te interesează ce-ți spun? Dar n-a așteptat o încuviințare. ― M-aș fi resemnat, poate, cu hotărârea pe care o luasem, dacă n-ar fi existat acolo un fanatic veninos, o stârpitură, cu părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor veninoase sau în prevederea timpului, în funcție de forma pe care o luau norii și de înălțimea la care pluteau. N-aș jura că auzisem de inventarea radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
satul vecin, fata lui Mocanu. Toader, când era flăcău, se lăuda că are 80 de Mării și 85 de Ilene, și până la urmă din cele 80 de Mării și-a ales pe Maria, fata lui Mocanu, frumoasă, focoasă, dar foarte veninoasă. Că pe Toader îl lăsa să doarmă în casă, iar ea iute din cale afară, dormea tot pe prispă afară. Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mergem la o țuică și, dacă tot mi-ai devenit simpatic, îți deschid cont că o cunosc pe nevastă-mea care s-a privatizat fără să mă anunțe. D-aia nici nu-i plătesc consumația. Da’ nici ăilalți... 154 URZICI VENINOASE Duminica e pentru mine ca pentru alți mulți cetățeni nativi ai scumpei patrii, una dintre cele mai obositoare zile nelucrative. De dimineață iubita consoartă m-a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nevoie de piese autentice, de actualitate, spune maestrul, fără să se Înțeleagă cine sîntem noi și de ce e el maestru, țărănești (a treia oară), jucate „fără fițe” și scrise cu iubire. Tonul apariției televizate nu e Însă cu iubire, ci veninos, sfîrÎielnic, maestrul e supărat. Intrăm Într-o zonă de obscuritate. Pentru că toată lumea cunoaște și apreciază invidia dintre artiștii ce aparțin aceleiași bresle, dar Liviu Ciulei e regizor, nu dramaturg. Rezultanta se impune de la sine, se trage singură ca apa, Everac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și reversul, partuze individuale, lipsite de bucurie, practicate la nevoie, În parc, În Totuși iubirea, lîngă țîșnitoare, acolo unde Vasile Băran Îl compară pe Grigore Grigurcu cu un țînțar, „insecta aceea atît de mică (...) sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mică (...) sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]