8,168 matches
-
ținut de cuvînt căsătorindu-se cu Maria, iar fetei care s-a născut În anul următor i-a pus tot numele de Clara, ca dova dă că nu trăgea nici o nădejde s-o mai revadă pe cea dintîi. În anul venirii pe lume a Clarei celei mici, a fost rîndul regimului de democrație al clasei muncitoare din Republica Populară Română să confiște magazinul evreului, permi țîndu-i Însă acestuia, după cîțiva ani, În baza unei legi a invalidității de război, să țină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei, spusele altora, calculele mele inițiale Își Întind curse cu egală reciprocitate. Punînd pînă la urmă cap la cap relatările ei cu consemnările din arhivele americane, socot că cel mai probabil an al venirii Floarei pe lume este 1886, poate ’87, În satul Giungi, pe Crasna, cîteva așezări În amonte. Casă sărmană cu patru fete, toate frumoase, dar nu oricum, să furi clopotul bisericii de dragul lor, nu alta. Bal În sat la care iese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În cele din urmă, Iuda îl izbește cu o piatră în locul unde capul se întâlnește cu gâtul și pe loc îl omoară. Apoi a luat merele și i-a povestit lui Pilat ce s-a întâmplat. La căderea zilei și venirea nopții, îl descoperă pe Ruben mort și cred că a avut parte de o moarte subită (subitanea morte). Atunci Pilat i-a încredințat lui Iuda toată averea (omnes facultates) lui Ruben și a dat-o pe Cyborea, soția lui Ruben
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica pământească începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu înseamnă a impieta în vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă: întruparea lui Isus și învierea Lui din morți. Înseamnă pur și simplu a reaminti un lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scène, cu această „tragicomedie” sacră desfășurată la porțile iadului încep unele slujbe de Înviere. Iadul îl ia în primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, îl pune în lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui Adam și rostește asupra tuturor o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde se află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în special, considerând că numai o intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în special, considerând că numai o intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu ar putea elibera in extremis poporul lui Israel. Totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acoperi”) și se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire”. Nimic altceva. Daniel are o serie de viziuni, printre care și una referitoare la sfârșitul lumii. Ioan, în apocalipsa care-i poartă numele, așijderea: sfârșitul lumii este prevestit de semne cumplite: cutremure, inundații, venirea Anticristului etc. Toate acestea însă reprezintă elemente ale viziunii, atât. Treptat, din cauza imaginilor-șoc folosite în descrierea sfârșitului (eschaton), dar mai cu seamă a faptului că viitorul interesează îndeobște mai mult decât trecutul, iar soarta oamenilor mai mult decât aceea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul din dreapta judecătorului notează faptele bune; cel din stânga, faptele rele. Purtătorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul din dreapta judecătorului notează faptele bune; cel din stânga, faptele rele. Purtătorul balanței este arhanghelul Dokiel 116, „care cântărește binele și răul după dreptatea lui Dumnezeu”. În sfârșit, posesorul trompetei se numește Pyruel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
secțiuni, distrugerea lumii și învingerea lui Satana, se intersectează uneori (19,11-20,15 etc.). Iată și cele mai importante teme, aproape toate cu antecedente explicite sau implicite în apocaliptica iudaică: Anticristul (nu apare numit, dar apare conturat); Parusia, a doua venire a Mântuitorului; Împărăția de o mie de ani, care stă la originea mișcărilor milenariste; Noul Ierusalim. După această rapidă enumerare, se impune următoarea observație: fără apelul la literatura intertestamentară, Apocalipsa lui Ioan rămâne fără contextul ei conatural și imediat. Faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primenirea s-a angajat din plin, pentru Vechiul Testament ea se află abia la început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme încă de la apariția creștinismului, întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost parțial depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd în Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici o iotă din textul LXX. și au interpretat LXX în sens cristologic, în lumina evenimentului pascal. LXX a fost Vechiul Testament al întregii creștinătăți pentru o perioadă de opt secole; Vulgata lui Ieronim s-a impus foarte târziu în Occident. După venirea lui Isus Cristos era imposibil ca LXX să nu devină Biblie creștină. Firește că a devenit Biblie creștină, altfel prin ce să-și justifice creștinii identitatea și prin ce să-și legitimeze credința? Dumnezeul lui Isus Cristos este același cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu te mai gândești la nimic altceva, ci doar ești pătruns ca de un fluid de prezența noii Întruchipări a vieții care respiră, mișcă și chiar zâmbește poate În timpul somnului profund; somn de recuperare după efortul deosebit În urma drumului de venire În această lume!. ― Te rog să nu te superi dacă am să spun că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice, dragule! ― Poate nici nu știu prea bine să definesc poezia, dar ceea ce v-am spus le-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu-i al meu. Este al tău, fiindcă În anii studenției m-ai convins de calitățile tale de chirurg și de om al catedrei. Doctorul Gruia a lăsat privirea În jos. Toate câte se petreceau În jurul lui l-au copleșit. Venirea pe lume a copilului, bunăvoința profesorului și acea rafală de Crivăț pornită pe neașteptate. Trebuia să-și recapete echilibrul sufletesc. “Și asta se va produce abia mâine, după confruntarea cu securistul, amice. Acum cred că ar fi bine să-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au ce ne reproșa. Conduita față de individ, Însă, trebuie să fie cea de până acum. Niciun rabat! Spor la treabă, domnule doctor. ― Mulțumesc mult și... fiindcă a dat peste noi această pacoste, n-am apucat să vă felicit cu ocazia venirii pe lume a băiatului dumneavoastră. Să vă trăiască și să crească mare și sănătos. Doamnei, sărutări de mâini. Să aveți parte numai de bucurii. ― Mulțumesc, domnule doctor. După despărțirea de doctorul Pas, Gruia a intrat la profesor. ― Ai terminat treaba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atunci hai să intrăm În cabinet, că prea ne-am oprit În drum, ca cele două babe... și se uită lumea la noi. Când s-au văzut În cabinet, profesorul l-a invitat să ia loc. Se vedea că vestea venirii părinților lui Gruia la Iași i-a Încălzit sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui Dej și venirea americanilor putea să se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care aveau ocazia să-l cumpere acum la un preț de nimic. Și chiar dacă l-ar fi băgat comuniștii la pușcărie, n-avea să rămână el multă vreme acolo, că aveau să vină americanii și să-l scoată. Ideea cu venirea americanilor îi era foarte dragă și lui Virgil, dar nu într-atât încât să-l lase pe socrul său să cumpere pământul și să-l treacă pe numele său. Și pe urmă, era de-a dreptul comic să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el unul nici nu-și punea problema colhozului și nici nu se îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni; că doar nu era lumea nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva nu era cu putință!... Ei, și atunci când avea să vină ceasul mântuirii, el, Grigore Gospodin, îi garanta cuscrului său că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
n-am făcut și nici n-am de gând să fac. Bine, cuscre, eu ți-am spus!... îl preveni țăranul, rostindu-și vorbele cu aerul că, dacă lucrurile n-aveau să meargă atât de bine pentru Stelian în viitor, după venirea americanilor, vina avea să-i aparțină doar lui. Pentru Stelian, însă, mai important era prezentul decât viitorul acela incert despre care vorbeau cei ca Grigore. El nu-și mai dorea decât să-și poată trăi în liniște viața, lungă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ai să vezi acum unde îmi fac eu veacul, îi spuse Victor fetei, apăsând pe clanța ușii de la apartamentul lor. Nu e un palat, dar e loc și pentru tine aici!... Bătrânii își vedeau de treburile lor prin casă și venirea Feliciei îi lăsă câteva clipe pe amândoi fără grai. Dar imediat mama lui Victor se ridică de pe scaunul ei foarte bucuroasă și veni s-o întâmpine pe fată cu brațele deschise: A, ia te uită cine a venit la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curată, bătrânul nu mai era acolo... Și nici mâța." "Năzdrăvănii de astea îmi spunea zilele trecute și Mathilde, cea nouă de pe celălalt palier, că i-a spus un fel de vrăjitoare care citește în globul de cristal că pisicile presimt venirea morții." " Așa zicea și mătușa din satul bătrânilor mei. Zicea că o pisică roșcată, străină de sat, le-a vizitat casa înainte ca cei doi gemeni ai ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci de ani". Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de câțiva ani, avea vârsta lui Nicolaï, dar era deja considerat ca o speranță în neurochirurgie. Dar nu numai viața profesională avea un sens. Întâlnirea cu Margo, marea și singura iubire a vieții lui, fusese și ea o mare șansă... Venirea pe lume a lui Justin nu făcuse decât să întregească prea intensa și prea scurta lor fericire. Scurtă ! Nedrept de scurtă poate fi fericirea ! Micuțul se apropia de trei ani când au realizat, erau medici amândoi, că are probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]