984 matches
-
cu o înfățișare foarte variată. La acele de mare ("Syngnathinae") corpul este foarte alungit, având forma unui ac gros, capul este dispus în prelungirea axei trunchiului, iar coada este neprehensilă. La căluții de mare ("Hippocampinae") capul este îndoit în direcția ventrală de la axa principală a corpului, formând un unghi drept de 90° față de trunchi și are forma unui cap de cal (asemănător cu cel din piesa de șah), iar coada prehensilă este răsucită în spirală. le nu au solzi. Corpul lor
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
mică, la altele (căluții de mare) este lipsită de înotătoare și a devenit prehensilă, putându-se încolăci în jurul algelor sau altor obiecte. La singnatide toate înotătoarele sunt lipsite de spini. Partea anterioară spinoasă a înotătoarei dorsale (prima dorsală), precum și înotătoarele ventrale la acești pești lipsesc; alte înotătoare (dorsala, anala, caudala, pectoralele) pot fi prezente sau absente la peștii adulți (la "Bulbonaricus" dorsala, anala și pectoralele sunt absente la adulți). Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, de obicei
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
mică, obișnuit cu 2-6 radii moi. Înotătoarea caudală lipsește sau este prezentă; când este prezentă caudala este mică, cu 8-10 radii moi. Înotătoarele pectorale prezente sau uneori lipsesc; când sunt prezente pectoralele sunt scurte, obișnuit cu 10-23 radii moi. Înotătoarele ventrale lipsesc la toate singnatidele. Linia laterală și canalele senzitive lipsesc. Solzii lipsesc, fiind înlocuiți de plăci osoase. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). Apendicele pilorice lipsesc. Rinichiul este prezent numai pe partea dreaptă și este aglomerular, aducă
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
caracuda. Baracudă are un aspect asemănător cu știuca, corpul lung fusiform este acoperit cu șolzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala este bifurcata. Baracudă are un corp relativ rigid, coloana vertebrală având numai 24 de vertebre. O baracudă poate avea o lungime de la 23 cm până la 2 m, acestea fiind speciile mari că Sphyraena
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
de arahnide, dintr-o prosomă și o opistosomă, unite printr-un pețiol îngust, ce dă corpului un aspect pedunculat și o mobilitate mai înaltă. Prosoma poartă chelicere, pedipalpi și membrele locomotoare. Ea este masivă și puternic chitinizată, dură, cu fața ventrală acoperită în întregime de articulațiile membrelor. Prosoma este segmentată, sunt fuzionate numai segmentele primelor membre anterioare formând propeltidiu. Iar celelalte două segmente posterioare sunt libere - mezopeltidiu și, respectiv, metapeltidiu. "Chelicerele" sunt foarte mari, aproape jumătate din lungimea prosomei. Au aspect
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
și tars. Prima pereche este mai subțire, fiind utilizată ca antene tactile, celelalte posedă gheare pe ultimul articol. Pe a patra pereche de picioare sunt niște structuri numite "maleole", cu rol tactil și senzitiv. Opistosoma este mai slab chitinizată, păroasa. Ventral, pe primul segment opistosomal se observă o placă sternală, pe cel de-al doilea se deschide orificiul genital și cele două (sau una) stigme. Ea este alcătuită din 10 segmente. Fiecare segment posedă câte o tergită dorsală și o sternită
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
pe primul segment opistosomal se observă o placă sternală, pe cel de-al doilea se deschide orificiul genital și cele două (sau una) stigme. Ea este alcătuită din 10 segmente. Fiecare segment posedă câte o tergită dorsală și o sternită ventrală. Sistemul nervos constă dintr-un creier dorsal localizat în prosomă și un ganglion masiv, ventral, subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formând un inel în jurul esofagului. În opistosomă este prezent un singur ganglion. "Organele de simț." Corpul, mai ales membrele
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
deschide orificiul genital și cele două (sau una) stigme. Ea este alcătuită din 10 segmente. Fiecare segment posedă câte o tergită dorsală și o sternită ventrală. Sistemul nervos constă dintr-un creier dorsal localizat în prosomă și un ganglion masiv, ventral, subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formând un inel în jurul esofagului. În opistosomă este prezent un singur ganglion. "Organele de simț." Corpul, mai ales membrele, este acoperit cu perișori tactili, ce recepționează vibrațiile aerului, solului. Vederea e asigurată de 2
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
este o specie de scorpioni din familia Buthidae. Adulții ajung până la lungimea de 9 cm. Au o culoare maro sau neagră, parte ventrală a opistosomei și vârfurile picioarelor în nuanțe mai deschise. Numărul pieptenilor, organe senzitive, la mascul este de 25 - 30, la femelă 24 - 30. Acesta este un scorpion foarte rapid și agresiv dacă este deranjat. Nu va ezita să înțepe inamicul
Androctonus mauretanicus () [Corola-website/Science/318721_a_320050]
-
Masculul are lungimea corpului de până la 25 cm. și atinge o greutate de 70 g. Avengura aripilor este de peste 40 cm, femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Partea dorsală ca și capul are penajul de culoare complet neagră. Partea ventrală a păsării este albă, pe flancuri alb dungat cu negru. De la baza ciocului spre gât are o dungă îngustă albă, această dungă albă se poate vedea la unele exemplare și în jurul ochilor. Irisul este de culoare cenușie închisă, ciocul, picioarele
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
și opistosomă (abdomen). dele au aproximativ 5 - 10 mm în lungime , cel mai mare este "Ricinoides atewa". Cuticula (exoscheletul) care acoperă corpul este deosebit de dură, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
printr-un pedicel îngust, deși, aparent, prosoma și opistosoma se unesc printr-o formațiune foarte largă. Acestă aparență se datorează faptului că marginea dorso-anterioară a opistosomei alunecă sub partea posterioară a carapacei, iar coxele ultimilor picioare acoperă pedicelul în regiunea ventrală. Pe pedicel este situat orificiul genital, ceva neîntâlnit la alte arahnide. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă. Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
care au numai o greutate de 1,12-1,74 kg. La păsările adulte culoarea penajului pe partea dorsală a corpului este aproape peste tot uniform de culoare brun închis cu excepția coazii care are un desen de culoare mai deschisă. Partea ventrală a corpului este aproape uniform albă, pe piept apare un desen de culoare brună, desen care este mai accentuat la femele. Penajul de pe cap este de culoare albă, irisul este galben, picioarele sunt de culoare cenușie, ciocul și ghearele negre
Vultur pescar () [Corola-website/Science/318743_a_320072]
-
greutate de 7-10 g. De culoarea scoarței copacilor, este greu de observat când se urcă în spirală pe trunchiuri, scotocind cu ciocul fin și curbat prin crăpături, în căutarea insectelor. Spatele este cafeniu cu striuri ruginii mai deschise, iar partea ventrală a corpului este în întregime albă. Deasupra ochiului are o sprânceană (dunga supraciliară) albă, vizibilă. Fruntea și creștetul capului cu multe pete; rahisul acestora albicios. Ciocul fin și arcuit. Gheara degetului posterior este mai lungă de 8-10 mm. Prin luna
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
de 8 - 10 cm, au gâtul coada și aripile scurte, nefiind zburătoare bune. Picioarele sunt bine dezvoltate prevăzute cu degete lungi și subțiri. Ciocul este scurt și ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei pădurile și locurile stâncoase. Ele aleargă pe sol sau se cațără pe trunchiuri arbori în căutarea de
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
reprezintă singura specie a genului "Pinguinus". Indivizii aveau aproximativ 75 de cm înălțime și cântăreau aproximativ 5 kg, fiind specia cu cele mai mari dimensiuni din genul "Pinguinus". Avea pene negre și lucioase pe spate și pene albe pe partea ventrală. Populații importante au existat în trecut pe coastele și insulelor nordice ale Oceanului Atlantic: estul Canadei, Groenlanda, Islanda, Norvegia, Irlanda și Marea Britanie. Rămășițe au fost găsite în Florida, demonstrând că grupuri de indivizi puteau migra ocazional spre sud în timpul iernii, acest
Marele pinguin nordic () [Corola-website/Science/328945_a_330274]
-
țepii sunt implicați în locomoție. Pe partea dorsală a capului sunt situații ochii. Cavitatea internă a corpului reprezintă un pseudocelom bine dezvoltat. Musculatura este alcătuită din fascicule de mușchi striați. Sistemul nervos este format din inelul perifarigian și lanțul nervos ventral cu câte o aglomerare ganglionară în fiecare segment. Organele de senzitive sunt reprezenate prin peri senzoriali tactili și o pereche de ochi simpli, situați deasupra inelului perifargian. Sistemele circulator și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
mai adânci. Are o lungime de 20-25 cm, maximala de 50 cm, si o greutate de 80-200 g, maximala de 1,8 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit cu șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
comprimat lateral și acoperit cu șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte. Depune icrele pe vegetație, în aprilie și prima jumătate a lunii mai la temperatura apei de 12-14°C. Are valoare
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
coadă ridicată, anusul se află în partea superioară. 2.Glanda veninoasa- are forma unui săculeț ce se găsește în interiorul telsonului(ultimul segment al corpului scorpionului).Veninul iese printr-un tub foarte subțire, ajungând astfel în vârful acului. 3.Lanțul nervos ventral - Sistemul nervos al scorpionilor este mai puțin concentrat decât al celorlalate arahnide.Acest lanț nervos este alcătuit dintr-un cordon pe care se află 7 ganglioni. 4,Stigmele pulmonare- Sunt organele respiratorii. Se găsesc în pereche, câte una pe fiecare
Scorpionul manciurian auriu () [Corola-website/Science/324292_a_325621]
-
gen de protozoare flagelate care trăiește în intestinul subțire al omului și al animalelor. Are două forme: trofozoid și chist. Trofozoidul, cu dimensiuni cuprinse între 10-12µ și 5-7µ, este piriform, seamănă cu o pară tăiată longitudinal, fața plată reprezentând suprafața ventrală. Are patru perechi de flageli, care pornesc din corpusculii bazali, doi nuclei, situați în regiunea anterioară și două ventuze folosite pentru a se atașa la peretele intestinal. În partea posterioară se află o formațiune cu aspectul unei virgule, corpusculul median
Giardia () [Corola-website/Science/324352_a_325681]
-
și brațul posterior al capsulei interne), apoi se îndreaptă caudal formând partea medială a pedunculului cerebral (unde se află în 1/6 medială a piciorului cerebral) prin care se extind caudal și se termină în substanța cenușie (nuclee pontine) din partea ventrală a punții. Împreună ele formează fasciculul frontopontin Arnold ("Tractus frontopontinus"). Fasciculul frontopontin a fost descris de Friedrich Arnold, anatomist german (1803-1890)
Fibrele frontopontine () [Corola-website/Science/326708_a_328037]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea posterioară a brațului posterior al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea posterioară a brațului posterior al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]