1,765 matches
-
în Marina Militară, până la ultima sa comandă în 1891. De atunci, rangul său naval a fost în mare măsură de onoare. În timpul serviciului în Marina Militară, prințul George s-a îndrăgostit de fiica unchiului său prințul Alfred, Duce de Edinburgh, verișoara sa, Maria de Edinburgh. Bunica sa, tatăl și unchiul erau de acord însă mama sa și Ducesa de Edinburgh s-au împotrivit. Mama sa, prințesa de Wales, s-a gândit că familia era prea filogermană și Ducesei de Edinburgh nu
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
filogermană și Ducesei de Edinburgh nu îi plăcea Anglia. Când George a cerut-o în căsătorie, Maria a refuzat, sfătuită de mama ei. Mai târziu a devenit regină a României. În 1891, fratele său Albert Victor s-a logodit cu verișoara sa, Mary de Teck, singura fiică a prințului Francis, Duce de Teck și a prințesei Mary Adelaide de Cambridge. Șase săptămâni mai târziu, prințul Albert a murit de pneumonie, lăsându-l pe George al doilea moștenitor la tronul britanic. Aceast
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând "Actul de succesiune" a lui Henric al VIII-lea. Dar
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Augusta de Wales care a murit la naștere. Charlotte a avut trei frați: Louis-Philippe, care a murit în copilărie, Leopold, care după decesul tatălui lor a devenit Leopold al II-lea al Belgiei și Prințul Philippe, Conte de Flandra. Era verișoară primară cu regina Victoria a Regatului Unit, cu soțul acesteia, Prințul Albert cât și cu Ferdinand al II-lea al Portugaliei. Bunica favorită era Maria Amalia a celor Două Sicilii, regină a Franței, soția regelui Ludovic-Filip al Franței și nepoată
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
a cântecului epic "Meșterul Manole"). A avut 5 frați: Culina, Veselina, Lorica, Gheorghe (zis Boțogan) și Cuculeț. În 1934 începe să cânte alături de tatăl său, iar apoi se impune ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), a căror verișoară era, interpretând "cântece de mahala". Debutează la 14 ani la "Hanul Galben" din Târgoviște. Din 1944 începe să fie numită din ce în ce mai des „Regina noastră” (a romilor). În perioada 1945-1964 își face un nume cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
linie paternă a fost nepoata lui Frederic Francisc I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg.<br> De asemenea, ea a fost nepoata regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Tot pe linei paternă a fost verișoara Ducesei de Kent și a regelui Leopold I al Belgiei. Printre verișorii materni se includ regina Prusiei și regele Wilhelm I de Württemberg. Tatăl ei a fost fiul cel mare și moștenitor al lui Frederic Francisc I, Mare Duce de
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
Kensington la 14 April 1874, ca al patrulea copil și al treilea fiu al Prințului Francis, Duce de Teck și a soției lui, Prințesa Mary Adelaide de Cambridge. Deși mama lui era nepoată a regelui George al III-lea și verișoară a reginei Victoria, Athlone, ca fiu al unui prinț de Teck în Württemberg era doar un membru minor al familiei regale britanice și deținea titlul de "Prințul Alexander de Teck". În familie era cunoscut sub numele de "Alge", și a
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
scrisori de reproș lui Mihail până în 1905. Au existat zvonuri conform cărora Beatrice urma să se căsătorească cu Alfonso al XIII-lea al Spaniei însă s-a dovedit a fi un zvon fals devreme ce el s-a căsătorit cu verișoara ei, Victoria Eugenie de Battenberg în 1906. La nunta lor, Beatrice l-a întâlnit pe vărul regelui Alfonso, Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera. Guvernul spaniol a obiectat ca un infante să
Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315318_a_316647]
-
a fost crezută, astfel ambasadorul Ferrarez, Ercole Cortile, a obținut informații că Isabella a fost " strangulată în mijlocul zilei" de soțul ei, în prezența mai multor servitori. Moartea subită a Isabellei era a doua de acest fel în familia Medici, după ce verișoara ei, Leonora, a murit într-un "accident" similar în urmă cu cinci zile. Cei mai mulți istorici sunt de părere că Paolo a ucis-o pe Isabella, după ce a descoperit infidelitatea sa cu Troilo, sau că acesta a acționat la ordinele lui
Isabella de' Medici () [Corola-website/Science/330572_a_331901]
-
jurnalist și sincer democrat, Contele de Paris s-a oferit voluntar pentru a servi ca ofițer al Uniunii Armatei în Războiul Civil American, împreună cu fratele său mai mic, Ducele de Chartres. La 30 mai 1864, el s-a căsătorit cu verișoara lui, Prințesa Marie Isabelle d'Orléans, fiica cea mare a Ducelui de Montpensier și a Infantei Luisa Fernanda a Spaniei. Cuplul a avut opt copii: Forțați să părăsească Franța, Prințul Ludovic Filip și Marie Isabelle au trăit în Anglia, unde
Ludovic Filip, Conte de Paris () [Corola-website/Science/319991_a_321320]
-
își amintește că primele luni au părut normale, deși liniștea era punctată de momente de teamă. Locuitorii orașului cinau afară, ascultau muzica orchestrelor din oraș, iar copiii, cum era Polański, se jucau în zăpadă. Roma Ligocka, artistă și scriitoare poloneză, verișoară a lui Roman Polański, și ea supraviețuitoare a ghetoului în copilărie, a scris un roman pe baza experienței sale, intitulat " Fetița cu haina roșie: memorii". S-a crezut că ea este cea care apare în filmul "Lista lui Schindler". Scena
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
la 9 februarie 1670 și a fost succedat de fratele ei mai mare, Christian, cu care ea a întreținut o foarte activă corespondență. Ana Sofia a vizitat Danemarca anul acela și și-a exprimat simpatia pentru prizoniera Leonora Christina Ulfeldt, verișoara ei primară.
Prințesa Ana Sofia a Danemarcei () [Corola-website/Science/323986_a_325315]
-
Îmi spune: «Am văzut pînă la 11 ani. Îmi amintesc culorile». Îi admir verva, curiozitatea, erudiția. Orbii îmi inspiră un fel de teroare sacră. Am descoperit asta copil fiind, în prezența scriitorului egiptean Taha Hussein, a cărui soție era o verișoară a mamei mele. Am făcut aluzie la asta. Îndată Ruba mi-a menționat numele principalei cărți a acestuia, Cartea zeilor. Sînt convins că pentru mine cecitatea ar însemna numaidecît sinuciderea. Iată de ce orbii îmi apar ca niște morți vii." Taha
Jurnal extim by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/14209_a_15534]
-
deopotrivă, merinde și știri. Discută fetele, discută băieții, ca din carte, și unii, și alții, dar așa e scenariul... Între timp, istoria mare își vede de drum, pleacă nemții, vin rușii. Certuri între aliați, despărțiri între prieteni, între Fănuța și verișoară-sa Otilia, transformări. Pe urmă, Fănuța dispare. E, de-acum, Ștefania, elevă la ,Iulia Hasdeu" - una din multele ,potriviri" ale cărții, care începe cu vrăji nevinovate, de adolescenți, în cavoul ei de la Bellu - trecîndu-și timpul cu demonstrații de forță, în
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
mâncare. Se dădea voie. Și tata a fost internat. Sigur că nu era o plăcere treaba asta, care a ținut vreo 3-4 săptămâni. Între timp am aflat unele lucruri, destul de neplăcute, care s-au Întâmplat În Cernăuți, unde aveam o verișoară. A plecat și mama ei la Cernăuți, care a fost reocupat de armata română, a reușit și tata să plece, cu toate că era destul de periculos, ca s-o vadă pe soră-sa și pe ceilalți din familie. Verișoara mea era avocat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde aveam o verișoară. A plecat și mama ei la Cernăuți, care a fost reocupat de armata română, a reușit și tata să plece, cu toate că era destul de periculos, ca s-o vadă pe soră-sa și pe ceilalți din familie. Verișoara mea era avocat. Și soțul ei era tot avocat și pentru că a fost avocatul statului până În ’40, reprezenta statul român, a fost luat Împreună cu fratele său de armata sovietică și trimis În Siberia cu câteva zile Înainte de Începerea războiului. Despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Începerea războiului. Despre ei nu se știe nimic. Adică au plecat, nu știm nici dacă au ajuns În Siberia sau dacă au fost omorâți. Astea sunt aspecte care pe noi ne-au afectat, mai ales că ne iubeam foarte mult verișoarele, ne uitam la ei ca la niște bijuterii, eram mici. În vara lui ’41, spre sfârșite, au Început sărbătorile evreiești și se auzea că n-o să rămânem În Câmpulung, că o să ne trimită În alte părți. Dar Între timp, peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sat cam departe de front, departe de drumul principal. De asta am fost oarecum lăsați În pace - și dacă au murit oameni au murit mai degrabă de boală și de Îngheț, și cei care au fost trimiși dincolo de Bug. Acea verișoară al cărei soț a fost trimis În Siberia a avut o moarte Îngrozitoare. Ea a fost trimisă din Cernăuți, Împreună cu mama și fetița ei. Fetița i-a fost omorâtă În fața ei și pe urmă a fost și ea omorâtă, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poveste de familie din România, 1855-1995. Deci o sută și ceva de ani. Câteva generații. Aceea a fost o fotografie din 1917 și vedeți una făcută În 1936. La o nuntă. Și uitați-vă cine sunt: bunicii mei, asta este verișoara mea care a fost omorâtă În 1942. Ăsta-i soțul ei, care a fost trimis În Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot În Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta-i mătușa, mama acelei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mea care a fost omorâtă În 1942. Ăsta-i soțul ei, care a fost trimis În Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot În Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta-i mătușa, mama acelei verișoare care a murit și ea În ’44 În Transnistria. Aici sunt mătușa din Sfântu Gheorghe care a murit la Auschwitz Împreună cu acești doi copii. Asta sunt eu. Asta este sora mea. E o carte foarte frumoasă. Cine a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus că am venit cu sandale cu talpă de lemn. Așa că ne-am Întors ca niște oameni foarte săraci. Bunicii mei nu erau oameni bogați, dar, totuși... Trist era că venea lumea și-ți dădea câte ceva. Și-mi zice o verișoară foarte-foarte bogată: „E bună cămașa asta - Îi Întorci oleacă gulerul și e foarte bună”. Adică „ajutați-i pe sărmanii din Transnistria”, cam așa ceva. Când spui că ajuți, ajută cu lucruri bune, nu cu boarfe. Și pe aceștia pe care-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
exista. Din familia dumneavoastră cam câți s-au Întors? Am fost foarte mulți deportați. Ne-am Întors vreo 6-7 persoane din 30-35, dintre care unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors și am rămas noi patru și mătușa cu verișoara... Era o familie mare cu mulți unchi, veri, verișoare... Știați de acolo că au murit? Da, știam deja de acolo. Au murit prieteni mulți - era greu de supraviețuit... A fost un noroc, o Întâmplare că am scăpat, căci era foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am fost foarte mulți deportați. Ne-am Întors vreo 6-7 persoane din 30-35, dintre care unchiul a murit imediat după ce ne-am Întors și am rămas noi patru și mătușa cu verișoara... Era o familie mare cu mulți unchi, veri, verișoare... Știați de acolo că au murit? Da, știam deja de acolo. Au murit prieteni mulți - era greu de supraviețuit... A fost un noroc, o Întâmplare că am scăpat, căci era foarte greu de supraviețuit... La ieșirea din lagăr și când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am primit aprobarea. Au venit niște trenuri care ne-au dus până la Ungheni, iar acolo ne-am Întâlnit cu rudele noastre care au venit din partea cealaltă, de unde era și soțul meu: dintr-o familie de 5 persoane au venit numai verișoara cu mătușa. Ne-am Întâlnit acolo, pe platforma aceea, parcă o văd și acum, din câți am plecat din Rădăuți - noi am avut rude foarte multe - ne-am Întors doar câțiva. Și de la Ungheni ne-am urcat Într-un tren
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a comportat cum trebuie, pentru că s-a Împrietenit cu un comandant... nu SS-ist, ci comandantul fasciștilor din Ungaria, și ea a aranjat-o la un azil care avea vreo 25 de bătrâni. Și În casa aceea a venit verișoara cu o fată. Și a avut nevoie de un bărbat, o femeie care să gătească pentru bătrâni și de o fată care să facă curățenie. Și așa a rămas și familia aceea În viață, și bătrânii - la fel. Deși fata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]