2,911 matches
-
perfect pertinentă. Cronicarul diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca „« supraoameni», monștri de ticăloșie sau model de virtute”, fantoșe care „străbat realitatea ca într-un vis miraculos” etc. - și semnala „neosămănătorismul”, constând în idealizarea vieții rurale. Prozatorul, intuind probabil inoportunitatea romanului său în contextul epocii, introdusese
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
a unui tip de relație ce se poate stabili la un moment dat între oameni (Lumea ta, rock și parfum de guave). Nu lasă goluri, nu creează discrepanțe între scriitură și idee, vrea ca faptele istorisite să nu depășească granița veridicității. Există la el o notabilă mobilitate în alegerea subiectelor și a temelor ce urmează a fi prinse în textura narativă. „Marele efort - crede S. - e să imaginezi la fiecare nouă istorie o soluție literară distinctă, de o particularitate care să
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
4) Halucinațiile B. Ball definește halucinațiile ca fiind „percepții fără obiect”. Spre deosebire de iluzii care sunt percepții deformate ale unor obiecte existente în realitate, în cursul halucinațiilor, obiectul perceput lipsește din câmpul realității perceptive, dar bolnavii sunt convinși de existența și veridicitatea acestuia. Halucinația este o experiență psihopatologică interioară care face ca individul să se comporte ca și cum ar avea o senzație sau o percepție reală, deși condițiile exterioare pentru realizarea acesteia lipsesc (A. Porot). Ca și iluziile, halucinațiile pot lua forme extrem de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Horodinca, Teodor Vârgolici sau Geo Bogza - funcția fundamentală a actului artistic este nonficționalizarea, „redarea” realității în care țara pășise, sub tutela „dascălului” sovietic. Criteriul suprem de apreciere a valorii artistice va fi, așadar, ceea ce se invocă drept un maximum de veridicitate a faptelor prezentate. Este evidentă regresia tiparului estetic, deformarea, chiar confuzia flagrantă (de care sămănătorismul și poporanismul românesc se făcuseră în alt fel vinovate la începutul secolului al XX-lea) dintre etic, acum alterat propagandistic, si estetic. Cu toate acestea
TANARUL SCRIITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
Cine ești dumneata, domnule X sau Y?”, semn nu numai al unei neîncrederi maladive, ci și al faptului că ne lipsea curajul unei identități. Indiferent de atitudinile adoptate atunci sau acum, problema cea mai grea a adevărului nu este numai veridicitatea informației în sine, ci, mai curând, acceptarea lui, care presupune condiții cognitive sau scheme mentale de integrare, altfel trece pe lângă noi. Împărțirea adevărurilor în importante și nesemnificative după criterii nu numai psihologice, cum ar fi experiențele anterioare (trecutul) sau credințele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și subiectul tezei sale de doctorat este o dovadă). Scriitorul nu scapă nici un prilej să chestioneze neliniștit statutul și menirea literaturii în lumea contemporană, relațiile sinuoase pe care ea le întreține cu viața. Martorul privește istoria dinăuntru, punând în cauză veridicitatea narațiunilor confecționate ulterior, uneori chiar și autenticitatea evenimentelor trăite la cald. În fine, intelectualul are o conștiință autoscopică acută, aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
cu realitatea”, ceea ce ar însemna, în consecință, că „orice creator mare și original [...] a fost realist” (Bazele esteticii, 1933). Indiferent de amplitudinea atribuită sferei conceptului, esteticienii și teoreticienii literaturii sunt unanimi în a considera drept principiu definitoriu al artei realiste veridicitatea, prin aceasta înțelegând adecvarea imaginii artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă, relevantă, a ceea ce realitatea are esențial, semnificativ. Dar ce e realitatea? Realul, afirmă Wellek, include
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
de Mihail Sadoveanu, C. Stere, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Mihail Sorbul, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Papilian, Camil Petrescu, Pavel Dan ș.a. și ajunge la apogeul realizării în romanele lui Liviu Rebreanu. Estetica de orientare marxistă condiționează veridicitatea de reflectarea a ceea ce - din punctul ei de vedere - realitatea are esențial și semnificativ; ideologizând problematica artei, prezintă tipicul ca exponent prin excelență definitoriu al r. În viziunea lui Engels, „realism înseamnă [...], în afară de fidelitatea detaliilor, redarea fidelă a caracterelor tipice
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
iubitul ei, Serafim Corbu, care o amăgește mereu, dovedindu-se nesincer în sentimentele lui, un mărunt donjuan de extracție rurală, un amant de ocazie, preocupat să-și joace cartea îmbogățirii prin Saveta, fiica bogătașului Filimon. Scenele duplicității sunt surprinse cu veridicitate de autor, care își depășește și îmbogățește mereu registrele narative, căci în Iléana la Possédée interesante de urmărit sunt mai ales isterizarea colectivă trăită de lumea din sat, modul în care „gura satului” și „moara zvonurilor” influențează mentalul colectiv, văzut
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
sensul lucrurilor care merg bine, pacientul simte probabil că nu este înțeles și terapeutul nu dezvoltă suficientă empatie (comprehensiune în legătură cu ceea ce trăiește pacientul). Pacientul riscă, în această situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește pacientul; - facilitează analiza funcțională sincronică pornind de la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
multe broșuri (Femeia așa cum e, 1921, Femeia ne e stăpână. Adulter sau nu? Ea n-are dreptul să fie geloasă, 1936) - în care, pentru sprijinirea „părții teoretice”, se servește de reportaje senzaționale din presa vremii. Sub oarecare rezerve ținând de veridicitatea informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const. Mille (1945). SCRIERI: Fâșii din viață, București, 1903; Clipe trăite, București, 1906; Fiori de dragoste, București, [1908]; Suflete fără noroc, București, [1910]; Notele unui om timid, București, f.a.; Un roman de
NORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
educația în privința expansiunii cantitative. Dar de ce ne referim din nou la informații cantitative? Nu-i cumva mai pertinent să evocăm glasul tradiției, spunând că cifrele sau coeficienții statistici nu sunt ușor acceptabili în analiza și discuțiile despre educație? Validitatea și veridicitatea lor ar fi oricum mai mereu chestionabile, iar efectele educației formale și cu atât mai mult ale celei informale ar fi măsurabile și cuantificabile numai în sens exploratoriu. Știm bine și că notele școlare, ca indicii cantitative ale performanțelor în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Alternarea momentelor de tensiune extremă și a celor de înduioșare ori a celor detensionate (glumele soldaților în timpul celor mai crâncene lupte, scene de bivuac, precum deparazitarea ostașilor ori „cheful de la Piscul Raței”, ironizarea jandarmilor, prezența câtorva figuri comice) asigură maximă veridicitate textului. O alegere bună a făcut M. și prin completarea jurnalului de front cu scrisorile mamei, ce servesc ca pandant și cutie de rezonanță propriului text, dar și cu episodul ce încheie cartea, Țugui, un recviem pentru cel care i-
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
arta scriitorului s-a resimțit puternic (Ă). Bijuterii de familie va rămâne una din operele de seamă ale literaturii noastre prin critica incisivă pe care scriitorul o face boierimii românești. (Ă). Petru Dumitriu a trasat un portret de o mare veridicitate al boierimii românești, al josniciei acestei clase, al setei sale nemăsurate de avere, care o Împinge În egală măsură să exploateze fără limită țărănimea și să comită crimele cele mai abjecte atunci când interesele sale sunt În primejdie. (Ă). Dar și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
profunzimea dezbaterilor filosofice și să deschidă unghiurile multiple din care este privită condiția tânărului intelectual în Huliganii. Schimbările de situație, rapide, neașteptate, mai puțin plauzibile, servind tezei potrivit căreia binele învinge întotdeauna răul, apar mereu în roman, contribuind la diminuarea veridicității și derulării firești a evenimentelor. Concepția didacticistă este prezentă până și în câteva titluri de capitole: Reînviere, A răsărit luceafărul de dimineață, Se prind din nou rădăcinile, A răsărit noul soare. Cu toate acestea, prezentarea vieții studențești din capitala României
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
romanele, oferă o relativ densă armătură biografică, necesară, în opinia autorului, pentru a spori credibilitatea personajului. Dacă am da crezare rândurilor lui Chandler, Philip Marlowe este un cetățean american cât se poate de real, cu o identitate de a cărei veridicitate se putea convinge oricine. Epistola către D.J. Ibberson este probabil cea mai amplă referință la viața detectivului - drept dovadă, ea a fost reținută în toate antologiile importante privind „literatura confesivă” a lui Chandler (vezi, alături de Raymond Chandler Speaking, și volumele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
folosită la maximum, pistele false sunt semănate din belșug, iar stăpânirea unui vast material narativ îi permite autorului să dea veritabile probe de virtuozitate stilistico-psihologică. Pagini întregi, Chandler trăiește în mintea unui scriitor, transcriindu-i gândurile și sentimentele cu o veridicitate care dovedește o extraordinară implicare emoțională. Literar vorbind, acestea constituie partea de mare rezistență a romanului, o veritabilă operă de virtuozitate, în care curajul de a merge până la ultimele consecințe ale autodemascării atinge cote masochiste. Dialogurile scânteietoare între Marlowe și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de prudenți în materialele selectate pentru publicare, în sensul că am verificat informațiile din cel puțin două surse ori, dacă ele erau prea importante pentru a nu fi măcar amintite, am încercat să indicăm în text că există dubii în privința veridicității lor. Cel mai des, acest lucru s-a întâmplat atunci când citam din documentele procesului Țurcanu, în mare parte falsificate, distorsionate ori incomplete, așa cum au semnalat deja numeroși autori. Suntem însă de părere că aceste documente, citite cu maximă atenție și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au cerut să răspândească acolo vestea că la Gherla acțiunea continuă. Faptul că informațiile obținute prin tortură de la victime erau verificate și folosite de Securitate prin Biroul Inspecții s-a confirmat și în cazul lui Gheorghe Paraschiv, care a negat veridicitatea informațiilor smulse de la el prin bătaie la camera 99. Sucegan l-a lovit, l-a retrimis în cameră, iar acesta i-a spus lui Popa „Țanu” că nu recunoaște cele declarate, astfel că Pușcașu și Stoian au fost puși să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
adaugă că a avertizat că memoriul este inutil, dar ceilalți erau de altă părere, astfel încât a fost scris. Înainte de a fi fost semnat, memoriul ar fi fost luat de anchetatorul Blehan 2. Se ridică mai multe semne de întrebare asupra veridicității informației, în primul rând datorită perioadei menționate. În august 1948, Cobîlaș se afla în plină anchetă la Suceava și e puțin probabil ca în această perioadă el să fi fost dispus să ceară îndurare regimului care îl tortura. Apoi, menționarea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în mai multe jocuri, după selectarea acestora, se pot efectua comparații între prestația unui jucător de-a lungul mai multor jocuri, sau între 2 jucători diferiți. 3. Conluzii Maximizarea performanțelor în jocul de volei este condiționată de cantitatea de informații, veridicitatea acestora și posibilitățile de evaluare pe care le are la îndemână antrenorul în proiectarea și dirijarea procesului de pregătire și a modului în care acestea sunt utilizate și aplicate în cadrul competiției. LiberoStatistics este o aplicație software destinată înregistrării, analizei și
PREZENTAREA STRUCTURII ŞI FUNCȚIONĂRII APLICAȚIEI „LIBERO STATISTICS” - SISTEM SPECIFIC DE ANALIZĂ STATISTICĂ ŞI CONTROL A JUCĂTORULUI LIBERO ÎN JOCUL DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mariana Szabo-Alexi, Paul Szabo-Alexi () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_827]
-
pasteluri (Peisaj, Toamna în Bugeac). Însușiri mai variate relevă în schimb proza. În nuvela ce dă titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
reprezintă ajutorul tractoristului sovietic Vania Petrov, de la care cu ani în urmă Mihai a învățat să conducă tractorul (...). Într-una din discuțiile care au avut loc cu privire la romanul Ogoare noi, unii dintre vorbitori și-au exprimat o anumită îndoială cu privire la veridicitatea personajului Mihai Zaharia, și chiar cu privire la ceilalți tractoriști. «În adevăr, a spus un vorbitor, avem o parte din șefii de brigadă și din tractoriști, care au un nivel politic și tehnic ridicat, dar nu toți sunt așa de ridicați». Și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
studii critice. Două cronici reproduse în culegerea din 1952 sunt comentate în Iașul Nou75: „În cronica Romanul luptei tractoriștilor, reprodusă în culegerea Probleme noi ale literaturii noi din R.P.R., M. Gafița încearcă unele digresiuni teoretizante cu privire la problema tipicului. Vorbind despre veridicitatea lui Mihai Zaharia și a celorlalți tractoriști din roman, criticul susține pe drept cuvânt că aceștia sunt elemente tipice tocmai pentru că sunt «fruntași între fruntași» și reprezintă de aceea «tendința de dezvoltare a realității» (pag. 112). Atunci însă când discută
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dana Dumitriu, Le Roman de l’année 1984, CREL, 1984, 4; Condurache, Portret, 153-154; Manea, Contur, 44-48; Cristea, Fereastra, 201-215; Holban, Profiluri, 358-363; Tuchilă, Privirea, 31-42; Nicolae Manolescu, Proza scurtă, RL, 1989, 37; Simion, Scriitori, IV, 453-465; Vladimir Bălănică, Sindromul veridicității, TMS, 1990, 2; Dan Silviu Boerescu, Poezia sufletelor mărunte, T, 1900, 3; George Pruteanu, Romanciera la munca de jos, CRC, 1990, 22; Monica Lovinescu, Gabriela Adameșteanu, F, 1990, 7; Ovidiu Pecican, Ralantiul, surdina revoltei, CNT, 1991, 31; Mihaela Ursa, „Drumul
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]