1,213 matches
-
patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine, trăind suspendați în baloane umplute cu heliul verzui al dolarului, izolați de viermuiala - e drept, dizgrațioasa - a prostimii pe spinările căreia s-au cățărat. Ar fi extraordinar dacă aceste privilegii ar proveni din munca, din inițiativa, ba chiar, la limită, din specula - însă într-un cadru firesc, deschis
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
cu lună plină străina stătea din nou rezemată la poalele mărului. Ofta și vorbea pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul bătea, iar astrul se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
așa că am hugit. Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea de șerpoaică. Zilnic avea în minte părul ei bălai cu luciri verzui, ochii aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea cu ea. Fetele
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
pot fi citite nenumăratele etape ale nașterii, creșterii și desăvîrșirii formei; suprafață aproape neprelucrata, mărturie directă a neantului inițial, coexista și se împletește inseparabil cu volumul decupat subtil sau cu suprafața șlefuita și patinata meticulos pînă cînd textura capătă culoarea verzuie a unui bronz scitic sau abstracția unei oglinzi. Fără a fi interesat în mod special de figurativism, sculptorul caută chipul livresc sau înfățișarea arhaica, fără a fi retoric, el caută semnele unei civilizații vagi și coordonatele unui Cosmos comprimat, după cum
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
Florentina Boghian Are 1,70 m și 30 de kilograme, e semiparalizat și are encefalită. Imaginea lui Alexandru Zamfir este greu de privit chiar și pentru medici. Tânărul articulează cu greu câteva cuvinte, iar membrele îi sunt acoperite de pete verzui. "Alex e norocos. S-a oprit din întâmplare, probabil, la timp. Urmele de pe picioare sunt clar efectele lui «croco». În faza inițială, substanța atrofiază mușchii, slăbește organismul și necrozează țesuturile, de unde și petele maro-verzui. Dacă mai lua câteva luni drogul
El e primul român "mâncat" de "drogul-crocodil" FOTO ŞOCANT () [Corola-journal/Journalistic/67413_a_68738]
-
apropiară alte farfurii/ contopindu- se și ele în zonele aurii.// eram doar privire; îndepărtîndu-mă încun pic/ imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic./ aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase/ fantome de străzi și contururi de case/ pînă în ceața sidefie și în fiord/ am recunoscut coloanele gării de nord/ repetate aidoma într-o lume gigantă.// taxiuri curgeau. un individ îmbrățișa o amantă/ cu ochii la valiza din
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într-o mare de foc și pirite”; „imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic”; „aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase”... Se vede cum poetul duce viziunea pînă în punctul în care nu mai sînt imagini de „traducere” vizuală a ei; pînă acolo unde nici cea mai puternică metaforă ori cea mai sofisticată sinestezie poetică nu mai au capacitate
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
regal. [...] Musica intonează Imnul Regal, batalionul de onoare dă onorurile militare, capetele miilor de oameni sunt descoperite și din toate piepturile isbucnește puternic „Să trăiască“. Majestatea Sa se dă jos. Poartă un costum civil cenușiu, pe cap are o pălărie verzuie, moale. Zâmbește... Salută pe domnii cari i-au eșit întru întâmpinare. D. prefect Dr. I. Coste, ca șef al județului, solicită pe Majestatea Sa cu câte-va cuvinte, după care Regele trece în revistă batalionul de onoare, și după ce se
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
bărbați și femei, aducând notarului feudal dijmele, mai mult alimente și băuturi. Alături de pînza flamandă, Le paîiement de la dîme, pe un perete alb trona portretul amfitrioanei de al cărui pictor nu-mi mai amintesc. Nu am uitat tonul lucrării; un verzui de toate nuanțele, privirea acută a femeii de o intelectualitate glacială care te obseda mult timp după aceea, pînă la mănușile verzi și ele croite dintr-o piele de crocodil. Vera, în timpul vizitelor, invitat de Nichitici, bărbatul ei distins, avea
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
camerei mele din Ștefan cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sărac al încăperii, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă de oglindă, câteva plante, aloe și asparagus, în ghivece de argilă, așezate pe masă. Lustra cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devenea și mai galben, adâncindu-se în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă lăbărțată deasupra, stăteam toată
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
în Balada mării sărate. S-ar putea spune că abia acum ea este o femeie cu adevărat frumoasă. Privirea albastră-cenușie filtrează un peisaj ce pare diferit de cel în care am întâlnit-o inițial, deși în depărtare, pierdut în aburii verzui ai apei (despre care nu știi dacă reflectă sau absoarbe) întrevezi conturul tremurător al unei corăbii cu pânze. În 1927, data la care trimite inscripția din josul paginii, astfel de corăbii constituiau deja o raritate. Putem deduce că ele navigau
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
un fel de-a recompune, din cioburi, o imagine, trecînd-o, ca pe-o fotografie, în atelierele de demult, prin ,ape". Mi-am amintit de-ntrebarea asta și de bătrîneștile ,filozofii" care căptușesc basmele citind, de curînd, o carte cu copertă verzuie (după obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul e-un verde de apă...): Oglinzile, de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de vanitate și melancolie. Apa de sub luciu, care se
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
cu păsărele verzi, zestrea coanii Lenuții, își aduse aminte cum îi spusese Sisi, puțin după ce se cunoscuseră, că semăna cu Zelea Codreanu... Ca Ghiculeasă, os de domniță, se cunoșteau. Odată fuseseră împreună cu mai mulți camarazi la Agapia. Aceeași ochi întunecoși, verzui, culoarea lichenului iubind nordul. Același păr castaniu spre roșcat, rebel; același mers, apăsat... Cu toate că - susținea Sisi - se deosebeau ca de la cer la pământ, ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l cuprindă că un râu ridicat în văzduh și care venea spre el necontenit - transparență, gata să-l învăluie și din fața căruia n-avea unde să se retragă. Curând, ceața verzuie lăptoasa îl cuprinse în miezul ei, gândea că-i va fi greu, că se va sufocă, dar nu, respirația îi devenea din ce in ce mai ușoară, nu mai simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
consum, a intrat pe piața din Europa de Vest, după ce a făcut ravagii în Rusia. Descoperit în Germania, autoritățile avetizează în legătură cu riscurile acestui înlocuitor de heroină, care poate provoca moartea de la prima injectare. În prima fază, pielea se necrozează, căpătând o nuanță verzuie, care seamănă cu pielea de crocodil. Apoi, mușchii se descompun, organele se descompun, iar oasele sunt fragilizate ireversibil. Efectul fizic al drogului trece în două ore, ceea ce determină consumatorul să își injecteze mai multe doze pe zi. Speranța de viață
"Crocodil", un nou drog în Europa de Vest, ce omoară utilizatorii după un an de consum () [Corola-journal/Journalistic/68586_a_69911]
-
farmacie nu aveau),/ Îi aruncam pe masă, pe șleau/ Moloz, moluște, mîzgă de must./ ÎI luam cu momeli ca pe-un copil,// Ca pe-un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Potrivit The Independent, apa misteriosului lac, descoperit recent de către păstorii tunisieni în mijlocul deșertului, și-a schimbat deja culoarea, datorită înmulțirii algelor, scrie descopera.ro. Dacă, la început, apa din lac era limpede și de culoare albastru-turcoaz, acum ea a devenit verzuie și tulbure, ceea ce confirmă că este vorba despre o apă stagnantă. În pofida faptului că autoritățile au transmis avertizări că apa ar putea fi contaminată ori chiar radioactivă și potențial cancerigenă, deoarece în zonă există depozite de fosfați (ce pot fi
Lac de Gafsa, miracol sau blestem? () [Corola-journal/Journalistic/21559_a_22884]
-
de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l cuprindă că un râu ridicat în văzduh și care venea spre el necontenit - transparență, gata să-l învăluie și din fața căruia n-avea unde să se retragă. Curând, ceața verzuie lăptoasa îl cuprinse în miezul ei, gândea că-i va fi greu, că se va sufocă, dar nu, respirația îi devenea din ce in ce mai ușoară, nu mai simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru a șterge rușinea unui pîrț scăpat din drăgălășenie, la Versailles, nu pe cînd era regină, ci după aceea, ca regentă, în timpul minoratului fiului lui Ludovic al XIII-lea, de Ana De Austria!! Oglinzi verzui în care marchijii s-ar strîmba distins la trecerea fondantă și împotmolită în dantelele de Bruxelles a marilor favorite la ciclu! Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd prin pajiști batista cu monogramă indescifrabilă din cauza spermei uscate, pierdută de cine știe ce
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă Atunci vara când am înotat departe în Dunăre - tu rezemată de balustradă adulmecându-mi trupul în apa verzuie, pe mal câțiva pescari tulburi văzându-și de treburi Târziu în stațiunea minusculă dintre creste de calcar am întâlnit (în altă lume) o procesiune Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
chipuri bărboase aplecate peste in-folii și pergamente. Când, mult mai târziu, aveam să intru pentru întâia oară în sala mare a bătrânei Bibliotheque Nationale din Paris, catedrală a cărților, cu bătrâni citind pios la lumina lămpilor cu abajururi de sticlă verzuie urma să am, pentru o clipă doar, reînnoită, viziunea aceea a adolescentului inocent de altădată, viziune pe care Universitatea Regele Ferdinand din Cluj refugiată la Sibiu mi-o risipise cu ani în urmă de cum am pășit în ea. Dar nu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Ioana Diaconescu Foișor Îmi însușesc acoperămîntul roz verde De sub care pot privi stelele Pădurea de sub cer Așezată pieziș pe foișor Insula cețoasă desprinsă verzuie Lent printre crengi plutind Salcîmi pufoși privirea mea galeșă Plecată în iarba cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc ce mă-nghite într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]