3,798 matches
-
peste oraș, apăruseră primele stele. Poate cel mai bun lucru era să ai un bun contact cu stelele care râd mereu spre noi cu ochi multipli. Stelele ne învață să îndurăm, să fim senini ca adevărații filozofi, contaminându-ne cu veselia lor. Singură, mă transformam într-o altă ființă, plină de siguranță. Ca și cum izolarea făcea posibilă folosirea unei înalte energii. Prezența altora făcea parcă imposibilă crearea acelei energii, deveneam neliniștită, străină pentru mine însămi. Reușisem liceul cu foarte bine și puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prima stea a nopții prin fereastra pătrată. Am recunoscut planeta Venus cu lumina ei albă. Am fost uimită, parcă venise la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și eu de la „veselia“ ei. Ne-am fixat - două materii atât de diferite. După un timp, din imensitate au apărut alte stele. Odată cu veselia fără motiv a venit și foamea, am băut apă și am mâncat puțină, pâine gândindu-mă la iubire. Am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și eu de la „veselia“ ei. Ne-am fixat - două materii atât de diferite. După un timp, din imensitate au apărut alte stele. Odată cu veselia fără motiv a venit și foamea, am băut apă și am mâncat puțină, pâine gândindu-mă la iubire. Am descoperit că existau asemănări între iubire și război. Iubirea era un fel de război. Cineva din mine tocmai murise ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spunea că piticii aparțineau unei rase străvechi care nu se înmulțea, născându-se din corpuri de femei normale. - Da, sigur, se auzise glasul bâlbâit al lui Dudu, confirmând faptul că acel copil al Ninei putea să fie chiar al lui. Veselia generală atinsese un punct înalt. Acel „da“ al lui Dudu îl enervase numai pe barman. - Ascultă, băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat sau amuzat de vederea lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ, pentru că își amintea că la filmări avea momente de veselie când se lăsa ușor înduplecat de inventivitatea artiștilor cu darul improvizației. Până la urmă, domnul Fischer îi mulțumi pentru țigară. Îi era parcă teamă să nu devină prea intim cu un pitic. Încercase să-și aducă aminte unde îl mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine mai e și ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca visătoare. - Vând afrodiziace, se prezentase singur necunoscutul. Vă voi arăta cum într-o clipă se poate ridica veselia din om. Luase cu gesturi teatrale un flacon din coșul său, turnând câteva picături pe propria limbă. Într-o clipă, membrul său croșetat se ridică în aer. - Nu mă fac mai mic decât sunt! Încrederea mea vine din faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu repetasem îndeajuns. Zadarnic. Nimeni nu putea trece peste hotărârile lui Oleg. - O să fie bine, nu te teme de nimic, mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros! Vom cânta împreună! Orchestra a aplaudat cu veselie. M-am umplut imediat cu acel „nimic“ care devine „totul“, simțind în pântece săgețile trimise de Eros. Am cântat, probând puterea de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet la mine! - Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tuturor. Irealitatea intervenise acolo unde realitatea nu putea nimic. Cuvintele soțului meu fuseseră ca o pauză în partitură, după care urmase partea „solistului“ încântător, încercând să ridice totul la un nivel înalt de înțelegere. Totul crease brusc un fel de veselie printre directorii de bancă. Era clar că America trecea drept țara cea mai bogată de pe pământ și în mod paradoxal era și țara cea mai plină de datorii. Bogăția, așadar, se ținea în echilibru cu o iregularitate pe care numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful picioarelor, închizând fără zgomot ușa în urma ei. 2 N-a trecut mult și m-am îmbolnăvit. Spaima mea deloc mică a fost potolită de veselia unui doctor a cărui adresă am ales-o la întâmplare între anunțurile venerologilor care ocupau aproape o pagină întreagă de ziar. Examinându-mă, acesta făcu ochii mari, exact cum făcea profesorul de literatură când primea un răspuns bun de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii ei plini de veselie și de iubire. - Da, da, îi răspunsei eu, încercând s-o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar fi, dacă, fără să-i văd măcar chipul, m-aș lăsa impresionată de mușchii lui (și ca urmare a dualității trupului și spiritului, n-aș manifesta reticență în satisfacerea poftelor mele) și, fără să spun un cuvânt, plină de veselie, l-aș provoca și, apoi, m-aș lăsa târâtă în pat, pe o bancă sau poate chiar într-un gang; ce impresie ar produce această faptă a mea asupra prietenelor mele, asupra celor apropiați sau chiar asupra bărbaților cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cam o mie de oameni care, ca și acest Ivan, aflați sub influența intrigii teatrale, au trăit câteva ore de mare tensiune a celor mai nobile sentimente? Poate, numai în cazul în care această intrigă a produs nu râsul, nu veselia, nu admirația frumosului, ci o adâncă zguduire a sufletului. Dar este suficient să-i privim pe acești oameni, să le vedem figurile în timpul pauzei sau la sfârșitul spectacolului, pentru a ne convinge cu ușurință că ei nu s-au înrăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și trăsături aristocratice, fragile. Ea părea poate ceva mai mică decît el, cu un an sau doi, cel mult. Avea un ten palid și un chip dăltuit, Încadrat de un păr negru, scurt, care accentua o privire vrăjită, Îmbătată de veselie. El o petrecea cu un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi prieteni. În spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că și ei au călcat în picioare, cu tot atâta gălăgie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea ei știu prea multe și simțămintele lor sunt prea evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le savurez. Sunt un demodat. Voi continua să scriu povești morale în distihuri rimate. Dar aș fi de trei ori mai prost dacă aș face-o pentru alt scop decât simpla mea distracție. III Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că un singur element mai avea cât de cât semnificație. — Nu mai ții la ea? — Câtuși de puțin, mi-a răspuns. Chestiunea era extrem de gravă pentru ambele părți implicate. Dar în maniera în care îmi răspundea era un fel de veselie nerușinată care mă silea să-mi mușc buzele ca să nu izbucnesc în râs. Mi-am amintit că purtarea lui este abominabilă. Am încercat să mă montez ca să ajung într-o stare de indignare morală. Dar dă-o dracului, domnule, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a fi ascundea ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ascundea ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și intrată în putrefacție, și totuși cu o pasiune strălucitoare și senzuală care amintea vag de imperiul roman al lui Elagabal; erau și nuanțe roșii stridente ca fructele de ilice - îți aminteau de Crăciunul din Anglia și de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar exista un Dumnezeu? Îi replică Arrigo calm. - Hulești, Arrigo! Îl amenință Dante cu degetul, pe un ton glumeț. Nu credea că un om care ținea catedra la Facultatea de Teologie putea nutri acea Îndoială. Dar celălalt nu se alătură veseliei sale. - Vreau să spun: dacă nu ar exista un singur Dumnezeu. Dacă, așa cum se Întâmplă cu lumina și cu Întunericul, principiul divin ar fi și el scindat Într-o Împărăție a Binelui și una a contrariului său? În acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei să-i faci una ca asta vechiului tău tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zicea: uite, vezi muntele ăla?, acolo te duce, în vârf, te închide Împăratul într-o peșteră și nu mai ieși dacă-l minți pe mire. Kogaionul o să te judece dacă faci tu ceva rău. Așa a fost nunta mea, cu veselie și glume, parcă tu nu știi, noi eram zeii din cărțile lui Octavă. — Îmi place să te ascult, îmi plac și vocea, și veselia ta. — Păi, mă Marinică, de ce nu spuseși acum cincisprezece ani, că acu e târziu, nene, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mire. Kogaionul o să te judece dacă faci tu ceva rău. Așa a fost nunta mea, cu veselie și glume, parcă tu nu știi, noi eram zeii din cărțile lui Octavă. — Îmi place să te ascult, îmi plac și vocea, și veselia ta. — Păi, mă Marinică, de ce nu spuseși acum cincisprezece ani, că acu e târziu, nene, am băiat de termină liceul?!, stai tu să pun niște păstăi la fiert, că vine băiatul de la Cămin, a plecat pe nu știu unde, vin repede, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Isabelle abia Începea să aibă cunoștințe mai profunde despre universități. Se cunoștea din vedere și se saluta cu o mulțime de tineri care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]