2,153 matches
-
pantalonii de piele, pe sub care, pentru o izolație suplimentară, mi-am tras o pereche de colanți, prea zdrențuiți ca să poată fi purtați individual, dar nu suficient pentru a fi aruncați. Am mai luat și un pulover uriaș, cu glugă, o vestă matlasată, două perechi de șosete și ghetele de munte Don Martens. În punctul ăsta, ajunsesem deja să arăt ca mascota de la Michelin și abia de-am reușit să cobor scara spre „parterul“ garsonierei. Am luat asta drept un semn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a rugat pe mine să-i țin locul. M-am Întors ca s-o privesc. Părea necuvenit de vioaie: părul scurt era dat cu spumă, arătând ca un halou, iar ochii albaștri contribuiau la iluzia angelică. Costumul galben mulat și vesta portocalie de bumbac, legată În talie, pe care o purta pe deasupra m-au făcut să-mi strâng ochii ca În fața soarelui. — Haine mai Închise la culoare n-ai, Lesley? am remarcat eu iritată. Ea scutură din cap și haloul tresăltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
direcția ușii, probabil ca s-o târască pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În acel moment, ușa biroului se deschise, și Lou Își făcu o apariție măreață În pragul ei, vesta lungă, brodată, de culoare purpurie și turbanul turcoaz dându-i aerul unei sultane. Simpla ei prezență era de ajuns pentru ca cele două combatante să Încremenească o secundă. Lesley Înșfăcase o cutie cu dosare de pe birou, intenționând clar s-o lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iar În picioare, ghete scurte, cu tocuri pătrate, după ultima modă. Cu toate astea, băiețelul de lângă ea era Înveșmântat Într-o explozie de culori: haină galben strălucitor, șapcă de baseball roșie, pulover În dungi multicolore, peste care avea și o vestă matlasată, plus blugi verzi. Ce la modă era micul șmecher?! Părea foarte entuziasmat de ceva și era așa de drăguț, că maică-sa ar fi făcut avere dacă l-ar fi pus să joace În reclame. Parcă-i și vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
puteam da seama, zugrăveala era verde pal, dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi suna oarecum cunoscut atunci când mi-l spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Familia Ashley refuză și ea. Mi-am Îndreptat privirile spre Duggie, care stătea dedesubtul instalației, cu capul dat ușor pe spate, aparent Îmbrăcat În aceleași haine pe care le avusese și la petrecere, inclusiv lanțul ceasului de buzunar atârnând peste vestă. Haina de tweed și pantalonii de catifea reiată păreau o ținută confortabilă. Fără Îndoială că Felice ar fi descris asta drept stilul clasic al gentlemanului englez. Nu cred că el o asculta prea atent, lăsându-mi impresia că acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la beție, care se spulberau odată cu răsăritul soarelui. Bătăile în ușă sunt scurte, energice, asemenea acelora ale unor polițiști la ușa unei case în care știu că se ascunde un criminal. Unde este bolnavul, întreabă ei, doi malaci îmbrăcați cu veste aurii, iar eu mă învârt de colo până colo în costumul meu nou, ridicol, e culcat pe pat, mă scuz eu, și îi conduc spre zâmbetul acela radios și tânăr al său, pe care nu i-l mai văzusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
medic tibetan extraordinar, dacă nu vă vor putea ajuta la Urgențe, să-mi spuneți mie, iar el încuviințează mulțumindu-i, părea că i-ar fi plăcut să mai audă și alte detalii despre acest lucru, însă bărbații aceia îmbrăcați în veste fosforescente pun capăt brusc acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urmă cu aproape opt ani, sunt atât de fericită să primesc scuzele acelea pline de blândețe, mă grăbesc să le primesc, îmi ridic mâna și o strecor între degetele lui, și așa, mână în mână, ne trezim în fața oamenilor cu veste fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mai mănânci o dată. Până la urmă m-a convins și am intrat într-un restaurant mic. În timp ce ea a mâncat o porție de curry, eu am băut o cafea. Purta o cămașă albă, cu mâneci lungi, și peste ea avea o vestă galbenă, din lână, cu un pește mare, tricotat. La gât purta un lănțișor subțire de aur, iar la mână un ceas Disney. A mâncat cu poftă și a băut trei pahare de apă. — Unde-ai dispărut? m-a întrebat Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fără să discute prețul, un tablou de-al lui de trei metri pe doi, În care șiruri Îndesate de Îngeri dădeau o bătălie finală Împotriva legiunilor adverse. Așa l-am cunoscut pe domnul Agliè. Îmbrăcat impecabil Într-un costum cu vestă, cretat, deși era cald, lentile cu montură de aur pe chipul rozaliu, păr argintat. Îi sărută mâna lui Amparo, de parcă nu cunoștea alt mod de a saluta o doamnă, și comandă șampanie. Pictorul trebuia să plece, Agliè Îi Înmână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În stilul secolului trecut, cu decorațiuni florale sobre. Ne deschise un valet bătrân cu vestă În dungi, care ne introduse Într-un salonaș și ne rugă să-l așteptăm pe domnul conte. „Va să zică e conte”, șopti Belbo. „Nu v-am spus? E Saint-Germain redivivus”. „Nu poate fi redivivus dacă n-a murit niciodată”, decretă Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Lordului Carnavon... Mărturia lui Herodot... Îl Închise la loc. „Dumneavoastră l-ați citit?” „Eu, foarte rapid, zilele astea”, spuse Belbo. Îi restitui obiectul. „Uite, Îmi veți confirma dacă rezultatul meu e corect”. Se așeză la birou, băgă mâna În buzunarul vestei, scoase acea cutiuță pentru pilule pe care i-o văzusem În Brazilia, o Învârti Între degetele lui subțiri și prelungi care, cu puțin timp Înainte, mângâiaseră cărțile lui preferate, Își ridică ochii către decorațiunile din tavan, și mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau și bănuți de aur în cozi cum își puneau și ele. Se îmbrăcau în fuste largi, lugi și colorate și bluze cu mâneci largi. Acesta era portul lor nelipsind ilicul, un fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau colorate, tot largi peste care luau câte o vestă și cei în vârstă se încingeau cu curele late, țintuite
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
largi. Acesta era portul lor nelipsind ilicul, un fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau colorate, tot largi peste care luau câte o vestă și cei în vârstă se încingeau cu curele late, țintuite. Într-o duminică au plecat toți în oraș, lăsând la șatră pe Dedi și pe Ismail. Privirile se îndreptau spre ei, mai ales că mulți îi cunoșteau că le mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la niște prieteni care ne invitaseră. O văzusem de atâtea ori, în imaginație, ciocnind cu mine paharul de șampanie, la lumina tremurată a lumânărilor, și apoi sărutîndu-ne la miezul nopții... îmi și făcusem, în secret, primul costum de comandă, cu vestă, și eram mândru de felul în care arătam. Nu știam să dansez, dar soră-mea mă învățase câțiva pași și, în momentele mele de entuziasm, mă gândeam că aș putea face față cât de cât. Mă pregăteam să fiu alt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale materiei? Mai întîi termitele, mișunând în cuibul lor sferic, de vreun metru grosime, apoi viespile, unele negre și lungi cât un deget, Vesta craho cea aurie, cicadele ca niște muscoi urâți și călugărițele care-și mănâncă bărbații. Gina se opri încîntată în fața fluturilor exotici, care îi apăreau atât de des în vise (și eu am visat de mai multe ori, de atunci, fluturi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la gaz, trăgând după ea într-un căruț de fier un butoi mare și strâmb de culoarea ruginii), ea ne spuse că știe și cu ce să se îmbrace, fiindcă un văr de-al ei lucra la salubritate și avea vestă portocalie cu șireturi, "foarte babană", pe care se gândea să i-o șutească cu ocazia asta. Eu nici nu am mai desfăcut biletul. Aveam să fiu ultima regină și culoarea care-mi revenea era roșul. Mă simțeam o uzurpatoare și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
obraznicul ăsta" (zicea așa pentru că Marcel era sub masă și-o auzea). Pe la șapte seara ne-am adunat din nou toate, și peste vreun sfert de oră a sosit și Garoafa, care spre hazul nostru se ținuse de cuvînt: împrumutase vesta portocalie a vărului ei (ăsta era unul dintre acei inși cu genunchieră de cauciuc care scot căpăcelele de fier de pe străzi și miros acolo, apoi le pun la loc și le trag o lovitură de ciocan) și era tare mândră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în josul străzii tăcute, singură sub ploaia de stele. La colțul străzii erau deja gemenele, apoi apăru și Puia, clinchetindu-și ușor cerceii. Balena veni cu Ester (se întîlniseră pe drum), și în, cele din urmă sosi și Garoafa. Purta pe ea vesta portocalie. Pe frunte își pusese o bentiță școlărească, de care prinsese ditamai floarea de gura-leului, care-i stătea țeapănă în sus ca o pană de voievod. Avea pe ea o rochie strâmtă, înflorată, cum se purta prin anii aceia, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fac cu ea? Arde-o tu mai bine, îi răspunsei cât se poate mai cald. ― Dar pentru mine nu mai prețuiește nimic acum, se miră ea. Nu prea înțelegeam și am luat șuvița, împachetînd-o frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fluieram cu atâta bunăvoie în timp ce-mi zvârleam apa rece pe trup, încît Lilu, care trecea prin curte, îmi ciocăni în peretele de tablă al cabinei și mă întrebă: ― Ai visat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui, o tabacheră de tutun, un țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în vestimentație, Sophie, desigur, nu va uita niciodată cum arăta el atunci când a fost primit pentru prima oară. Tu însă, care îți amintești de propria junețe, de primele baluri la care preferai să absentezi, pretextând în ultimul moment că ba vesta, ba pantalonii nu-ți veneau bine, iar dacă balul era chiar la voi acasă, te închideai în camera de studiu și numai la rugămințile bietelor surori apăreai, dacă nu se găsea la cadril o pereche completă, tu, mai tolerant și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a lungul vieții că întovărășește dezastrele - și focul, și cutremurul, și războiul, și holera, și destrămarea țării... Amintirea acelei seri în grădina din Fântâna Blanduziei, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]