1,234 matches
-
a nu perturba ecosistemul, dar suprarecoltarea integral, justificând astfel complet Împrumutul de la natură care e agroecosistemul, căci Înlocuind extensivul cu intensivul evităm majorarea acestui Împrumut; și dobânda. Practicat Însă cu Înțelepciune, culesul apără natura. Cum face, fără să știe chiar, veverița. “Radiosfera”, 28 octombrie 1996, ora 12,08 104. Un crin... și nu numai De bună seamă ați fost ieri la vot; ca și mine. Și pot să spun că m’am simțit minunat, În sânul naturii, chiar dacă oleacă cam simbolică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se parcurg de fapt, etapele citirii explicative, dar se oferă elevilor ocazia de a schimba idei, de a-și asuma roluri, de a se evalua reciproc. Liderul observă cum colegii colaborează, povestitorul prezintă faptele pe scurt, psihologul descrie frica, dezamăgirea veveriței păgubite/ îndrăzneala, necinstea ciocănitorii hoațe, criticul sancționează furtul, dar și violența victimei, gânditorul oferă soluții de găsirea hranei sau de pedepsire a hoțului, iar creatorul continuă povestea sau schimbă finalul lecturii. CONTROVERSA ACADEMICĂ După prezentarea unui text cu literar, istoric
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Valentina Mănăilă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_892]
-
echipa verde? După meci................ sfătuit ce se facă: să meargă la film.................. să se ducă acasă? FIȘA 7 Corectează! Avem ora de compunere. Trebuie să alcătuim o compunere despre animalul preferat. Nu sunt hotărâtă despre ce animal să scriu: despre veveriță s-au despre pisică? Colegii mei deja sau hotărât. II. PROIECTE DIDACTICE - DISLALIE 1. Proiect didactic - Consolidarea sunetului „r” Tulburarea de limbaj: dislalie, întârziere în dezvoltarea limbajului, Beneficiarii terapiei: N.D. clasa pregătitoare M.V.clasa pregătitoare P.C.clasa pregătitoare S.T.clasa
Logopedie : modele de proiecte didactice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/475_a_1323]
-
numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! Ochilă e o altă minunăție
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
elevi, pe care le-am stăpânit atât prin înălțimea mea, cât mai ales prin modul clar și explicit în care am predat. Rari au fost acei elevi dificili care să-mi facă probleme. Totuși, într-o zi, Olguța Cozma, o veveriță de fată, îmi spune direct: „Ei! tov. diriginte! dar dumneavoastră nu știți să bateți! Iaca așa ne făcea tov. cutare!” În fața clasei i am spus că oamenii în general și copiii în special nu se bat cu bățul, ci cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
câte 2 groși de grivnă. Liniștea era asigurată, prin iarlâcuri, și celor care vor merge dincolo de Nistru, în ținutul tătărăsc. Acolo, însă, ei nu puteau duce iepe sau cai, piei crude de miel, de oaie, de vite cornute, blăni de veveriță și vulpi. Ca și în privilegiul lui Alexandru cel Bun, Domnul căuta să limiteze plecarea produselor din țară în această direcție, impunând o taxă pe mărfurile în tranzit mult mai mare decât pe acelea duse în Polonia, Transilvania sau Țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aparatul polaroid. De la magazinul Muzica, niște discuri. Bancheta din spate a mașinii era plină de sacoșe. Cred că am în sânge plăcerea de a face cumpărături. De câte ori ies în oraș, mă întorc acasă cu un morman de lucruri, ca o veveriță care-și face aprovizionarea pentru iarnă încă din luna noiembrie. Chiar și mașina pe care o conduc e foarte potrivită pentru cumpărături. De fapt, de aceea mi-am și luat-o. Aveam întotdeauna prea multe bagaje ca să le car în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de vreo șaisprezece ani care crede că poți rămâne gravidă după o partidă de sex oral sau că se poate contracta SIDA dacă bei după altcineva o gură de Snapple. Discută cu păsărele și are ca animal de companie o veveriță numită Corky, dând dovadă și de o mare dificultate în a se folosi de tacâmuri; la restaurant trebuie întotdeauna să-l întrerupă pe ospătarul care recită recomandările bucătarului, întrebându-l: „Așa ceva se mănâncă cu furculița?“ Însă Mike găsește inocența ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de Klonopin și Xanax, un Cineplex modest și un o prăvălie de feronerie, afacere de familie, de-a lungul tuturor străzilor fiind plasate magnolii, sângeri și cireși. La un semafor decorat cu flori vii am privit cum se cățăra o veveriță pe cablurile de telefon, în timp ce sorbeam din acea cafea fără pic de grăsime care m-a înviorat așa de strașnic încât mahmureala îmi părea ceva ce se întâmplase săptămâna trecută. Și dintr-odată m-am simțit inexplicabil de bine în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
l-am întrebat dacă văzuse sau auzise vreun lucru straniu. Am remarcat cât de lent pășeam, așteptându-i răspunsul, picioarele noastre strivind frunzele moarte. - Straniu? întrebă el. Păi domnișoara Dennis se plângea că ceva îi mănâncă plantele și florile. O veveriță și vreo doi șoricei morți - destul de tocați. Cam atât. Grădinarul dădu din umeri. Tonul lui sugera că nimic din toate astea nu era neobișnuit. - Probabil câinele nostru, am răspuns rapid. Bestia aia din verandă. E plin de fițe și cruzime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din brațele lui Sarah și ajunsese în grădină. Noaptea trecută am visat că sunetele pe care le auzisem în hol venind de dincolo de ușa dormitorului principal erau cele ale unui copil care plângea. Noaptea trecută am visat că o altă veveriță zăcea înjunghiată în verandă, cu mațele smulse din pântece și capul lipsă. Noaptea trecută am visat că nu fusesem la acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deasupra mea, în cercuri, m-am zgâit la ea până când n-a mai rămas nimic la ce să mă uit în afara aerului invizibil și a atâtor lucruri la care nu voiam să mă gândesc (și pe această verandă o altă veveriță va fi întoarsă pe dos de o păpușă cumpărată pentru o fetiță) Dar asta se-ntâmplă când nu vrei să vizitezi și să te confrunți cu trecutul: trecutul te vizitează și te înfruntă. Tata mă urmărea (dar întotdeauna te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ca volume și plachete a tipărit : « Flori de lut », poezii, Editura literară a « Casei Școalelor », București, 1920, 87 pagini ; « Râsul apei », poezii, ibidem, 1923, 123 pagini ; « Soare », poezii, București, editura « Casa Școalelor », tiparul « Graiul românesc », 1926, 100 pagini ; « Catrina și veverița », poem, 1933 în manuscris depus la Editura « Eminescu », etc. George Călinescu consideră poezia lui George Talaz drept meditativă, corectă, solemnă și fără culoare, cognitivă în aparență și simbolică, încadrând creația sa la capitolul « Literatura eclectică » din Istoria Literaturii. În “Dicționarul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ochii și dacă la învățătură nu eram tocmai cel din urmă, de sigur la oină26 și la țâc27 eram cel dintăi. Alergam ca un ogar în curtea părintească, care mi se părea cât lumea de mare, mă suiam ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir nesfârșit de bucurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vreo trei oare au stat ca o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bine, Manolucă, îi zisei eu simțind că mi se suie muștarul la nas; a trebuit două ceasuri, ca să ne aducă la cinci oameni patru felioare de pâne și o farfurie cu alune? Se vede că ne iei pe noi drept veverițe și tu te crezi făcător de minuni ca Hristos, care cu cinci pâni a hrănit cinci mii de oameni. Apoi dacă-i vorba pe păcăleală, stai să-ți arăt eu. Vei ști, bădiță, că sătuii au clădit cetățile și flămânzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde sînt cele mai multe lécrémioare și știu și ciuperci, si un copac gros. Dacé mergi cu mine pîné la pîni, am sé-ți arét unde se culcé porcii mistreți, dar eu nu i-am vézut niciodaté. Pe-acolo trec și céprioarele, si veverițele rod nucușoarele de la pîni. Ai vézut vreodaté un cucuruz de la pîni? - Am vézut desenat. - Dacé vrei, putem sé strîngem un sac Întreg de cucuruji de pîn. Acolo vin și veverițele și ménîncé. Dacé avem un sac la noi, o prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
i-am vézut niciodaté. Pe-acolo trec și céprioarele, si veverițele rod nucușoarele de la pîni. Ai vézut vreodaté un cucuruz de la pîni? - Am vézut desenat. - Dacé vrei, putem sé strîngem un sac Întreg de cucuruji de pîn. Acolo vin și veverițele și ménîncé. Dacé avem un sac la noi, o prindem În sac, cînd sare. Eu am vézut mai multe veverițe, dar cînd mé suiam Într-un copac, ele séreau În altul și eu pîné mé dédeam jos sé fug dupé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de la pîni? - Am vézut desenat. - Dacé vrei, putem sé strîngem un sac Întreg de cucuruji de pîn. Acolo vin și veverițele și ménîncé. Dacé avem un sac la noi, o prindem În sac, cînd sare. Eu am vézut mai multe veverițe, dar cînd mé suiam Într-un copac, ele séreau În altul și eu pîné mé dédeam jos sé fug dupé ea, ea se suia În alt copac și n-am prins-o. Are noroc cé mi-am uitat praștia acasé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește În pédurea noastré atîtea ciuperci? - Ciuperci și nucșoare, alune, toate cele! - Nu le ménîncé veverițele și hîrciogii? Rod și casa, dacé trebuie! - Dacé ciupercile cresc atît de mari, nici nu ne mai trebuie copaci. - Că sé facem loc pentru ciuperci? - Sigur cé da, dacé tot cresc ciupercile atît de mari, ar trebui sé téiem copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi, dilatați. - La papagali. - Bineînțeles, niciodată n‑aș fi crezut că o să văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
copacilor ce-și întindeau crengile, unindu-le într-un acoperiș verde deasupra drumului, doar ici și colo străpuns de câte o rază de soare. Nu-mi era frică de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]