4,489 matches
-
și sacrificii deosebite, susținând cu cinste reprezentarea tradiției și folclorului românesc, dar și din postura de Directorul Ansamblului Ansamblului „Maria Tănase”, ce veți face în anii viitori și la ce capodopore muzicale folclorice ne mai așteptăm din partea „dragului oltean de viță veche”, solistul Constantin Enceanu? Constatntin Enceanu: În curând va apărea pe piață un nou album semnat „Constantin Enceanu și Petrică Mîțu Stoian” cu melodii de la suflet pentru suflet, urmând ca publicul să mă ajute ușor, ușor, să devină - o parte
ÎN DIALOG CU UN ÎNDRĂGIT RAPSOD AL OLTENIEI MIRIFICE – DISTINSUL ARTIST CONSTANTIN ENCEANU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362053_a_363382]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CĂLĂTORIE ÎN PRIMĂVARĂ Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului CĂLĂTORIE ÎN PRIMĂVARĂ Mai vino, primăvară, Să-mi faci inundație în suflet Cu mirese de flori - Cu muguri de viță de vie Să-mi săruți mâinile - Mai vino, primăvară, Cu gloanțe de păsări Să tragi în pământ, Să răsară Verdele zbor - Mai vino, primăvară, Să mai arunci Un vreasc uscat din sufletul meu În soba soarelui - 17 martie 2012 Referință
CĂLĂTORIE ÎN PRIMĂVARĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362098_a_363427]
-
ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate acum la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie. Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere de a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa cine a ridicat acea movilă. Poate era un mormânt comun de pe timpul războiului de independență. Îmi povestea bunica că pe atunci era domnișoară de vreo douăzeci și doi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
nu-i răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), eraumai bine de doiari[3]de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), eraumai bine de doiari[3]de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
bunicul cu bunica celor din partea tatălui), eraumai bine de doiari[3]de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot viță de vie la început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu o boabă foarte mare albă cu un puf argintiu pe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu o boabă foarte mare albă cu un puf argintiu pe ea. Megieș cu lotul nostru de viță de vie, un consătean semănase în acel an porumb și printre rânduri a cultivat spații rotunde cu gaolean[4], o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență au venit muscalii[6
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V a. Luasem examenul de absolvire a patru clase. Atunci dădeai examen ca sa treci în clasa a V a. Am fost tare supărat că directoarea scolii cu clasele I - IV, doamna
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ajuns președinte de ceape din argat de boieri numai el știe, noi așa l-am găsit când tata a fost obligat să “semneze” adeziunea. Atunci împreună cu tata, în primăvara următoare am plantat în curte opt sute cinci zeci de butași de viță de vie. Tata nu putea să nu aibă propriul lui vin. Era renumit pentru calitatea și aroma vinului în comună de aceea toți musafirii autorităților erau aduși de Cotorișcă la noi sau trimetea să cumpere vin de la noi. Avea un
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
treacă? Să nu privești atent în jur Și repede pe-o foaie, Să dai ideilor contur, Chiar dacă-i zi cu ploaie? Să scrii cum zilele, tot vin Făcute de-o matriță, Și cum, un sentiment divin, Se-nalță ca o viță Și se-nfășoară viguros, Pe trupul biruinței, Dând omeniei chip frumos, Din leagănul Credinței?” Cu-n ciripit, pleacă rapid, Lăsându-mă pe gânduri. . . Îmi mângâi trist, pe față-un rid, Scriind aceste rânduri. Încep s-adun într-un buchet Și
CIOCÂRLANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365536_a_366865]
-
rezultat cea mai cruntă sărăcie! Copii înfometați, merite nerecunoscute, dreptate inexistentă, chiar mai mult, spitale sub teroare, în lipsuri și mizerie funcționând. Iar școala... în frig și nedotată, devine coșmar greu de dus, de suportat, de cei ce reprezintă viitorul, vița nouă, vlăstarele în formare, ce culmea, acum pe străzi împart cu dărnicie, seriozitate, maturitate, conștiința la pachet, cu demnitatea și respect! Și veți vedea, la acești mici oameni în formare lumini în ochi și de mâna părinților, cer dreptul la
OCAZIE! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365538_a_366867]
-
ne prilejuiesc constatarea, formulată de altfel și mai sus, că cele mai întinse suprafețe ocupate cu pomi fructiferi erau situate în zonele nordică și centrală a județului și confirmă ipoteza noastră că acestea depășeau cu mult pe cele plantate cu viță de vie728. Dintre pomi, cel mai răspândit era prunul, dovadă, marile cantități de rachiu (țuică) de prune ce se fabricau în fiecare an. În lumina celor arătate se poate concluziona că viticultura și pomicultura continuă să ocupe în sec. XVIII-XIX
MITE MANEANU, EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365090_a_366419]
-
respectivă livezile cu pomi ocupau un loc important în viața economică românească. Această constatare este valabilă după cum au arătat partea de vest a Olteniei și pentru județul Mehedinți unde existau întinse suprafețe apte spre a fi plantate cu pomi și viță de vie. Se puteau astfel, valorifica mai bine pământurile mai sărace, improprii pentru cultivarea plantelor de câmp. În plus, în Mehedinți viile și omii coborau mult spre Dunăre, ocupând și unele suprafețe din zonele mai ridicate ale Blahniței și Câmpului
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
vin produse în fiecare plasă, datorită diferențelor de productivitate și condiții naturale dintre diversele zone ale județului, nu se pot aprecia cu siguranță suprafețele pe zone și plăși. Se poate stabili totuși că peste 60 la sută suprafața cultivată cu viță de vie în județul Mehedinți se afla în partea de sud a acestuia și anume între 400-900 pogoane, iar în plaiul Cloșani viile lipseau aproape cu totul 714. Conform acelorași criterii în cazul livezilor cu pomi situați pare a fi
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
pe diferite căi, îl sileau pe țărani să încheie învoieli și să dea bani sau dișme. La Tâmna și Valea perilor, se menționează într-un document din anul 1844, proprietarii îi siliseră pe clăcași să plătească un leu de fiecare viță sau să dea din vin din 5 vedre una precum și câte 20 parale de prun sau rachiu din 6 vedre una718. Aceiași situație o întâlnim și în zona de câmp unde cu câțiva ani mai înainte (în 1838) postelnicul Gheorghe
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
simpatizează mai mult decât îl simpatizează ei pe el. Samuel, simțind că pierde teren, rectifică: - Ei bine, când vin aici, la țară, beau din vinul lu' tata. N-am încotro. Îmi fac și eu vin acasă, da' din struguri de viță nobilă, nu dintr-ăștia!... - Mie-mi place vinul tatălui dumneavoastră, zice amfitrionul. E ușor, sifonat, dulceag ... , tocmai bun! - Dom'le, vinul tatii-i sănătos, ce-i drept ... Da' vin i-ăla pe care-l fac eu! - Da?!, își arată îndoiala
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
Nu o facem în pământ? - Nu; o vom construi ... - Unde? - Într-un copac. - Într-un copac? - Știu eu unul ca lumea. Are două ramuri groase, crescute una aproape de alta. - Unde? - Lângă livada lui Moș Toma, în partea în care crește vița de vie sălbatică... - Salcia aia bătrână? - Exact. - Dar o știm cu toții! - Atunci, ne vom juca cu toții și nu mai are cine să o strice. - Este o idee trăznet! - O am de ceva vreme... * - Ei, ce ziceți, a ieșit ca lumea
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
stăm ca gucuștiucii? - Atunci dă-te tu jos! - Mă dau, dar o să vreți și voi. - S-o crezi tu! - O să o credeți și voi îndată. Dați-mi cuțitul. - Devii periculos! - Nu fi prost. Mă duc să tai o coardă de viță de vie; cea mai lungă. - La ce bun? - O legăm de aici și putem coborâ pe ea ca pe o liană. Ne împărțim în două tabere; una atacă luând cu asalt trunchiul copacului iar cealaltă, în final, se retrage coborând
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
în școală militară), nevoit a se retrage la ,,mânăstirea sa de metanie de la Zagavia”, unde traduce și elaborează ,,opera sa de mare valoare didactică, istorică, științifică, literară”. Un text absolut inedit vorbește despre originile foarte puțin cunoscute a unei mari vițe de boieri și cărturari patrioți bucovineni - Horodiștea Cotnarilor din Ținutul Hârlăului leagăn al neamului Hurmuzăchești -, despre moșia Hordiștei ce aparținea acestei mari familii, locul venirii pe lume a lui Doxachi Hurmuzachi (unde, în semn de prețuire, nu există nici un monument
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Acasa > Strofe > Timp > LECȚIA VIȚEI DE VIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 563 din 16 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Privește frunzele, spune bătrânul miile, zecile de mii de frunze oprind din sudoarea rădăcinilor pe timp de ploaie dar mai ales în secetă
LECŢIA VIŢEI DE VIE de ION UNTARU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366782_a_368111]
-
din sudoarea rădăcinilor pe timp de ploaie dar mai ales în secetă numai atâta sevă cât să poată fi hrănite toate asemeni de la cea dintâi până la cea din urmă Vai nouă, oameni, câte mai avem de învățat... Referință Bibliografică: Lecția viței de vie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 563, Anul II, 16 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LECŢIA VIŢEI DE VIE de ION UNTARU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366782_a_368111]
-
Aiud. La Oranki (Nijni Novgorod), înainte de anul 1917, era o mănăstire. Aici “veneau să se închine Domnului țarii Rusiei”. Într-una dintre chilii, se pare că Lev Tolstoi și-a scris Învierea, fiindcă aici trăiau numai monahi și cărturari de viță nobilă, “aici se practicau artele și literele, alături de exercițiile mistice”. Comuniștii, recunoscuți pentru respectul deosebit acordat deopotriva credinței și culturii, au dat crucile jos, au văruit temeinic, au ctitorit un lagăr, iar lui Iisus înviat, zugrăvit pe peretele catapetesmei, i-
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]