7,806 matches
-
Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă în limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă în limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că, prin indicația posesiunii, Luca ar fi denunțat viciul carnal. Acest clivaj aparține exclusiv tradiției ulterioare, deși, așa cum voi arăta îndată, el se poate întemeia pe câteva aluzii evanghelice semiinocente. În plus, statutul de prostituată al Mariei Magdalena intră în contradicție pe toată linia cu informațiile furnizate de restul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uitia designantur? („Aceasta, pe care Luca o numește o femeie păcătoasă, iar Ioan, Maria, noi credem că este acea Marie despre care Marcu mărturisește că i-au fost scoși afară șapte demoni. și ce înseamnă șapte demoni, dacă nu toate viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele, pe de altă parte, el interpretează în cheie morală, mai precis imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șconjugaleț, Cyborea, adormind, a avut un vis (somnium vidit) care a înspăimântat-o și pe care i l-a povestit cu gemete și suspine bărbatului ei, zicând: „Mi s-a arătat (videbatur mihi) că voi naște un fiu plin de vicii (flagitiosum), care va fi cauza pieirii întregului nostru neam”. Ruben îi zice: „Povestești un lucru blestemat (nefariam rem), care nu se cuvine povestit; cred că ești posedată de un duh pitonic”. Ea șrăspunde așaț: „Dacă voi băga de seamă că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
învață pe femei „leacurile, farmecele și botanica” (7,1); pe de altă parte, le arată bărbaților „metalele și modul de a le prelucra”, precum și podoabele, vrăjitoria, astrologia etc. (8). Aceste învățături perfide umplu pământul de sânge, de dezmăț și de vicii 151. Ca pedeapsă, Dumnezeu îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
românești recente ale Bibliei. Traducând din scrierile Părinților Bisericii, am constatat că, adesea, atunci când aceștia trimiteau la pasaje din Vechiul Testament, Biblia ortodoxă sinodală nu putea fi utilizată. Nu este vorba numai despre infidelitatea traducerii (prezentă și ea), ci despre un viciu de viziune și metodă. Voi lua aici în discuție Biblia apărută în 1982, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar care, citez din sumara prefață, „reproduce întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută în 1975 ș...ț. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea de față, stă Biblia din 1936, tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o scurtă secțiune finală, voi face câteva remarci și despre ultima diortosire, datorată Î.P.S. Bartolomeu Anania, apărută în 2001. Viciu de metodă Care este metoda traducătorilor Bibliei sinodale, din 1936 până astăzi? Aș numi-o „metoda amestecului surselor”. În prefața din care am citat adineauri se spune că traducerea Vechiului Testament s-a realizat „după textul Septuagintei, confruntat însă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la sine. Părinții Bisericii storceau la maximum sensurile Septuagintei, transformând cuvintele cele mai neînsemnate, mai umile, pe care uneori ne este lehamite să le traducem, în adevărate bijuterii spirituale. Până aici am citat versiunea sinodală ortodoxă din 1982, ale cărei vicii urcă însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine în intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă diortosire a Bibliei, făcută, se scrie pe o contrapagină, „după Septuaginta”. Desigur, am deschis noua versiune cu un freamăt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mădular atât de mic și ascuns cu totul vederii celorlalți, naște dureri suficient de puternice, încât cu greu le poți trata cu indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Istorisiri nesănătoase fericirii 161 Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace, îl tot încovoiau sub greutatea lor copleșitoare. El se hotărâse în sinea sa, aproape solemn, că își va găsi sau construi calea către ceea ce-și dorea el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de mult cu cea în care, atunci când se întâmplă 172 Rareș Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o bucată de vreme și doar atât cât lipsa banilor respectivi să nu devină cumva bătătoare la ochi pentru Victoria - de asta se temea el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu fericirea deplină a sufletului? Iar eu întocmai de lucrul acesta am dorit să mă preocup cu tot dinadinsul: de fericirea deplină a sufletului meu, de altceva n-am mai știut - tu: prin închinare la icoane, eu: prin închinare la vicii. Care-i problema? Altfel spus, am fost realist și radical cu mine însumi! Și, pentru faptul că mă simțeam perfect în tot timpul acesta, nu doream să schimb nimic la mine și credeam mereu că am dreptate. Dar, gata acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și, la sfârșit, își adună gunoiul într-o pungă. Nici măcar scrumul de la țigară nu se aruncă pe jos: am văzut cu ochii mei cum doi muncitori își încropiseră un soi de cornete din hârtie, în care își adunau conștiincioși rămășițele viciului. Zonele aflate în lucru sunt măturate și aspirate atent la încheierea programului, iar camioanele și excavatoarele sunt dotate cu un soi de amortizoare, pentru a nu polua fonic orașul. Am trecut, deseori, pe lângă edificii în curs de finisare care arătau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu inspiră, și știe mai presus de toate să scotocească pân’la coate În buzunarul meu, nu-n a sa liră. Și-n ziua următoare viceversa: atunci contraataca don Francisco cu cea mai grea artilerie a lui: Piscul acesta de viciu și insultă, ăsta la care pârțurile sunt sirene, e curul de Góngora, găoaza cultă de care pân’și-un poponar se teme. Sau se distra compunând celelalte versuri, pe cât de cunoscute, pe atât de feroce, care s-au răspândit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
echitații sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le spunem utopii; ca și cum Statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 7 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson, Hayek, Samuelson ș.a.) nu și-a aflat rezolvarea căci, așa cum afirma Serge-Cristophe Kohn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
al narațiunii, câteodată diminuat prin insistența asupra detaliilor de fiziologie. Puterea cugetului, dublată de grandoarea viziunii lor despre muncă, sistematizează și naște ordine. Acest nu hotărât, spus amatorismului, formelor fără fond, îi face să vadă, limpede și în afara oricărui compromis, viciile de fond ale comunismului în ascensiune. Niște absolvenți de liceu și niște oameni simpli au curajul de a opune anomiei un mod de viață superior, legitimându-l ca pe o comoară de care nu te dezici în vremuri grele. Toate
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
scriitori decât ca actori (Alexandru Davila, Radu Stanca), alții sunt la fel de celebri în ambele ipostaze (Emil Botta, Ioana Crăciunescu, Dinu Ianculescu, Ștefan Radof). Sunt însă și destule surprize, venite inclusiv din partea unor actori despre care se știa că au acest viciu ascuns, dar nimeni nu a acordat prea multă atenție producțiilor lor literare. Odată cu prezența lor în antologie, toți dobândesc dreptul de ședere în cetate, au șansa de a fi puși într-o filiație și de a fi analizați cu toată
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
întreabă care sunt cuvintele magice ce i-ar putea influența pe cei mici să le creadă mesajele, să le respecte și să le pună în practică, în special când ei ajung la criza adolescentină. Pentru a rezolva un astfel de viciu al comunicării părinte-copil, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, susține că mesajele transmise celui mic ar trebui să fie credibile și variabile. Pentru a înțelege profunzimea problemei privind mesajele are
Părinți de succes: Cuvintele magice ajută comunicarea pozitivă () [Corola-journal/Journalistic/80581_a_81906]
-
devină ținta fixă în care au transformat-o ei. Fidelitatea lor a creat o dependență față de acel loc, ceea ce nu intra și în planul lui Pirgu. El a știut să se desprindă la timp, pentru că nu se atașase de spațiul viciilor, ci se folosea de el la nevoie. Personaj kitsch pentru Angelo Mitchievici ( în Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente), dar salvat de către Matei Călinescu în eseul său dedicat Crailor, Pirgu este victoria realului asupra aparențelor pe care le cultivă aceștia. Povestitorul
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Din capul locului, Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
învață totul. M-aș fi așteptat măcar la o măruntă încântare de natură estetică - fie și una semănând rebusismului practicat de vânătorii de sonorități exotice presărate ici-colo în roman. Nimic din toate acestea. Absolut nimic. Doar un alfabet căznit al viciilor ridicate la rang de ideologie existențială, doar vorbele bolovănoase ale unor fantoșe ce se fac ecoul adevăraților "perverși" din romanul negru francez al veacului al nouăsprezecelea. Aș putea înmulți la nesfârșit citatele care să demonstreze absența totală de stil a
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
metronom, cineva citește și transcrie gândurile provocate de cărți fără să vrea să dovedească prin asta nimic altceva decât că există o simplă, profundă plăcere născută din intimitatea cu literatura. Dar să revin la propriile mele mini-strategii, prejudecăți, manii și vicii. Multă vreme, nu mi-a păsat cum arată cărțile. Îmi era indiferent dacă erau uzate, murdare, cu pagini tocite, cu sublinieri, tipărite pe hârtie proastă, cu coperte dizgrațios-poroase. Important era să fie cărți. Chiar și astăzi, ideea de carte mă
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
acel grup de studiu care fabrică haiku cu mașina electronică, și ce mai haiku-uri, între noi fie vorba!" Nu mai puțin, Bernanos rejectează "mașinismul", socotind că "e poate mai mult decît o simplă eroare economică și socială", chiar "un viciu de-al omului, comparabil cu dependența de heroină sau de morfină". În consecință, niște tentacule artificiale, întinse spre un spațiu al nimănui, bîntuit de stihiile verbului. O "tehnologie" a producției literare care l-ar degreva pe autor de o implicare
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună cali-ta-te estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate) impuse de marea artă. Oare nu e acesta, pînă la urmă, drumul fiecărui efort literar
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]