1,948 matches
-
celor morți? Este totodată, ca o alungare a efemerului, o frumoasă dovadă a voinței de a trăi. Precum religia la Bergson, figurarea asigură o prelungire a instinctului: "o reacție defensivă a naturii împotriva reprezentării, prin intermediul inteligenței, a inevitabilității morții"*. Aceeași viclenie animală. Numai că aici "defensiva" nu constă în îmbrățișarea mișcării, ci într-o capcană întinsă timpului prin intermediul spațiului. Dacă "viața este ansamblul forțelor care se împotrivesc morții"**, podoaba, prima paradă împotriva morții, este o forță vitală. Orice imagine persistă. De
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât simbolul Crucii, euharistia și guvernarea). Corp și imagine, răspunde Ortodoxia, dau un pleonasm. Totul vine sau se refuză împreună. Mijlocitoare a unui Mijlocitor unic și relațională asemeni Lui, imaginea se deduce din Întrupare fără a o degrada. E o viclenie a lui Dumnezeu, la fel ca Fiul său, prin care Tatăl se lasă văzut de sărmanii privitori. Bunătatea lui Dumnezeu se aseamănă cu judoul: se folosește de privirea oamenilor, slăbiciunea lor, pentru a-i mântui mai bine. Ceea ce-l face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
non-artă sau estetic/utilitar. Opoziția mythos/logos, care ar fi putut să țină loc de așa ceva, se aplică discursurilor, nu formelor. Chestiuni de vocabular Technè, substantiv feminin, nu se folosește ca valoare absolută decât pentru a desemna artificiul, abilitatea sau viclenia. Când desemnează priceperea într-o meserie, acesta fiind sensul lui prim, este mereu specificat printr-un genitiv (așa cum este latinescul ars printr-un gerunziu). Se spune atunci "arta cuvântului", "arta construirii de nave", "arta metalelor". Sau printr-un calificativ, ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ernst. Odată materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp, cu mult înaintea "artei retiniene", este cadoul involuntar făcut de peliculă pânzei, contrariul fără replică posibilă. După care vor veni, culme a vicleniei, parodiile, pastișele și deturnările hiperrealismului. O ironie oarecum prefăcută, care-l învinge pe concurent la propriul său joc printr-o suprareprezentare a sclipirilor fotogenice. Strălucită accelerare. Până la apariția numericului și a imaginii virtuale, care va schimba din nou datele. Până
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vrem) și rescrierea decalată a istoriei trăite (Chateaubrind în Memorii de dincolo de mormânt sau Jurnalul de tip gidian). Memoria analogică (peliculă sau bandă), care permite evenimentului sau operei să ni se prezinte motu proprio, devalorizează memoria "făcută de mână", această viclenie de artizan. Îi marginalizează atât pe pictorul duminical cu șevaletul său portativ cât și, în informații, pe reporterul Tintin, cu stilograful sau Remington-ul lui. Am putea să delimităm declinul imaginilor după cel al măsurilor polițienești. Până când o pânză sau o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
secolele XVI-XVII, Anglia era în plină schimbare. Datorită noii configurații politice a Europei, ea trebuie să-și schimbe politica sa externă din una expansionistă, așa cum a fost în perioada războiului de 100 de ani, în una de expectativă, plină de viclenie. Ea nu mai era ceea ce fusese în secolele XIII-XIV, cea mai mare putere a Europei, și nici ce avea să devină în secolele XVIII-XIX, cea mai mare putere colonială 19. Prinsă între puterea noului regat al Franței și Imperiul Spaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
îndreptată împotriva prostiei. Relațiile familiale (soț-soție, părinți-copii, naș-fin etc.) stau la baza celei de-a doua categorii tematice. Preferințele colectivității merg îndeosebi spre subiectele referitoare la cuplul conjugal, ilustrate de un număr apreciabil de motive și variante, care vizează infidelitatea, viclenia, răutatea, îndărătnicia unuia din soți (de obicei, femeii i se atribuie aproape toate aceste cusururi). În altă categorie intră istorioare care persiflează defecte general-umane (lenea, beția, hoția, minciuna, lăcomia, zgârcenia și mai ales prostia), de data aceasta fără a le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
ca proporții (se limitează la relatarea unui singur moment) și de proveniență citadină, gluma pune accent pe replica finală, așa-zisa poantă care evidențiază anumite calități ale personajului (istețimea, perspicacitatea, inteligența). Dacă replica finală disimulează anumite defecte ale protagonistului (prostia, viclenia), vizând aspectul satiric în primul rând și apoi comicul, e vorba tot de s. Gluma rezistă prin ineditul ei, de vreme ce, odată cunoscută, își diminuează efectul. Nu de puține ori s. a constituit un punct de plecare pentru creația cultă (la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
sa a fost, din păcate, la Cluj)? Mai Întâi sunt „enigmele identității”, detectate demult, de către observatori avizați, inclusiv Cantemir: o structură mintală rurală, adică rezistentă la schimbare, eternă, arhaică (unii analiști o Înregistrează În contul calităților). O tenacitate și o viclenie a supraviețuirii, o adaptabilitate și un egoism defensiv (noi am zice azi: articulare la situație, dependentă de context), duplicitate și servilitate (capul plecat sabia nu-l taie!), talent În arta disimulării și a salvării aparențelor. O „pasivitate incorigibilă”, o „lașitate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ajunge acolo, „n-are lege” (nu se conduce după principii, n-are cod de conduită sau de onoare). Motivul ciocoismului Îl Întâlnim la mai mulți autori români, el a făcut carieră strălucită În cultura română. La Nicolae Filimon, trăsături ca viclenia și ambiția, sprijinite de o voință excepțională, fac din Dinu Păturică ciocoiul eficient; ambiția sa de a parveni, de a se Îmbogăți, se exprimă prin mijloace extrem de variate. El lingușește pe cei ce-i sunt utili, e servil cu cei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ne-a marcat, noi puteam constata că nexusurile care ne-au format și Însoțit o bună parte din viață ascund, prin invocarea sentimentelor generoase (compasiunea pentru cei În suferință - șomeri, săraci, excluși -, iubirea de glie, apărarea trecutului glorios), o anumită viclenie a dobândirii și un parvenitism ce egalează doar foamea de poziții, putere și bunuri manifestată de activiștii primului val de comuniști. Nexus-ul este un reflex al contextului social, o excrescență a sistemului de formare făurit - ideologic - de acesta, o sfidare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ecuație absolută". Ea poate face ca totul să devină posibil, omul să ajungă stăpânul timpului, dar, în același timp, îl poate trimite "cu sute de mii sau chiar milioane de ani înapoi, la începutul vieții pe Pămînt"907. Lupta cu viclenia Timpului (List der Zeit) - joc de cuvinte pornind de la expresia lui Hegel, List der Vernuft ("viclenia Rațiunii") redare a ideii camuflării timpului, demonstrată prin călătoria inițiatică în sferele duratei care îi revelează mari taine cosmice 908 - nu îl face pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în același timp, îl poate trimite "cu sute de mii sau chiar milioane de ani înapoi, la începutul vieții pe Pămînt"907. Lupta cu viclenia Timpului (List der Zeit) - joc de cuvinte pornind de la expresia lui Hegel, List der Vernuft ("viclenia Rațiunii") redare a ideii camuflării timpului, demonstrată prin călătoria inițiatică în sferele duratei care îi revelează mari taine cosmice 908 - nu îl face pe Dayan un învingător. El nu este decât un mesager, "un înainte-mergător" care nu cunoaște decât ecuația
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adorației religioase, de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii suedezi, care cred în Dumnezeu la fel de puțin pe cât în demoni, l-au zugrăvit an de an pe conducătorul celui de-al Treilea Reich ca pe un monstru al răului, al vicleniei și avidității de putere”1. Retragerea în Suedia înseamnă pentru Wikander și reîntoarcerea treptată la neutralitatea criticată de propaganda nazistă. Manuscrisul redactat câteva decenii după terminarea războiului, Den ariska romantiken, nu este un rechizitoriu al acestei perioade tulburi, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
bolnavilor mintali ce urmau să fie supuși unor expertize judiciare. Tot de inspirație frenologică este și o surprinzător de modernă descriere a caracterului psihopatic. Acesta este dominat de incapacitatea de a-și controla pulsiunile, alături de hedonism, și apelează constant la viclenie și ipocrizie pentru a-și atinge scopurile egoiste, ignorând așteptările celor din jur pe care îi consideră în mod necondiționat victime (Otto, apud Millon et al., 1998Ă. Medicul englez James Prichard, depășind neutralitatea morală a lui Pinel, a adoptat o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și brânză. După ce înghiți de câteva ori, își tu rnă o ul cică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate, c o poftă nemaipo menită. - Domnule abate - îi zise zâmbind Alecu Ruset, care-l pândea de câteva clipe cu viclenie - așteptând o mâncare caldă, poate n-ar fi rău să încerci și domnia ta metoda căpitanului Turculeț. - Să încercăm, răspunse domnul de Marenne, după o clipă de șovăire. Într-adevăr n-avem de a face cu cee a ce vedem, primitiv
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
decât Castelul. K..., numit agrimensor la castel, sosește în sat. Dar îi e cu neputință să ajungă de la sat la castel. Pe sute de pagini, K... se va încăpățâna să-și găsească drumul, va face toate demersurile posibile, va folosi viclenia, mijloacele ocolite, nu se va supăra niciodată și, însuflețit de o credință uimitoare, va voi cu orice preț să preia funcția ce i-a fost încredințată. Fiecare capitol e un eșec. Și, de asemenea, un nou început. Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Copilul față-n față cu cuplul Cuplul a devenit pentru copil primul model social. În contactele cotidiene cu părinții, copilul caută în mod inconștient o concepție asupra raporturilor de autoritate, de solidaritate, de dragoste, de forță, de ajutor reciproc, de viclenie sau de ipocrizie. Aceste concepții vor influența, de-a lungul întregii sale vieți, în mod pozitiv sau negativ, modul lui de a se comporta cu ceilalți si îl vor ajuta să-și făurească un loc în societate. Astfel rolul părinților
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Cimex lectularia sunt, în terifianta lor circularitate, niște epure perfecte ale societății contemporane ieșite din matcă, pe fundalul unei istorii degradate și agresive. Tutilă, etern învingătorul Tutilă (preluat ulterior în romanul Adio, Europa!), îi trece progeniturii cea mai bună moștenire: viclenia sa unsuroasă, care îl face să se ridice mereu deasupra celorlalți. Simetric, personajul pozitiv, naivul profesor de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea lui păguboasă, un buletin de identitate morală ce nu poate decât să îl dezarmeze în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
mărunți, pizmași fără cruzime, malefici minori - păcatele lor fiind de ordinul unui „arivism meschin” (Valeriu Cristea) - și naivi totodată. Scriitorul construiește în general naturi delicate, deseori infantile nu prin naivitate propriu-zisă - pentru că personajele sunt mai degrabă istețe, nu lipsite de viclenii benigne, posibil păguboase -, ci prin candoare. Câteva proze au ca protagoniști chiar copii, scrutați sub aspectul interiorității, al reflexivității, al bogăției lăuntrice, ceea ce i-a adus lui V. renumele de remarcabil investigator al vârstei copilăriei. Laconic și eliptic, el este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
pusă în legătură cu Întâlnirea din pământuri (1948) a lui Marin Preda, ignorându-se însă faptul că amândouă descind din foarte prețuitul (de E. Lovinescu) povestitor popular I. C. Vissarion. Toate însușirile lumii rurale a acestuia, volubilitatea împinsă până la limbuție, o anume ingeniozitate, viclenia sau numai șiretenia, bufoneria, se regăsesc atât la Marin Preda, cât și la Nicolae Velea, care împreună ar putea fi subsumați unui anumit spirit al literaturii muntene foarte apropiat de ceea ce franțuzii înțeleg prin gasconism, o predispoziție continuă pentru fanfaronadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
dacă nu se va retrage din Dacia, înapoindu-i toată țara până la Dunăre și dându-i și o despăgubire de război, va ucide pe Longinus cu cele mai cumplite cazne. Traian era pus într-adevăr într-o grea cumpănă prin viclenia Dacului. Era în luptă inima lui cu datoria lui de domn și împărat. Deocamdată, pentru a scăpa pe Longinus de o moarte îngrozitoare, el răspunde lui Decebal într-un chip îngăimat, încât Decebal nu știa la ce să se hotărască
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
schimb, a putut prinde repede teren pe ruinele lui homo sovieticus, cu varietăți în celelalte țări foste comuniste. Și prinde ca orice simulacru sau kitsch, așa cum au prins mărgelele de sticlă la popoarele ameridiene, atunci când au venit europenii, exersați în viclenii, ca să le jefuiască aurul strămoșilor. Fenomenul a fost înlesnit de lipsa unei temelii postindustriale, având rapiditatea de răspândire caracteristică oricărei forme fără fond, care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în calea libertății omului. (Sau, mai degrabă, așa apare Nietzsche în tălmăcire postmodernă). El n-a vrut să știe că păzitorul libertății omului e Dumnezeu, iar nu diavolul. El n-a vrut să știe nici de afirmația lui Baudelaire că viclenia cea mai frumoasă a diavolului e să ne facă să credem că nu există. A crezut că omul, prin sine, își poate păzi singur libertatea. Omul nu are nimic de păzit, fiindcă Dumnezeu l-a creat liber. "Ucigându-l" de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cuvânt. Exegeților nu le-a scăpat cinismul și ipocrizia de a invita publicul să citească o carte împotriva cărții, a limbilor, a culturii, motivând că sunt forme de alienare. În imaginația lui Zerzan, vorbirea nu este darul lui Dumnezeu, ci viclenia diavolului, prin care ni se blochează contactul cu adevărata realitate. El ignoră că, prin cuvânt, omul depășește mediul natural în care trăiește și fără de care el ar fi înghițit de acest mediu, aidoma animalelor. Ieșirea din sacralitatea logosului duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]