1,930 matches
-
puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat În grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „Împins de iudei, cu viclenie.” El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut, teoretic, toate motivele să se debaraseze de Torah, dat fiind că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
M-am oprit din rugăciune și am deschis ochii. ― Da? ― Te simți bine? Am fost gata să răspund afirmativ. Dar apoi m-am oprit. ― Ești foarte palidă, Callie, spuse din nou Tessie Îmi puse mâna pe frunte. Greață, extaz, evlavie, viclenie - veniră toate la un loc. Dacă Dumnezeu nu te ajută, trebuie să te ajuți singur. ― E stomacul, am spus. ― Ce-ai mâncat? ― De fapt, nu știu dacă stomacul. Ceva mai jos. ― Te simți slăbită? Părintele Mike trecu din nou pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Luxul de la banchete și înmormântări l-a redus cât de cât. Pe acesta însă refuză să-l ia în considerație și cu fiecare an somptuozitatea și voga jocurilor crește, în loc să se diminueze. O undă de mulțumire îl îmbărbătează totuși. Cu viclenia-i caracteristică, principele a dibuit cum să-i silească pe alții să se scormo nească adânc în pungă, în timp ce el dă numai cu țârâita... Augustus îl întreabă pe un ton bănuitor: — La ce te gândești...? Lasă întrebarea în aer căci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu habar n-ai de semnificația unei astfel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu e treaba noastră să discutăm asemenea lucruri, îi întrerupe Vittelius cu voce tăioasă. Trage, fără să vrea, cu coada ochiului către german. Drusus nu e deloc îndrăgit nici de soldații din gardă. Se tem de el, căci cruzimea și viclenia lui sunt arhicunoscute. Dar atât ei, cât și el au întotdeauna ușa deschisă la împărat. Îi îmbrățișează pe gladia tori cu o privire plină de tristețe: — La începutul spectacolului, Drusus s-a jurat că dacă cumva vreo trapă sau vreo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă Lisa. ― Ca să fiu în formă, tu ce crezi? O să slăbesc din greu, o să ajung într-o formă bună, iar în câteva luni nici n-o să mă mai recunoașteți. ― Faci asta pentru tipul de la muncă, pentru Ben? întreabă Sophie cu viclenie. ― Nu, îi răspund, dar desigur că este pentru Ben de la muncă, deși acum este și pentru Brad din Santa Monica. E pentru mine, adaug. Și știți ce? Când o spun, îmi dau seama că așa și e: sigur, Ben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de cum te miști. Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De lingușiri, de viclenii. Când mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, când treci, De-al genei tale gingaș tremur Atârnă vieața mea de veci. Te duci și rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri, Că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
neroditoare și sate sărace. Acest adevăr clocotea din ce în ce mai tare în inima samuraiului. Socotea că era mai bine așa. Lumea largă, țările nenumărate, mările întinse. Însă, oamenii erau la fel pretutindeni. Peste tot se duceau bătălii și se foloseau șiretlicuri și viclenii. La fel stăteau lucrurile și la castelul Stăpânului, și în lumea bisericească în care trăia Velasco. Ceea ce văzuse până la urmă samuraiul nu erau doar o mulțime de ținuturi, o mulțime de țări, o mulțime de orașe, ci soarta neajutorată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pământul tău ca să arunc foc. Japonie, până acum n-ai râvnit decât la câștiguri și fericiri lumești. Nu se află pe lume nici o altă țară atât de lipsită de aplecare față de ceea ce se află dincolo. Japonie, ți-ai îndreptat toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada. Oh, Japonie, eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Acum, tu nu poți înțelege de ce am lăsat totul, m-am suit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neverificabile, absolvindu-i de orice responsabilitate personală. Responsabilitatea a tot ce se întâmplă este atribuită (transferată) unui personaj cosmic atotputernic, Dumnezeu, care produce tot ce se întâmplă. Până acum, minciuna a ținut și unii oameni iresponsabili, din ignoranță sau cu viclenie, poluează și distrug mediul de viață. Unii oameni manifestă „o evitare continuă, dublată de o respingere totală a unor realități fundamentale, care „deranjează comoditatea vieții cotidiene și plăcerile materiale ale majorității ființelor omenești” (Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Oamenii suportă efectul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
apă sau pietre) și hidrogenul rezultat din hidroliza apei. Cei care vă spun că apocalipsa va fi provocată de Dumnezeu, vă mint, vă derută și vă lasă să continuați să distrugeți viața pe pământ, din neinformare, neștiință, ignoranță sau cu viclenie. Oameni, deveniți responsabili ai efectelor acțiunilor voastre! Mai sunt unele sisteme care „exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești” (Ștefan Zweig, 1975, (35)). Aceste sisteme sunt întreținute de stat, care se sprijină pe ele în acțiunile de supunere
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
legea „homo hominis, lupus est”( limba latină, omul este lup pentru om). În societatea umană actuală, omul este „pradă sau prădător”(Mircea Malița, 2010, (14)). „Se exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești”(Ștefan Zweig, (35)). tradiții, cu viclenie introduse, care determină bărbatul să o vâneze și să o transforme pe femeie în proprietatea lui. În funcție de educația și de duritatea bărbatului, acesta o transformă pe femeie în servitoarea lui supusă, în obiectul lui de uz personal. B .Omul și-
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
creste stâncoase. Așa se face că oamenii care trăiau acolo, cu toate că luptau numai cu furci și topoare împotriva unor armate organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul rând geamparalele și cântecele iubite ale președintelui nostru, mult îndrăgitele lui manele! Toate de mai sus s-au năpustit ca o urgie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
adus la realitate. - Nu vă e rușine să chinuiți animalul! Și pretinde-i că-l iubiți! În momentul unei discuții aprinse, în care eu, inchizitorial, vreau să aflu noi detalii și întrebuințez toate armele de care sunt în stare, violen-ța, viclenia, sinceritatea și ipocrizia, judecător în fața unui criminal, Ioana îmi aruncă: "În definitiv, nu e singura greșeală a trecutului meu!" Un timp mi s-au oprit gândurile de prea multă învălmășeală. A spus adevărat? Sau a fost o pedeapsă? Sau o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
LIMAN Oricât am sta de-a curmezișul, Totul trece, chiar și moartea; Oricât de lesne-ar fi suișul, Ori chiar coborâșul, partea. La rând și amintirea piere În hăuri care sunt la rând, De-ar fi ideea, fapta - miere, Ori viclenie-n fapt și gând. Și curge totul în neștire Ca-ntr-un ocean fără liman, Cum trec meteoriți - oștire, După ceresc și clar firman. Suntem ce-am fost dintotdeauna, Și totdeauna așa vom fi, Credința este doar cununa Celui ce-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
se comportă Precum cele ce-s în junglă: Lăcomia în retortă - Chiar umplută, n-o s-ajungă. * În anume fel e bine Că dorim capitalism, În anume mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bătrânețe. N-am spurcat în vreme patul Ce se cheamă conjugal. Chiar de-a stat pofta de-a latul Am respinso-n mod regal Dacă dragoste nu-mi dai, Ce te ții de mine scai? Sigur ai un interes Tot cu viclenie dres. 30 iunie 2004 TE ROG ACUM „Te rog acum să-mi faci un dar Cu simplele cuvinte. Căci de idee n-am habar. Ce ai ascuns în minte? Te rog să-mi faci mărturisiri, Poate sunt eu de vină
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu el și putuse să-i observe, dincolo de curajul pe care-l dovedise în luptă, viclenia și hotărârea de neclintit, o neliniște adâncă creștea în el: omul acela, fără să dispună de forțe foarte însemnate, era capabil de fapte grandioase, mai ales dacă era încă sprijinit din urmă de gepizi care, controlând singurul drum ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, de astă dată, presupun că vorbește fratele pornit), cred că avea ultima față absolut necontrolată din toată marea arie a New York-ului. Singurele prilejuri în care am văzut pe chipul lui o expresie lipsită de ingenuitate, o expresie de viclenie, erau cele când urmărea, intenționat, să amuze pe vreuna dintre rudele de sânge din casă. Dar așa ceva nu se întâmpla zilnic. În general, aș spune că împărtășea Umorul cu o moderație care nu le fusese hărăzită celorlalți din familie. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece n’a făcut’o...?!” „Ehei...oftă prelung fermierul - Dv. credeți, nu s’a avut În vedere acest amănunt?? Ba din contră. Pot afirma cu certitudine: Viclenia a mers mult mai departe...! În prima fază - pentru a adormi vigilența lui Stalin, acel asasin sângeros, a fost necesar un tratat de neagresiune...!! Mergând mai departe pe această linie, toate uzinele de armament au funcționat cu muncitori și specialiști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
La fel ca toată pleiada de uzurpatori susținuți la putere de o forță armată străină de interesele țării, acești doi activiști ai Pardidului Comunist Român, prin toate mijloagele de informare, de propagandă comunistă, trâmbițând apartanența lor Clasei Muncitoare, reușise prin viclenie să instaleze Dictatura personală, să impună cultul personal. E drept, aceștia aparțineau clasei muncitoare. Dar tot adevărat mai era de fapt, bărbatul de meserie cismar - mai bine zis cârpaci de proastă calitate, analfabet,bâlbâit, pe deasupra cartofor instruit pe maidanele unui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cooperativei noastre pentru a-ți forma o imagine a specificului nostru de execuție Însă...ora fiind Înaintată, nu mai avem timp. Hai mai bine să cinstim evenimentul angajării tale, să bem “ Una mică”, și să te mai inițiez cu toate vicleniile pe care le vei Întâmpina În cursul procesului de producție.” Tranversară Calea Griviței intrând la Hotel Astoria unde cu puțin timp În urmă o echipă a grupului executase lucrări de zugrăveli dar, Șeful Șantierului nu avusese niciodată timp să-l inspecteze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]