6,708 matches
-
îmbrăcând ale morții culori desen muzical prin care respir de o bună bucată de vreme stări viitoare presimt până la cel mai mic amănunt o planetă scăpată din margini un Cosmos bătrân marea scrâșnind pe treptele cerului fericirea dezordinii saltul în vid Stridențe Pe drojdia faptelor desenez amintiri pun culori estompate penumbră lume alcătuită din măști trucuri ale închipuirii ordinea stăruitoare poruncă pe care o încalc inimi cu frigul pe ele mesaje străpung falsul acoperă aura
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
Doar poate prin puterea de-a ți-l închipui. Un albatros Sunt zile când împing valurile cu aripile-mi obosite, ca să freamăte marea, sătul de-atâta zare necuprinsă. ... Și mă gândesc că, nu de puține ori, moartea merită toată lauda. Vid E bine pe-ntuneric, căci petele din ochi nu le mai văd; și nici gelos pe umbra mea nu mai pot fi. Nici sinele, încerc să cred, nu este-al meu.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
albă precum odinioară mumiile din acești coconi luminiscenți am scris cu răbdare un kaddish pentru tine în granulația înspăimântătoare a halucinației că sunt bobul de sare din briliantul cu care m-ai inițiat în durere ca pe o serpentină de vid desăvârșit sâmbăta morților îmi dă târcoale cu mustățile ei de pisică paștună lingându-mi din talpă linia vieții ca pe o serpentină de vid desăvârșit dincolo de zidurile cetății s-au prins săltând în joc ochii fosforescenți cu care bărbații mei
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
de sare din briliantul cu care m-ai inițiat în durere ca pe o serpentină de vid desăvârșit sâmbăta morților îmi dă târcoale cu mustățile ei de pisică paștună lingându-mi din talpă linia vieții ca pe o serpentină de vid desăvârșit dincolo de zidurile cetății s-au prins săltând în joc ochii fosforescenți cu care bărbații mei își încep monologul lipsită de sens acum se înfiripă în carnea mea o sărbătoare cu fanfare cu mic cu mare toți cei ce o
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
eu mă ridic din așternutul sâmbetei morților și poruncesc să bată tobele o clipă am crezut că așa îmi voi petrece blândele clipe de acum încolo ascunzându-mă în privirea ta, iubite, ca-ntr-o rază ce crește repede în vid de-acuma știi și tu calea degeaba m-am temut că întunericul din podul bunicii din Anvers nu e decât un tuș pentru tatuaje suprarealiste ceva care adăugat pleoapelor dilată subconștientul cum pe un submarin al dorinței când ne-am
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
receptări fără partipris-uri. Lucru vizibil, de altfel, și în prima parte a cărții, căci, deși simți atașamentul față de ideile lui Marian Papahagi, care vorbește despre angajarea ființei în propria întemeiere, nu poți să nu observi căldura cu care scrie despre vidul ca sens din textele lui Livius Ciocârlie. Peste toate, așadar, aceeași conștiință a democrației culturii și umanitarismul celui care crede în valoarea spiritului. Altfel, observații de mare finețe, despre scriitori extrem de diferiți, fragmente cu adevărat memorabile, care nu împiedică invocarea
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
palpabil ca o cascadă de existențe unele visate de altele unele mîncate de altele carcere fără repaos labirinturi înflorind în viața mea zugrăveală și cenușă am reușit să depun mărturie despre Tine dar nu am fost întru Tine aștept în vidul gîndului în care s-a născut să se întoarcă timpul înapoi în miezul labirintului oglinda e zidită în imaginile mele multiplicate fețele nenumărate ale cuvîntului tremurînd ca o lacrimă prin care trec cei care au murit șirul nesfîrșit de numere
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
auzului și aguridele mirosului și gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte sînt devenirea devenirea ține în ea ființa precum focul ține arderea precum focul ține arderea devenirea ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte sînt devenirea devenirea ține în ea ființa precum focul ține arderea precum focul ține arderea devenirea ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului iar treptele supunerii era carnea
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
la ruletă măsluita a ironiei... cu reconvertiții tăi unsuroși care inventară frunzele pentru copaci pietrele în rîuri și cîrlionții din blană mieilor mult înainte să le fi trecut asta prin minte aztecilor iar acum își ating sexul cînd se închină vidului pe maidanele viitorului unde cîinii vagabonzi adulmeca infinitul ce putrezește în stufărișul de pe linia de triaj a noului mileniu... Iar acum încotro? Și cum să le mai explic altfel decît prin infralimbajul insomniilor dislexice copiilor mei prestidigitațiile tale cu istoria
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
cu un evantai de începuturi își face răcoare pământul, cu mine, cu tine. Cu ce ai putea tu să mă ajuți, femeie tânără? Nu există nici o oglindă în care să apar așa cum aș vrea eu, de nevăzut în întuneric, în vidul nopții, întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice. Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
aruncați în propriile dorințe și-n poftele altora jumătăți uitând jumătăți sferturi jinduind sferturi cinzeaca și țoiul prin sfere boțite întregul detronează întregul și partea nu știe de parte când partea destramă întregul și întregul n-are grijă de parte vidul prin care vrem să ieșim e golul prin care vrem să intrăm ușa lipsește și peretele a dispărut nu e decât singurătatea-ntre noi dăm peste noi la ieșire dăm peste noi la intrare ne salutăm fără-ncetare și fără
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
noi la intrare ne salutăm fără-ncetare și fără speranță fără putința de-a urni un zâmbet adevărat din adâncul paradisului de smoală nimeni nu ne aude de dincolo și când ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse se înserează fără sămânță și singura noastră speranță e firul de iarbă ce ne trece prin corp și ne trece prin
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
de păduroase fructe ce n-au văzut niciodată pădurea ocolite chiar și de viermi intră în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii calzi ai acestei spaime pe care doar
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul e lumânare în curgere", ,făina luminii pâlpâie în neon", ,bălți enorme de vorbe" sunt călcate de pasul poetului, pe deplin conștient că ,vid absolut nu există". Spectacolul diurn și nocturn al lumii, mișcarea ei browniană sub cupola protectoare a Divinității sunt însoțite și exprimate de un nesfârșit spectacol verbal, în care sunetele fac dragoste și lexicul foșnește complice. Citatul Tablou dimovian e numai
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Bernard Pivot nu a consacrat niciodată atâta spațiu scriitorilor români. A existat cu mult timp în urmă un dosar literar Emil Cioran, un articol dedicat scriitorului brașovean Gheorghe Crăciun, la apariția traducerii romanului său ŤCompunere la paralele inegaleť. în rest, vid, tăcere. Este într-adevar literatura româna intransportabilă? Cele 16 pagini care îi sunt dedicate vor clarifica această dilemă, căci ŤLIREť se apleacă nu numai asupra scriitorilor invitați ci și asupra celor care și-au pus amprenta într-un fel sau
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a spaimelor și a durerilor mai vechi sau mai noi, cea a Monicăi Pillat este solară învăluită în luminile molatice ale Paradisului. Vidului sufletesc din viața tenebroasă a Clarei Mărgineanu, îi corespunde sufletul plin de amintiri și nostalgii al Monicăi Pillat. Totul, în Dorul de rai, emană echilibru, candoare, lumină. Credința și obiceiurile tradiționale sunt cele care dau lumii continuitate. Prin ele trecutul
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
lumină ce înconjura cetatea nu există nimic nu există nimic din cele existente. nu există nici primul nu există nici ultimul unicul e cauza tuturor dumnezeu se află în fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
menține ori crește la cote insuportabile, iar paranoia câte unui Conducător (Ceaușescu este exemplul cel mai bun) ajunge, ea însăși, ,pe noi culmi", atitudinea curentă a intelectualului american de stânga este să deplângă... lipsa de libertate din propria lui societate, vidul uman determinat de progresul tehnologic și alte asemenea teze ŕ la Marcuse, ușor de recunoscut în câte un discurs ,personal". Marcuse însuși e citit de Matei Călinescu cu o neîncredere crescândă, în cheia lipsei de onestitate profesională cu care acesta
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
se deschideau, iar ferestrele scintilau ca niște ecrane pe care/ răsare, voioasă în noaptea de halloween,/ moartea". Nu mai puțin, în mediul subteranei ies la iveală instinctele. Terificul purcede atît de sus, dintr-o instanță misterioasă (care ar putea fi vidul metafizic al absurdului), cît și din lăuntrul ființei cuprinsă de angoasă, debusolate. îngrozite de sine. Așa încît cruzimea e la ordinea zilei: ,peștele se apropia și o mușca de deget. zaira îl apuca/ fulgerător și îl sălta la suprafață. iute
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi decît cîmpul roșu al unor idei derealiste/ pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei/ îți încrucișează una cîte una membrele falangele mațele alveolele". Senzualitatea corespondențelor se cumpănește cu saltul în vid al ființei... Vedem în producția pe deplin matură a Angelei Furtună una din creațiile de seamă ale poeziei române de azi.
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere completat și refăcut toată viața - este decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu atât o sublimare cât o etalare a luptei cu insignifianța și cu vidul. Totul poate continua și totul poate reveni la început, în acest armistițiu al duratei. Se revine obsesiv spre la origini, acolo unde cuvintele, s-ar putea presupune, încă mai erau niște oglinzi pentru inima ,surprinsă" a omului. Saba întreprinde periodic
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
admirație. Iată sublimul peisaj din Contovello, ai zice că pictat de un Piero della Francesca, această beție a spațiului în care un personaj zărit de la distanță pare că ară panta unui munte pășind cu un picior pe aer; sau iată ,vidul/ cerului pe culoarea de purgatoriu/ a țiglelor", unul din acele cadre urbane peste care tensiunea interioară a privitorului se revarsă...reținută totuși în umila admirație pe care i-o provoacă spectacolul viului. Saba profită ca nimeni altul de tehnica specială
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
lui de forme consistente, puternice și exact circumscrise avea nevoie de un spațiu nemărginit, luminos și fără densitate. Și acesta nu putea fi decît cerul. Dar acolo, sus, formele se risipesc, nemărginirea mușcă din conturul lucrurilor, corpurile devin schematice și vidul absoarbe irepresibil ca turbionul unei găuri negre. Moartea l-a surprins pe Ion Dumitriu aici, în acest spațiu de tranziție, împărțit între două realități la fel de imperative: între Pămînt și Cer, între amurg și lumină, între cald și rece, între încremenire
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
ale lumii vizibile, revine decis spre a închide paranteza unei îndelungi reverii. Teodor Moraru își reamintește lumea elementară, are din nou revelația neantului și ia de la capăt opera de arhitect și de constructor în substanța autonomă a culorii. Spaima de vid se exprimă încă o dată, suprafața pînzei devine iarăși neîncăpătoare și tușele se aștern cu o insurgență în care expresionismul și barocul nici măcar nu-și dispută întîietatea. Și asta pentru simplul motiv că ele s-au obișnuit deja cu ideea coexistenței
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]