1,691 matches
-
un Pisc de fier, în urma astfel răsunătoarele-i cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu cutează năprasnica-ți mînie s-o îndure. Aicea zăvorit îți risipești plin de durere Substanță vieții-n aste focuri ce se revarsă iar și iar În jurul tău, precum o ploaie mare uneori, si alteori precum o stîncă 50 De
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aliajul străvechi al aramei cu cositorul, i.e. bronzul; "brass" mai semnifică și un aliaj de plumb cu cositor)] este metalul exemplar al lui Tharmas, sugerînd că aceasta încătușare este invincibila (prin asocierea cu animalul lui Tharmas, Elefantul, cea mai puternică vietate din regnul animal). 138 (V, 113) Storgous Appetite/Afectuoasa Pofta (naturală): Adjectivul "storgous" este derivat din substantivul de origine greacă "storge" (< stérgein = a iubi) care semnifică "afecțiune naturală", de obicei a părinților pentru odraslele lor. Ceea ce Blake sugerează este probabil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un iepure saltă Înaintea noastră, tăindu-ne calea. Dom-le, Îmi zic, mai sunt și jivine pe aici. După circa un minut, fiică-mea arată cu degetul În dreapta noastră o vietate roșcată și imediat ne dăm seama că este o vulpe. Demult nu mai văzusem așa ceva. Un oarece fior ne trece pe spate, gândindu-ne la reportajele cu porci mistreți sau urși ce atacă satele sau chiar orașele noastre. Ne minunăm
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea mai joasă de critică, e o modalitate de exprimare a autobiografiei”. Ce caută, În acest mic scenariu din care persoana umană pare a fi fost evacuată definitiv, autobiografia? Biografia cui? A cărei vietăți neștiute și nevăzute? Reparcurgând pasajul inițial al „Prefeței”, lucrurile se limpezesc: „Artistul e creatorul lucrurilor frumoase”. Dar numai pentru o clipă: ce se Întâmplă cu lucrurile urâte? Ce se Întâmplă, altfel spus, cu zecile de pagini din Portretul lui Dorian
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
articole de atitudine, eseuri și proză la „Literatorul”, „Moftul român”, „România literară”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Convorbiri literare”, „Apostrof”, „Tomis”, „Familia”, „Cronica”, „Euphorion”, „Art Panorama”, „Caiete critice”, „Viața românească” ș.a. Debutul editorial are loc în 1997, cu volumul de proză scurtă Vietăți și femei (în urma câștigării concursului de debut în proză al Asociației Scriitorilor din București; același volum obține Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Câteva proze sunt incluse în sumarul a două antologii, Chef cu femei urâte. Cele mai bune povestiri
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
jur. Aceasta intră în nuvele sau în romane cu toate culorile și aromele ei, nu rareori respingătoare, iar scriitorul extrage semnificații simbolice din materia epică numai la finele unui lung traseu existențial al protagonistului. De respirație mai scurtă, povestirile din Vietăți și femei surprind prin răceala cu care autoarea își efectuează introspecțiile. Personajele sunt disecate (la figurat, dar uneori și la propriu) cu mult calm narativ ori sunt lăsate să suporte brutalitățile și sadismele altora, preponderent masculine. Vietățile și femeile devin
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
scurtă, povestirile din Vietăți și femei surprind prin răceala cu care autoarea își efectuează introspecțiile. Personajele sunt disecate (la figurat, dar uneori și la propriu) cu mult calm narativ ori sunt lăsate să suporte brutalitățile și sadismele altora, preponderent masculine. Vietățile și femeile devin astfel victime predilecte, pe un fundal al mizeriei materiale și morale, desenat aproape naturalist. Prozatoarea are un auz fin, vorbele „eroilor” relevându-le pregnant condiția socială și intelectuală, esența tipologică. Poveștile Monei (1999) e o construcție mai
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
consum” intens frecventat în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare pe care o prezintă creațiile cu mari ambiții, dar fără suport estetic. SCRIERI: Vietăți și femei, București, 1997; Poveștile Monei, București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
1997; Poveștile Monei, București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS, 1998, 9; Fernanda Emanuela Osman, Romanul unei fete de tranziție, RL, 2000, 4; Regman, Ultime explorări, 119-121; Dimisianu, Lumea, 498-502; Marian Barbu, Reiterarea prozei feministe în cheie modernă, VR
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS, 1998, 9; Fernanda Emanuela Osman, Romanul unei fete de tranziție, RL, 2000, 4; Regman, Ultime explorări, 119-121; Dimisianu, Lumea, 498-502; Marian Barbu, Reiterarea prozei feministe în cheie modernă, VR, 2000, 5-6; Geo Vasile, Mona c’est moi
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale fărâmei (a doua parte a volumului Ce-ai cu mine, vântule?, reluată într-o formă mai cuprinzătoare în 1964, sub titlul Pe o palmă de țărână) construiesc un vis al armoniei. Între ierburi, vietăți, păsări, sufletul copilărit, fermecat, cuprinde pământul într-o plasă de reverie, în care se străvăd raporturi secrete, dimensiunea cosmică a făpturilor mici. Înțelesurile apar în lumină, se manifestă prin viață, „sfânta sfintelor”. Petecul de grădină e cuib cald, răni vechi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
propriu, sensuri mai adânci, un substrat simbolic bogat. „Concluziile” nu sunt așadar date de la bun început, ci desprinse cu efort (și cu conștiința neepuizării lor), printr-o atentă hermeneutică. Descântecul ce anunță melcului sosirea primăverii și bocetul cu care mica vietate, cu pântecul „mușcat” de iarnă, e apoi petrecută, acoperă cu un strat popular, de înțelepciune condensată și accesibilă oricui, diferența de „statut” și nivel dintre două ființe. Fragilitatea copilului e un dat, un semn firesc al vârstei sale, o caracteristică
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și „compensată” de altele) a omului, „fiară bătrână”; în schimb, fragilitatea melcului e un rezultat, ea apărând atunci când el este scos, prin „cânt și îmbieri”, de după al său „oblon de var”, pus protector „între trup și ce-i afar”. Mică vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
o putere ce creează, conține și ocrotește viața, dându-i un sens ascendent, ca aspirație a pământului spre cer, a întunericului spre lumină. Personajul liric însuși se conturează ca un element al acestui cadru general - materie și energie, copac și vietate, crescut cu toate celelalte ale firii și ale satului. Răscolit de soare și de seve, de impulsuri sălbatice sau de neliniști și dorințe nedeslușite, acesta debordează de bucuria de a trăi, de vitalitate, de setea împlinirii, extrapolându-și trăirile, într-
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
un ungher izolat, de parcă s-ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască țestoasă“1. Repetăm, între ceea ce întîmplă și se gîndește în aceste „unghere“ s-a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mici decât cele ale Demiurgului. Mai mici, dar indispensabile. Fără ajutorul lor, armele Demiurgului devin inoperabile. Acesta este motivul pentru care Noe din legenda românească (spre deosebire de Noe din legenda biblică), pentru a nu fi atins (el, casa/arca, familia și vietățile sale) de stihia Haosului, trebuie să o răpună, la rândul său, printr- un act magic : ridicarea sapei cu tăișul în sus. Aceeași ciocnire de mentalități diferite transpare și în episodul edificării arcei. Iahve îi indică lui Noe planul corăbiei și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inedită (și nefinalizată) despre satul românesc a lui Simeon Florea Marian, la capitolul „Casă nouă” sunt notate următoarele : „în vechime, după cum rezultă din (balada) Meșterul Manole, era datina de a zidi în temelia unei mănăstiri o persoană. Mai pe urmă, vietăți. În urmă, umbra unui om și apoi a unei vietăți. La casele omenești nu se prea făcea aceasta, pentru că casele se făceau de regulă numai din lemn și aveau temelie mică” ; cf. Sim. Fl. Marian, Satul. Studii etno grafice, mss.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Marian, la capitolul „Casă nouă” sunt notate următoarele : „în vechime, după cum rezultă din (balada) Meșterul Manole, era datina de a zidi în temelia unei mănăstiri o persoană. Mai pe urmă, vietăți. În urmă, umbra unui om și apoi a unei vietăți. La casele omenești nu se prea făcea aceasta, pentru că casele se făceau de regulă numai din lemn și aveau temelie mică” ; cf. Sim. Fl. Marian, Satul. Studii etno grafice, mss. BAR 4076, p. 21. Iată și părerea unui etnolog contemporan
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
solomonar La începutul secolului I e.n., comentând un pasaj dintr-o carte (pierdută azi) a lui Poseidonios și un altul din Iliada lui Homer (XIII, 5-7), Strabon scria următoarele : Poseidonios afirmă că misii se feresc, din cucernicie, de a mânca vietăți ; și iată deci motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. Se hrănesc cu miere, lapte și brânză, ducând un trai liniștit - pentru care pricină au fost numiți theosebeis [= adoratori ai zeilor] și kapnobatai. Unii traci - spune acesta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
destulă putere pentru a se ridica în capul oaselor. Cei doi bărbați îl priviră în tăcere, fiecare cu gândurile lui, dar amândoi uimiți de sticlirea ciudată a ochilor tânărului. Fața lui tumefiată era aproape de nerecunoscut, dar ochii, ochii păreau două vietăți de sine stătătoare gata să muște pe oricine ar fi avut nesăbuința să se apropie. Abatele tresări când Aloim scoase primul sunet. Era mai mult un muget, un tremur lăuntric care izbucnise prin laringe făcând aerul să vibreze. Rim își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nou. Era o tăietură dintr-un ziar, un crâmpei de hârtie tipărită. - Sfinte Augustine, ce fac policornii ăștia? Ce naiba au de gînd? strigă Ariam de lângă Abate. Radoslav deschise ochii și văzu cum animalele iau o poziție în linie, neobișnuită pentru vietățile de pe Kyrall. - Au să atace cu toată forța! strigă Kasser. Acum, acum! Cred că pot să îi ucid pe toți fără ajutorul quinților, dacă vă concentrați și voi! Gîndiți-vă la ceva frumos, la grădinile Klemplantului! strigă bătrânul împărat. Șocul atacului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Spune! - E destul de deocheată. Prefer să vă fac să înțelegeți altfel. Știți că pe platoul continental există niște creaturi care se numesc lentile, deși ele sunt mai degrabă ca niște mase informe de carne care se târăsc pe câteva pseudopode. Vietățile astea au capacitatea de a crea formațiuni lenticulare de aer, mult deasupra adversarilor lor, în care aerul are altă temperatură. Ca urmare, ele se comportă ca o lupă așezată în plin soare. Sunt foarte periculoase... - Tot nu înțeleg, mormăi Johansson
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înțepeni pe mulțimea sa de picioare, așteptând ca războinicii Ulanni să încerce să-l doboare cu o suflare năprasnică. În loc de asta însă, se văzu atacat de zeci de animale mici... Prea mici pentru ca armele sale colosale să le poată atinge. Vietățile acelea iuți și agile se strecurau dincolo de ochii scăpărători ai dragonului și mușcau cu gurile ca niște clești din părțile expuse. În doar câteva momente, trupul semeț de care Xtyn învățase încă de mic să fie mândru începu să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un permanent echilibru. Dacă există prea multe animale lângă un grup de copaci, atunci acestea vor porni să cucerească teritorii noi, care să le hrănească. Dacă sunt mai mulți arbori cu fructe decât animale care să le consume, atunci toate vietățile din jur vor ataca, încercînd să ia în stăpânire copacii. Nu știu care va fi nișa pe care și-o vor crea oamenii. Dacă vrei însă să fii în siguranță, caută să te menții în limita acestui echilibru: nu foarte mulți oameni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și dragonul nostru, dar și pe cei care-l compun. E tare greu să te lupți cu ele. - Totuși nu înțeleg... - Nici noi nu înțelegem prea multe, îl întrerupse Arrus. Pe Kyrall lucrurile sunt însă simple. Există cinci feluri de vietăți pe uscat, cinci triburi și felul cum trebuie să te comporți atunci când te întîlnești cu ele e cunoscut demult în cele mai mici detalii. De altfel, singura dată când lucrurile nu au decurs așa cum ni le amintim dintotdeauna a fost
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]