1,302 matches
-
Papus, Îl fermecase pe Nicolae ai II-lea În timpul unei vizite a acestuia la Paris, apoi se Întorsese la Moscova și-l adusese cu sine pe un anume Phillippe, sau Philippe Nizier Anselme Vachod. Posedat de diavol la șase ani, vindecător la treisprezece, magnetizator la Lyon, Îi fascinase atât pe Nicolae al II-lea cât și pe isterica lui soție. Philippe fusese invitat la curte, numit medic al academiei militare din Petersburg, general și consilier de stat. Adversarii săi decid atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ÎNTREBĂRI CĂTRE O STEA Stea care subt carul cel mare abia licărești nedumerită-ntre șapte lumini, a cui stea ești? Ești steaua lui Verde-mpărat - duhul nemîntuit? Ce sărbătoare scutești? Ce ceas împlinit? Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare? Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra? [1932] * RUNE În
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
N-am cui să spun "Iubitul Meu", nu mai există... Refuz un alt, (instantaneu), oricât insistă. Nu-mi spuneți basme, de nu sunt inclusă-n basme; La vremea gândului cărunt nu vreau marasme, Prefer jertfelnice iubiri vindecătoare. Și duhu-n aste primeniri nicicând nu moare.
Vâltoarea gândului. In: Ca niște lungi ecouri... by Valentina Lateș () [Corola-publishinghouse/Imaginative/477_a_702]
-
N-am cui să spun "Iubitul Meu", nu mai există... Refuz un alt, (instantaneu), oricât insistă. Nu-mi spuneți basme, de nu sunt inclusă-n basme; La vremea gândului cărunt nu vreau marasme, Prefer jertfelnice iubiri vindecătoare. Și duhu-n aste primeniri nicicând nu moare.
Vâltoarea gândului. In: Ca niște lungi ecouri... by Valentina Lateș () [Corola-publishinghouse/Imaginative/477_a_703]
-
de pâine, pe care nu le dădusem ofrandă vreunui zeu sau zeițe, ci mai degrabă încercasem să fac o vrajă. M-am întors deci spre zei și am vărsat ultimele rămășițe din cel mai bun vin în cinstea zeiței Anath, vindecătoarea. Se chinuia de trei nopți. A doua zi dimineața s-a trezit vindecat. Când povestea ajungea aici, Lea dădea din cap și chicotea: - N-a fost un început prea promițător pentru niște iubiți așa de roditori apoi, nu? Iacob și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ciudate pentru sterilitatea ei, leacuri care toate dădeau greș. De multe ori, Rahela se întorcea cu câte o brățară, o cupă sau un ghem de lână - daruri de mulțumire pentru ajutorul ei la vreo naștere. Acea frumusețe sălbatică devenise o vindecătoare blândă, în serviciul mamelor. Plângea la fiecare naștere, la cele ușoare, fericite, ca și la cele care se terminau cu lacrimi. A plâns cu Ruti și chiar și cu Lea. Când a venit vremea pentru Zibatu să stea pe cărămizile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brațe, copilul care o făcea cu adevărat moașă. Lea a pregătit un festin pentru ea în acea seară, iar Zilpa a vărsat vin și sare la picioarele ei, în cinstea noului ei statut de servitoare a femeilor în numele zeiței Anath, vindecătoarea. Cu timpul, tot mai mulți lucrători au venit să muncească și să locuiască cu Iacob și o dată cu ei au venit și femei care au născut sau au pierdut copii. Zibatu l-a născut pe Nasi, dar apoi pe cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să dispară. Au privit lung, din cealaltă parte a cortului roșu, unde vinul și dulciurile rămăseseră neatinse, cum Rahela amesteca niște ierburi negre, iar Ruti bea amestecul în tăcere. Stătea nemișcată, cu ochii închiși. Zilpa murmura încet numele lui Anath vindecătoarea și al zeiței Gula, din vechime, cea care are grijă de femei la naștere, iar Rahela o îmbărbăta pe Ruti, care se dovedea foarte curajoasă cu cât trecea timpul. Când ierburile au început să-și facă efectul, cauzându-i crampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
abia răsuflam. Mi-era frică că dacă mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei și mă minunam de ce auzeam. Rahela îi era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu îi vedea pe acești idoli ca pe niște mătuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alături de voi ca servitoare și mi-aș face meseria în sud și aș afla astfel ce se știe acolo despre moșit. V-aș servi familia, aș pune cărămizile la nașteri, aș îngriji rănile bărbaților și aș venera-o pe Gula, vindecătoarea, în numele lui Iacob, a spus Inna. L-a mai numit pe tata pe cât de înțelept, pe atât de bun, iar el a auzit totul. S-a declarat servitoarea lui. Eu eram printre cei mulți care au auzit discursul Innei. Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi îngropate cum trebuie. Uitându-se roată la noi toate, a zâmbit și a mai zis: - Așa că iată-mă aici! Femeile i-au zâmbit și ele, fericite că aveau de-acum printre ele o femeie cunoscută pentru talentele ei de vindecătoare. Deși Rahela știa și ea câte ceva despre asta, Inna era faimoasă pentru mâinile ei de aur și pentru poveștile ei. Zilpa a văzut în venirea Innei un semn bun de la zei. Prezența vindecătoarei a remontat-o imediat. Nu după mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o femeie cunoscută pentru talentele ei de vindecătoare. Deși Rahela știa și ea câte ceva despre asta, Inna era faimoasă pentru mâinile ei de aur și pentru poveștile ei. Zilpa a văzut în venirea Innei un semn bun de la zei. Prezența vindecătoarei a remontat-o imediat. Nu după mult timp, mătușa mea a început chiar să cânte. Nu era ceva solemn, doar un cântecel pentru copii despre o musculiță care supăra un iepure și iepurele a mâncat-o, dar apoi a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram în culmea fericirii. Iosif mergea alături de mine și câteodată chiar uita de sine atât de mult încât mă lua de mână. Noaptea dormeam alături de Zilpa care îmi hrănea imaginația despre Bunica, povestindu-mi despre faima Rebecăi de ghicitoare, de vindecătoare și de profetă, așa încât abia reușeam apoi să mai adorm. Abia mă țineam să n-o iau la fugă și pentru că mă gândeam că urma să mă întâlnesc din nou cu Tabea. Werenro avea să-mi zâmbească iar și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a reluat tonul serios și a continuat: - Marea mamă pe care noi o numim Innana le-a dat femeilor un dar care nu este cunoscut printre bărbați și acest dar este secretul sângelui. Șuvoiul care curge atunci când luna dispare, sângele vindecător care apare atunci când luna nouă se ivește pe cer - toate astea înseamnă pentru bărbați doar o scurgere și câteva zile de boală, deranj și durere. Ei își închipuie că noi suferim și se consideră norocoși. Iar noi îi lăsăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nord, și erau deopotrivă nobile sau modeste. Le spunea despre cum mi-am salvat fiul cu propriile mâini, întotdeauna lăsând la o parte rolul pe care îl avusese ea. Vorbea despre priceperea mea la plante și despre cum eram o vindecătoare faimoasă în ținuturile sălbatice din vest. Aceste lucruri erau produse ale imaginației ei. Și când am ajutat-o pe una din servitoarele lui Nakht-re să aducă pe lume primul ei copil, Meryt a răspândit vorba că eu am întors copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mostre din fiecare floare și tulpină care se găsea de vânzare pe chei. Unele îmi erau cunoscute, dar altele pur și simplu puțeau, mai ales licorile locale făcute cu mortăciuni: bucăți de animale uscate, pietre și cochilii de scoici, excremente. Vindecătorii egipteni puneau balegă de hipopotami sau de crocodili și urină de cai sau de copii pe diverse părți ale corpului în diverse anotimpuri. Câteodată, cele mai odioase amestecuri păreau să funcționeze, dar eu eram uimită cum niște oameni așa grijulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sângereze la luna nouă și m-am văzut petrecându-mi amurgul vieții în liniștea obișnuită a grădinii lui Nakht-re. Am pus o statuie a lui Isis deasupra patului și m-am rugat să am parte de înțelepciunea și liniștea zeiței, vindecătoarea femeilor și a bărbaților. Dar am uitat să mă rog pentru protectorii mei pământeni. Într-o noapte târziu, m-am trezit în urletele pisicilor, iar dimineața Nakht-re a venit să-mi spună că Re-nefer murise în somn. Trupul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
VINDECĂTORUL Sebastian A. Corn TEXTULEȚELE astea sînt În deschidere, ca niște mottouri Dicaearchus (350 - 285 Î. Chr), discipol al lui Aristotel, a fost primul cartograf care a utilizat coordonatele geografice. Una dintre lucrările sale, Înconjurul Pământului, a fost criticată acerb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of, of - văd atât de bine dar nu Înțeleg tot, iar la asta nici chiar cuvintele nu mă ajută! - Eu sunt Vindecătorul, Începu Moru. Tu ești Krog. Mumele noastre ne-au născut pentru că noi doi trebuia să stăm de vorbă Într-o bună zi, adică În ziua În care Siloa Îți va fi arătat că n-o să te bage niciodată În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
burți de băut, sau să jupuiască vânatul, sau să tragă pietre mari la intrarea În peștera iernii când Începea viscolul. Habar n-aveau ei pe atunci că ea Îl purta În pântece pe Moru, cel ce avea să ne fie Vindecător. Mama mea era din neamul nostru. Eu n-am cunoscut-o, căci o puseseră ai noștri În pământ chiar În ziua În care am venit pe lume. Asta s-a Întâmplat la multe-multe veri după ce se născuse Moru, cine știe câte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
potriviseră lucrurile astfel, dar nu Încăpea Îndoială că mumă-sa venise să-l nască pe pământul nostru, doar pentru că, după aceea, trebuia să mă nasc eu. Cum de se potriviseră lucrurile astfel? Nu știa și, pentru că nu era Încă un Vindecător În deplinătatea puterilor, dădea vina pe Tatăl din Cer - cică Tatăl și numai Tatăl ne adusese față În față. De fapt, doar bănuia că pe mine mă așteaptă. Însă, după ce trecuseră Încă atâtea veri câte degete are o mână, căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De fapt, doar bănuia că pe mine mă așteaptă. Însă, după ce trecuseră Încă atâtea veri câte degete are o mână, căpătase Încredere că eu eram cel așteptat și nu s-a mai gândit la Tatăl din Cer. Moru era deja Vindecătorul nostru și Începuse să-l cam ia pe Tatăl peste picior, asta ca să nu mai pun la socoteală că nu-l mai credea În stare de toate cele. Eh, cum-necum și fără să știe prea bine de ce, dar când văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Eh, cum-necum și fără să știe prea bine de ce, dar când văzuse că nu știu nici măcar să clefăi de bucurie că mănânc carne, ei bine, atunci Își spusese: Krog va fi mâna mea peste toate cele, iar eu o să fiu Vindecătorul tuturor. Cred că așa se petrecuseră lucrurile, dar nu sunt sigur pentru că, pe vremea aceea nici Moru nu prea vorbea, și nici eu nu știam dacă omul vorbește vorba sau dacă nu cumva vorba Îl vorbește pe om. Așadar, Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog? - Îl Întrebasem apoi. - Chiar dacă n-am știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa Îmi arătase că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu Siloa. Pfuuh. Ce-ar fi fost să-l ucid pe Moru? Și pe omul cu care era Siloa, ba chiar și pe Siloa? - Prostule! De-ai ști cât de mult ai de ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]