2,160 matches
-
apropiat, parcă pătrunzând într-o vagă formă de anticipare si în același timp de implorare a aducerii spre sine a căii trasate cu gândirea, dorite a fi una ideală, care să desăvârșească spiritul prin sublimul ei, clipele ce curg din ce în ce mai vioaie, revărsându-se peste așteptare, se transformă treptat în sfetnici ai propriei înțelepciuni. Lăsând praful așternut peste iluziile de odinioară, peste secundele de agonie din sine, ce au frânt mereu în cioburi invizibile părți ale ființei, e momentul de desprindere definitivă
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
să-mi dărui un vârf de stea lucitoare la fel ca vârful coasei unei morți așteptate, în viață fiind? Cum numești tu jocul acesta în care mă regăsesc de o vreme atât de puternic încât, îmi asum rolul călcâiului tău vioi? Victor o privește pe Anna uimit, apoi prinde o pasăre din zbor și i-o așază pe umeri. El continuă dansul, nu o pierde nici o clipă din ochi, nici din ritmul nebunesc, din vâltoarea semnelor, a simbolurilor care curg prin
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
în zadar fructe, cuvinte și salturi de la înălțimi gradual diferite. Aș rupe din mine straiele trecutului lăsându-mi prezentul gol, pentru a-mi putea readuna mintea obosită din toate meditațiile pe care am uitat să le fac, preferând rugăciunile izbucnind vioaie dintr-un piept și el obosit în a mai pulsa odată cu inima, rugăciuni pe care nu le rostesc, le cânt în mine simplu fără cuvinte pentru că uneori cuvintele pierd din intensitatea vibrației durerii și bucuriei și speranței pusă acolo, în
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Vară leacuri ce le știi de veacuri, Mușețel și tei pentru ochii mei Dă-ne păpădie și un cer senin, Pe un câmp cu maci eu îndată vin! ----------------------------------------- În spice de soare văd ades fecioare, Iar în muguri noi copilași vioi, Dimineața lină cântă în surdină, Viața pentru toți să fie senină! Vară să ne vindeci cu iubirea ta, Îndrăznim a crede că și tu vei vrea Codrii înverziți îți sărută pasul, Ciocârlia vine să îți dea și glasul. Merii înroșesc
VARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373427_a_374756]
-
Totul în jurul meu prindea contururi noi, lumini și culori pe care, până atunci, nu le mai observasem... Intr-un târziu, îl văd cum își ridică ochii către mine... Acea privire m-a fascinat din prima clipă. Ochii aceia mici și vioi, plini de tablourile imaginației sufletului său, m-au copleșit cu căldura și inteligența ce o emanau. Cu glasul tremurând de emoție m-am prezentat, transmițându-i sincerul respect și admirația pe care i-o purtam. Cu un zâmbet pe buze
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
a lucra și câștigă alții. Ce să-i faci așa sunt eu plăsmuit să umblu din loc în loc ca un vagabond.“ În următoarea zi la lucru Vasea muncea din nou cu bucurie, ridică roaba cu pepeni și pornea cu pas vioi spre remorca glumind din nou cu muncitorii, iar spre seară strigă la ei spunându-le: ,, Haideți mă băieți că parcă voi aveți șaizeci de ani nu eu, miscati-va mai repede ce vreți să dormim pe câmp în noaptea asta
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în sus de capac și...?! Ce văzu nu i se păru tomite adevărat. Își scuipă în sân, își făcu larg trei cruci, asezându-se pierită pe pragul grajdului. Gânduri șiruri îi zumzăiau prin urechile
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
deschiseră și în încăpere pătrunseră câțiva cazaci, veseli și exuberanți ca de obicei. În mâni țineau capetele cam triste ale unor membri ai gărzilor regale dar și vestitele lor săbii curbe acum destul de însângerate. Ludovic icni, se ridică surprinzător de vioi de pe foto- liu și fugi în celălalt capăt al salonului. Aici stridiile se zvârco- liră nervoase și ieșiră intempestiv din regala lor temniță. Era probabil un moment foarte comic deoarece țarul râse în hohote secondat de bravii săi cazaci. - Mdaa
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
trebuie procedat... Cert este că peste numai două luni țarul era la Moscova unde se tot ferea de asasinate iar regele mâncă, la invitația rafi- natului său ministru de interne, o admirabilă tocană de ciuperci. După masă se simți extrem de vioi, începu chiar să latre vesel iar seara sări de la balcon să prindă luna. A greșit puțin unghiul și ziarele au anunțat că Preaînțeleptul Rege murise la masa de lucru după ce semnase câteva decrete care urmau să schimbe soarta lumii. Într-
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
lacrima rătăcită alunecând pe obrajii brăzdați de durere și dor. Însă tot mai mult, mă regăsesc prin sfatu-ți părintesc, prin zâmbetu-ți cald chiar și atunci când cu dragoste mă cerți. Mă regăsesc în mustrarea-ți înțeleaptă, în glumă și-n glasu-ți vioi când mă chemi cu dragoste înapoi. Mă regăsesc prin totul și în toate pe unde-au călcat pașii tăi, lăsând în urmă un șoptit „Te iubesc!” În numele care cu drag tu îl porți, mă regăsesc pe mine, o biată muritoare
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
-i muierii de fiecare dată când îl îmbie să se lase de țuică și să bea cafea dimineața, că el nu bea cafea, căci îi face rău la inimă.” Răspunsul nu se lasă așteptat prea mult, moșul tocmai se apleacă vioi și adună ceva de lângă o buturugă, cu un aer triumfător. A găsit ghebe, le adună cu grijă le curăță cu un briceag care-i atârnă de o zgardă a curelei de la pantalonii de doc de o culoare incertă cu multe
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe și așa m-a purtat până în dormitor, unde
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
să execute întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai oprit până acasă. A adormit mai repede decât își imaginase. De altfel, era deja miezul nopții. A adormit zâmbind, cu imaginea Iulianei defilând vioaie pe sub pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. -- VA URMA -- Referință Bibliografică: TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
destinul purtând secunda-n zborul efemer, ai tremurat și-ai scuturat puținul din colț de suflet, ce-a rămas stingher . Tunel prin vreme astăzi aș străbate, să regăsesc aceeași oază verde în care altă inimă curată bate într-un tic-tac vioi, ce nu se pierde . Aș pune-n gând fotonul de lumină, să văd prin vreme umbra strălucind ! Adânc de suflet fără de vreo vină, să-l ușurez văzându-l retrăind ... ---------------------------------- Poate cândva vor apărea izvoare -speranțele semințelor de flori - ce nasc
SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Matti, ca tine era mama ta, Când într-o zi la Olt am plecat. Soarele pe cer vesel strălucea, Încălzind nisipul minunat. A ta mămică a fugit vioaie Spre al plajei nisip auriu, Ce a fost spălat bine de ploaie Și zvântat de soare,mai târziu. Când deodată în față-i apare Un mic pui de capră, jucăuș. Ea speriată de arătare, Țipă, fugind iute spre tufiș. Și
O ÎNTÂMPLARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375572_a_376901]
-
Ionuț încă dormea profund, dar parcă din ce în ce mai liniștit. Bunica se ruga întruna: Doamne, ar grijă de copilașul nostru, fă-l bine sănătos ! Nu lăsa pe cel rău să ne chinuie copilul ! Când se trezi a doua zi, Ionuț era deja vioi. Chiar o șterpeli pe-afară, la soare. Bunica, văzându-l sculat din pat și alergând pe-afară, fugi după el, să-i dea căciuliță și fular, și-o bundicică mică de copil, să nu răcească mai tare. După încă o
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc.Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Ce-n primii ani ne face rai Pleacă din tine fără veste, Tocmai când fericit erai. Sub un sărut plin de decență, Ți-a prins în vis numai cununi, Ți-a dat frumoasa inocență Ea, făcătoarea de minuni ! Cu pași vioi de ani și zile, Aleargă către un alt plai , Ramâne sfântă pentru tine, Vârsta pe care n-o mai ai ! Și pleacă fără remușcare, Lăsând în urmă nostalgie, Se bucură c-ai ajuns mare, Iubita ta ... copilărie. OPRIȚI-I COMA
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
-a clipei, toate visele învie! // Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință, / Primăverii cea iubită, verdele-i e năzuință.” (Uimire). De unde izvorăște această lumină caldă în cuvintele autoarei? Din ploaia primăverii care tot pământul îl îmbată, din respirația vioaie a florii “când în stropi se cerne zarea”, din chemarea veselă, din sărutarea dulce, din ochii strălucitori care “mult mai verzi răsar în zori” Și din alte asemenea bucurii simple care nu costă nimic. “Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
degeaba, fără să fi câștigat. Și nu poți cunoaște viața, dacă deloc n-ai murit, Nici să cunoști regasirea, până nu te-ai rătăcit. Există doar energie, timpul e creat de noi, Și cu-a spațiului prezenta totul este mai vioi. Doar prin existența noastră totul este relativ, Acțiunea își urmează cursul sau evolutiv. Iată ce lucruri în viață te influențează deplin. Ele sunt complementare, se opun și se susțin. Montreal, 12 iulie 2010 Regasirea De te-ncearca disperarea și simți
POEME DIN MONTREAL de TUDOR URLEA, MONTREAL, CANADA în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344889_a_346218]
-
Apoi n-aș vrea să povestesc prea mult despre discuțiile la capătul locului, cunoștințele cu mătuși, făcutul mâncării(că pentru o armată) în schimbul doi și masa mare din șopron. Grădiniță plină de flori, care ”n-aduce de mâncare” era tare vioaie și armonioasă...îmi venea să dorm acolo. Remarcabilă este însușirea omului de a simți emoție în fața seninătății naturii... Adaos : Când să plecăm se pornise o furtună și ne-am luat bagajele rapid către casă. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/04
FERICIREA SE MUTĂ LA ”ŢARĂ” de DALELINA JOHN în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345987_a_347316]
-
Acasa > Orizont > Portret > OMUL DIN UMBRĂ Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cât fusese de ingenuă în tinerețea îndepărtată! Pură și vioaie, ea își primisese viața cu brațele deschise. Înainte de a duce paharul la gură, cu pulberea aceea albă plutind prin apă, închise ochii și începu să viseze. Rememora perioada de grație juvenilă din trecutul ei zbuciumat... Eva era îndrăgostită cu adevărat
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri. Repedea îmflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subțire, fină, și mâna sa albă cu degetele lungi și aristrocrate semăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată expresiunea în sine
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
și culori zboară și ei din floare în floare. Din mușuroaie, furnicile revin la viață și încep să iasă pentru a prevesti ploaia, râmele iasă și ele din pământ, se târăsc, explorând pământul și iarba fragedă. Și multe alte insecte vioaie și colorate apar și își fac loc sau zboară printre flori, printre firele de iarbă sau prin pomii și copacii înfloriți. Îmi place primăvara, pentru că țăranii, o dată cu venirea acestui anotimp încep să se trezească mai devreme și își scot vitele
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]