1,358 matches
-
simțit impactul prin tot corpul, ca un șoc electric. Apărându-și fața cu pumnii, Ben se uita în jur cu disperare, mai ales că ușa era blocată de doi polițiști. Unul dintre ei îngenunchea lângă Hugo; celălalt era ocupat cu Violet, care se agăța de el în plină criză de isterie. Mi se învârtea capul. Mi-am venit în fire și am văzut că Ben, cu nasul sângerând, se îndrepta către baie, șchiopătând ușor. M-am aruncat după el, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de durere, pentru că trebuia să-l folosească pe celălalt pentru a-și menține echilibrul. Totuși, mă făcu să-mi pierd echilibrul îndeajuns de mult încât să poată ajunge la ușa băii. Cel de-al doilea polițist o abandonase deja pe Violet pe canapea și se repezea către noi. În timp ce acesta se năpustea înainte, Ben ținea seringa EpiPen deasupra capului, agitând-o ca nebunul, de parcă ar fi fost un steag. — Nu mă atingeți! urlă el. Mi-am făcut deja o injecție! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai nici o contuzie. Vezi cumva în ceață? — Nu. — Vrei totuși să mergi la spital? Sau să chem un doctor? Nici vorbă. Vreau o băutură tare și o tonă de aspirină, în această ordine. După care, vreau. —Hugo? Te simți bine? Violet ieșise din starea de leșin fără ajutor și revenea la viață pe canapea. Probabil că nu era corect din partea mea, dar mi se părea că e ca un șarpe care se descolăcește. Sam! zise ea, ridicându-se încet, în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pronunți. Da, zisei eu, privindu-l drept în ochi. Eu nu zic că nu ar fi putut intra în panică. Dar mă îndoiesc că ar fi mers până la capăt. Vreau să zic, ce avea de gând cu mine și cu Violet? Nu ar fi reușit în veci să ne facă să stăm pe loc amândouă, ca să ne omoare. Nimic din toate astea n-avea sens. — Nu știu cum poți vorbi despre lucrurile astea cu un așa calm, zise Violet, cu voce pierdută. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
despre ucigași, Sam, zise Hugo, care încărcă fiecare cuvânt cu îndeajuns de mult sarcasm încât să-mi ajungă pentru tot restul vieții. L-am privit fix, cu ochii mijiți de furie. Nu încercasem decât să parez excesele dramatice ale lui Violet și să reinstaurez atât de necesarul calm; dar Hugo luase cuvintele mele ca pe un fel de declarație de mascul. Ar cam trebui, zisei eu. Știu mai multe despre ei decât ai să ai tu habar vreodată. Și de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de declarație de mascul. Ar cam trebui, zisei eu. Știu mai multe despre ei decât ai să ai tu habar vreodată. Și de data aceasta mă ațâțase să spun chiar niște cuvinte de macho, lucru care mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
este deștept. Nimic din ce-a făcut Tabitha n-a fost prea grav. Mesaje telefonice, antihistaminice în cafea; n-a riscat prea mult. La fel a fost și cu leșinurile și scenele ei. Nu trebuiau decât s-o pună pe Violet într-o lumină proastă și s-o mențină pe ea în centrul atenției. N-a vrut să rănească pe nimeni, cu atât mai puțin pe ea însăși. — Vrei să spui că n-a fost Tabitha cea care a sabotat cablul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
când, în toată agitația, am auzit ceva care a căzut pe podea. Pe moment, nu i-am dat atenție. Dar Ben a ridicat de pe jos o agrafă de păr care credea că e a mea. De fapt, era a lui Violet. Și n-avea ce căuta o agrafă a lui Violet pe platforma de servicii. N-avea niciodată nevoie să ajungă acolo. M-am uitat de cealaltă parte a mesei, la Sophie, care mă văzuse când îi înapoiasem agrafa lui Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe podea. Pe moment, nu i-am dat atenție. Dar Ben a ridicat de pe jos o agrafă de păr care credea că e a mea. De fapt, era a lui Violet. Și n-avea ce căuta o agrafă a lui Violet pe platforma de servicii. N-avea niciodată nevoie să ajungă acolo. M-am uitat de cealaltă parte a mesei, la Sophie, care mă văzuse când îi înapoiasem agrafa lui Violet și care înțelesese pe loc ce însemna acel lucru. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet. Și n-avea ce căuta o agrafă a lui Violet pe platforma de servicii. N-avea niciodată nevoie să ajungă acolo. M-am uitat de cealaltă parte a mesei, la Sophie, care mă văzuse când îi înapoiasem agrafa lui Violet și care înțelesese pe loc ce însemna acel lucru. Mă implora cu privirea. —Adică Violet... ? rosti MM cuvintele care erau în mintea tuturor. — Nu. Cu colțul ochiului, am observat-o pe Sophie cum se relaxează. Nu cred că Violet ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Violet și care înțelesese pe loc ce însemna acel lucru. Mă implora cu privirea. —Adică Violet... ? rosti MM cuvintele care erau în mintea tuturor. — Nu. Cu colțul ochiului, am observat-o pe Sophie cum se relaxează. Nu cred că Violet ar fi atât de prostănacă încât să poarte agrafe cu diamante dacă ar trebui să se cațere pe schelă ca să-i strice Tabithei cablul. A fost o înscenare grosolană. Probabil că Tabitha a intrat în cabina lui Violet în timp ce noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cred că Violet ar fi atât de prostănacă încât să poarte agrafe cu diamante dacă ar trebui să se cațere pe schelă ca să-i strice Tabithei cablul. A fost o înscenare grosolană. Probabil că Tabitha a intrat în cabina lui Violet în timp ce noi ne aflam pe platforma de servicii, i-a luat agrafa și apoi, pe când ne înghionteam unii pe alții, a aruncat-o pe podea, astfel încât să aterizeze lângă Ben. De fapt, cred că ar fi observat-o cineva dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Adică, chestia cu aranjatul propriului cablu. Poate s-a gândit după aceea la agrafă. —E, na! zisei eu, pierzându-mi răbdarea. Chestia cu sabotatul cablului, dacă a făcut-o Tabitha, n-ar avea sens decât ca s-o pună pe Violet într-o lumină proastă - și să se simtă bine, în timp ce toți cei din jur o compătimesc. Ar fi avut grijă să ia agrafa și s-o lase acolo imediat ce a blocat cablul. Singurul motiv pentru care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simtă bine, în timp ce toți cei din jur o compătimesc. Ar fi avut grijă să ia agrafa și s-o lase acolo imediat ce a blocat cablul. Singurul motiv pentru care ar fi trebuit să ia agrafa mai târziu, din cabina lui Violet, este faptul că Tabitha însăși a presupus, imediat ce s-a întâmplat toată povestea, că Violet se răzbuna astfel pe ea pentru antihistaminice și pentru mesajul de pe robotul telefonic. Nu putea să spună nimănui, pentru că asta ar fi însemnat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
împins cornul din fața mea, cu repulsie, de parcă ar fi fost cumva vreo legătură între cele două situații. Nimeni nu adusese vorba de Hugo; știau cu toții că ne certasem. — Dar cine a pus lacătul pe cablul Tabithei dacă n-a fost Violet? insistă Fisher. Nu știu, minții eu. Dar sunt aproape sigură că n-a fost decât un incident izolat. Adică nu cred că trebuie să te temi că se va repeta, MM. —De ce nu? zise ea, sfredelindu-mă cu privirea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
instinct. Și eu m-aș baza pe el. MM se uită insistent la mine. —Paul a fost? zise ea. — Pun pariu că el a lăsat mesajul care se presupune că venea de la Matthew, zisei eu, evaziv. N-o avea pe Violet la inimă mai mult decât Tabitha. Dar chiar nu știu cine a sabotat cablul. MM era de-a dreptul nemulțumită de această replică, dar n-aveam de gând să spun mai mult. Fisher ridicase atât de mult din sprâncene, încât acum aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că practic ea n-a făcut nimic, dar aș fi uimit să aflu că n-a avut nici măcar o bănuială despre ce făcea Ben pentru ea, observă Fisher, la care ceilalți își exprimară cu mâhnire acordul, în cor. —Săraca de Violet intră direct în repetițiile pentru Casa păpușilor cu ea! zise Sophie. —Mai bine Violet decât oricine altcineva, zise Fisher, ușor sarcastic. Are o capacitate uimitoare de a rămâne rece la toate. Sophie sări la auzul acestor cuvinte. —Hazel e ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a rămâne rece la toate. Sophie sări la auzul acestor cuvinte. —Hazel e ultima la care m-aș fi gândit în rol de femme fatale, adăugă el rapid, pentru a para intenția lui Sophie de a sări în apărarea lui Violet. Pur și simplu nu înțeleg cum ar putea să te atragă. — Mă bucur se aud asta, zise Sally, înviorându-se un pic. —Totuși, Hazel are ceva, ceva care te fascinează într-un mod ciudat, zisei eu gânditoare. Își este suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dat seama din modul în care m-ai privit adineauri. Mulțumesc că n-ai spus nimănui. A fost foarte drăguț din partea ta. — Cred că și Fisher a ghicit. E un tip deștept. Și știe cât de mult ții la Violet. Sophie își lăsă capul între umeri, jenată. —Pur și simplu nu m-am putut abține, înțelegi? Tabitha se fâțâia de colo-acolo și făcea atâta caz de zgârietura pe care Vi i-o făcuse lui Hazel - și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
umăr și cu ușurarea care i se citea pe față nu numai pentru că aveam să-i păstrez secretul, dar și pentru că mărturisise totul și fusese iertată. Îmi plăcea Sophie foarte mult. Dacă ar fi putut trece peste pasiunea ei pentru Violet, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare pentru ea. Sophie se urcă într-un autobuz și dispăru, lăsându-mă de izbeliște pe trotuar, cu mașinile care treceau zgomotos prin spatele meu. M-am trezit uitându-mă lung în vitrina casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e în stare de așa ceva i-ar sări țandăra, chiar și o clipă, din cauza faptului că am găzduit o fostă prietenă câteva nopți pentru că se temea că cineva încearcă s-o ucidă. Să știi că nu m-am culcat cu Violet. A dormit în camera cealaltă. N-aveam de gând să recunosc că cercetasem cu atenție camera respectivă când mă aflam în apartamentul lui Hugo și că verificasem patul nearanjat și alte dovezi ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
m-am culcat cu Violet. A dormit în camera cealaltă. N-aveam de gând să recunosc că cercetasem cu atenție camera respectivă când mă aflam în apartamentul lui Hugo și că verificasem patul nearanjat și alte dovezi ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și simplu am pufnit, lăsând lucrurile neclare în mod intenționat, după care i-am spus: —Ai plecat val-vârtej și m-ai lăsat baltă la petrecere. În fața tuturor. —Sam, zise Hugo, care părea din ce în ce mai exasperat. Mă enervase Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
devastator. Thomas plecase singur, fusese alegerea lui. Dar nu definitiv, revenea uneori. Lăsase camera sa unui pictor, W., izgonit din cealaltă lume de orășenii cumsecade pentru că picta, aproape tot timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice și-n teroarea imediată a soluțiilor. Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui. Violetul e culoarea remușcării. (Ceea ce e straniu în el pleacă din lupta dintre frivolitate și melancolie, cu triumful ultimei.) Remușcarea este forma etică a regretului. (Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeți.) Un regret ridicat la rangul de suferință. Ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu e tot atât de departe ca și neantul. Acea năpădire vastă și copleșitoare a anumitor dimineți, când pari a te trezi în știința ultimelor taine, într-o înfrigurare istovitoare de cunoaștere și de vedenie finală - sau acele nopți subțiate într-un violet tremurător, care ni se oferă moleșitoare și perfecte ca niște grădini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire sfâșietoare a cunoștinței? Nici un văl nu mai ascunde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]