KorAP: Find »[drukola/base=violoncel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...58 >

1,439 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Ce ordinar! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Cu dumneata vorbim, auzi? Nu ne fă să... DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Cu dumneata vorbim, auzi? Nu ne fă să... DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea sa.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Reculând primul, cu ziarul în mână ca o armă.): Ce vrei? Ce? DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l în spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea sa.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Reculând primul, cu ziarul în mână ca o armă.): Ce vrei? Ce? DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l în spate pe BĂTRÎNUL CU BASTON.): Vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Eu n-am zis să-l dăm afară. BĂTRÎNUL CU BASTON: Hm! Era s-o pățim. DOAMNA CU VOAL (Reculând și trăgându-l mereu după ea pe BĂTRÎNUL CU BASTON; către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Nu trebuia să-l loviți în violoncel. Asta stârnește... BĂRBATUL CU ZIARUL: De unde să știu eu că-l stârnește? Am lovit ca să-l opresc, nu? DOAMNA CU VOAL: Da, dar era vorba să dăm mai mult cu vorba. BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta-i bună, da’ ce, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lovit ca să-l opresc, nu? DOAMNA CU VOAL: Da, dar era vorba să dăm mai mult cu vorba. BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta-i bună, da’ ce, i-am stricat hărăbaia? (Cu o ultimă rezervă de curaj defensiv, către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ce, v-am stricat ceva? (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se așază la loc, își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.): Nu i-am stricat nimic. BĂTRÎNUL CU BASTON: E clar. Omul ăsta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Da, dar era vorba să dăm mai mult cu vorba. BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta-i bună, da’ ce, i-am stricat hărăbaia? (Cu o ultimă rezervă de curaj defensiv, către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ce, v-am stricat ceva? (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se așază la loc, își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.): Nu i-am stricat nimic. BĂTRÎNUL CU BASTON: E clar. Omul ăsta e periculos. BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcându-și nodul cravatei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și oameni. Trebuie judecat și-așa, și-așa. BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, domnule, nu-i mai găsi scuze că nu-i cinstit ce-a făcut. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu-i caut eu scuze, dar... mă gândesc și eu... (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își pune batista în buzunar și începe să cânte din nou, concentrat, pasionat, senin.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Tocmai ce ziceam... Nu, acum e limpede, ori noi, ori el... BĂRBATUL CU ZIARUL: Fantastic! Absolut fantastic! E prima oară-n viață când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dacă e surd. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce mai contează dacă e surd sau nu? Chiar și un surd, tot ar fi înțeles... BĂRBATUL CU ZIARUL (Sufocat de suferință și de neputință.): Și e și laș pe deasupra! Laș! (Către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ești un laș! Laș! (Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Și taică-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acu’ chiar că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. N-ai vrea dumneata să-i arunci violoncelul pe fereastră? DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acu’ chiar că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. N-ai vrea dumneata să-i arunci violoncelul pe fereastră? DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ca să fiu cinstit, eu încep să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acu’ chiar că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. N-ai vrea dumneata să-i arunci violoncelul pe fereastră? DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ca să fiu cinstit, eu încep să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i adevărat. Acu’ chiar că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. N-ai vrea dumneata să-i arunci violoncelul pe fereastră? DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ca să fiu cinstit, eu încep să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem în ciudă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Doamnă, dumneavoastră sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dumneavoastră sunteți de-o gentilețe infernală... DOAMNA CU VOAL: Nu, că dacă punem la inimă chiar că înnebunim. Trebuie ignorat. Trebuie răspuns cu aceeași monedă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi, eu sunt prea bine educat ca să mă apuc să cânt la violoncel... DOAMNA CU VOAL: Să vorbim mai tare! Prea am vorbit în șoaptă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și credeți că asta o să-l deranjeze cu ceva, dacă vorbim noi mai tare? Pe ăsta nu-l deranjează absolut nimic, putem noi să strigăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU ZIARUL tropăie și face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de câteva ori același isterizant „o sole mio” după care se oprește și ea urmărindu-l pe BĂTRÎNUL CU BASTON. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne și el nemișcat, cu arcușul în aer.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Realizând, după câteva secunde, că a rămas singurul care cântă, se oprește și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
rămâne și el nemișcat, cu arcușul în aer.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Realizând, după câteva secunde, că a rămas singurul care cântă, se oprește și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate doar își trage mult aer în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
singurul care cântă, se oprește și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate doar își trage mult aer în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la violoncel.) DOAMNA CU VOAL (Timid, încremenită în picioare pe scaun): Ș-acu’ ce facem, sau nu mai cântăm? BĂRBATUL CU ZIARUL (Acru, arătând spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Să cânte dumnealui că e foarte, foarte bun. BĂTRÎNUL CU BASTON (Obosit, așezându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU ZIARUL.) Nu? Este c-a vrut-o? BĂRBATUL CU ZIARUL: A vrut-o, bestia, a vrut-o. BĂTRÎNUL CU BASTON: Apoi să știți că este ultima oară când mai încerc. (BĂTRÎNUL CU BASTON se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, secondat la câțiva pași de ceilalți doi. BĂTRÎNUL CU BASTON își scutură întâi muzicuța de salivă, după care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că este ultima oară când mai încerc. (BĂTRÎNUL CU BASTON se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, secondat la câțiva pași de ceilalți doi. BĂTRÎNUL CU BASTON își scutură întâi muzicuța de salivă, după care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și p-asta. (BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne cu mâna întinsă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte, netulburat, la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, ia-o și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
scutură întâi muzicuța de salivă, după care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și p-asta. (BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne cu mâna întinsă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte, netulburat, la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, ia-o și să terminăm. (Pauză.) Mă auzi? (BĂTRÎNUL CU BASTON cântă câteva secunde la muzicuță pentru a-i atrage atenția celuilalt.). Poftim, dacă-ți place... E a dumitale, poftim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și p-asta. (BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne cu mâna întinsă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte, netulburat, la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, ia-o și să terminăm. (Pauză.) Mă auzi? (BĂTRÎNUL CU BASTON cântă câteva secunde la muzicuță pentru a-i atrage atenția celuilalt.). Poftim, dacă-ți place... E a dumitale, poftim. (Pauză.) Vorbește, omule, o vrei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a-i atrage atenția.) Vrei să-ncerci? Ia-o! DOAMNA CU VOAL (Din spatele BĂTRÎNULUI CU BASTON.): Ia-o că nu-ți facem nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-o! DOAMNA CU VOAL: Ia-o! BĂTRÎNUL CU BASTON: Ia-o! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte tremurând. Brusc îi apar lacrimi în ochi și continuă să cânte cu lacrimile șiroindu-i pe față.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Învins; întorcându-se către ceilalți doi.): Ăsta nu e om. BĂRBATUL CU ZIARUL (Jucându-se, la spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]