1,522 matches
-
guvernamentală, cu răspunderi ideologice, cu direcții culturale..." Nu poate trece un film "cu biserică... cu un voievod care se închină și cu nebuni la palat..." Secretara nu contenește să pulverizeze deodorant din sprayul pe care i l-a adus un violonist... din străinătate: "Miroase de te dă afară din Consiliu. Cred că putoarea vine și de sus, și de jos". Ca argument suprem, invocă numele tovarășei Tamara, care socotește că scenariul este mistic, "că n-are logică, n-are ideologie, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
între destinul insului și așezarea casei lui. Cazul lui Maxențiu, proiecția intempestivă în viața / casa Elenei Drăgănescu dublează într-o variantă derizorie, însă anticipînd-o, adevărata ruptură care stă să se ivească în lumea femeii, în universul ei domestic-monden, prin introducerea violonistului Victor (Paul*, într-un loc, nesupravegheat de ...memoria textului) Marcian în salonul muzical destinat Concertului. NOTE 1. Philippe Hamon, Imagerie. Littérature et image au XIXe siècle, José Corti, Paris, 2001, p. 28. 2. Ibidem, p. 50, passim. 3. Mario Vargas
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
veșnicia, "timpul se oprește pentru o clipă ca să binecuvânteze veșnicia și care este momentul prezent". Când și când naratorul vine din planul secund spre a-și împărtăși unele experiențe trăite alături de personaje cum ar fi Manasije Bukur, alias Leandru, reputat violonist la Conservatorul din Praga. Ocazie cu care află că Hero, frumoasa soră a lui Leandru, venise să-și continue studiile la Praga, dar mai ales să împlinească narațiunea lui Pavič, o recontextualizare a imposibilei iubiri dintre Hero și Leandru. Fapt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții cafenelei: efect de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici atinge virtuozitatea. Vom putea remarca două serii intratextuale explicite paralele: prima conține preludiul imagistic-echivoc al cântecului viorii, iar a doua serie este cea care desfășoară principalul fir intratextual cel violonistic. La rândul lui, acest paralelism
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să putem face o analiză precisă a celor spuse de politician), ne bazăm pe indiciile periferice care ne influențează judecata. Influența reacțiilor celuilalt asupra judecății noastre ia uneori forme surprinzătoare. Astfel, în aprilie 2007, ziarul Washington Post a convins un violonist de renume internațional, Joshua Bell, să cânte cu vioara sa Stradivarius într-o stație de metrou într-o perioadă de vârf. A adunat cu greu zece dolari într-o oră. Pasagerii judecau muzica pe care o auzeau după reacțiile vecinilor
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în exclusivitate artei sale într-o insolitare orgolioasă și melancolică. Orfeu devine modelul exemplar pentru culminarea stărilor poetice, pentru cocktailul decadent care aduce arta în preajma cruzimii, expresie a pesimismului visceral al poeților damnați. Un tablou al lui Artur Verona, precum Violonist în barcă, reflectă o stare sufletească, muzica fiind scoasă din cadrul formal al sălii de concerte, al muzicii de cameră, cadru pentru care muzica, precum în romanul Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu, joacă rolul de liant social și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
concerte, al muzicii de cameră, cadru pentru care muzica, precum în romanul Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu, joacă rolul de liant social și ceremonial de revendicare simbolică a unui statut aristocratic. Într-o atmosferă crepusculară, muzica solitarului violonist transpune o état d'âme a cărei cameră de rezonanță devine întinderea de ape. Remarcabil mi se pare însă un tablou puțin cunoscut al lui Ipolit Strâmbu, datat 1899, un studiu de nud (vezi planșa 2), tablou care face parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a nu cădea în ridicol”. 28.07.1936). Este un profund analist: „Eărbații ăștia au niște înfumurări de neînghițit” (20.08.1935); un domn are mâna moale „ca o plăcintă” (20.09.1938). Portretele sale trasează umbre și lumini. Un violonist e „viguros ca un stâlp”, alții „spurcă pământul cu prostia lor” (9.01.41). La Nae Ionescu apreciază „felul lui de a privi realitatea în ochi...” (14.08.45). Mircea Vulcănescu „vorbește cu simplitate, cu voluptate, stăpân pe el, pe
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
după care, între 1948 și 1952, a fost ales ca președinte al României. 5.1.2. Aspecte sociale o În 1951, în România, are loc crearea de spitale unificate și de centre sanitar epidemice. o În 1955 moare compozitorul, dirijorul, violonistul și pianistul român George Enescu. o Între anii 1945 1960 reprezentanții oamenilor de cultură din România erau următorii: Zaharia Stancu, Nicolae Labiș, Mircea Eliade, Marin Preda, George Bacovia, Camil Petrescu, Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu, Mihail Sadoveanu. o În 1956 Elvis
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
pe sub ferestrele unui pianist sau pe lângă zidurile teatrului pentru a reproduce cu exactitate partituri întregi. Unele orchestre joacă valsuri de Strauss, cadriluri franțuzești, bucăți de operă cu un aplomb imperturbabil și fără a omite vreun pasaj. Un lăutar din București, violonist emerit, fu chemat la o serată la care erau invitați câțiva străini. El repetă imediat și fără a ezita tot ce tocmai fusese cântat la pian. Fu întrebat dacă putea acompania acest instrument: "Pot", spuse el, iar nota, abia atinsă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
radio. Te pocnește În ceafă și nu mai scapi de ea, gata, Începi să arunci cu măsline, ăsta e primul semn... Beau Tămâioasă cu măslină În ea, e un fel de martini tămâios. Tu ai minte, mă? Intră În cârciumă violonistul cartierului, un moșulică amărât și jerpelit care cântă la urechile chefliilor ca să scoată de-o vodcă. Gicu Îi face semn să se apropie: Mai ții minte, măi, dragăăăăă Mărieeeee! Hai, bagă! Ai o bere de la mine... Violonistul clatină din cap
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Intră În cârciumă violonistul cartierului, un moșulică amărât și jerpelit care cântă la urechile chefliilor ca să scoată de-o vodcă. Gicu Îi face semn să se apropie: Mai ții minte, măi, dragăăăăă Mărieeeee! Hai, bagă! Ai o bere de la mine... Violonistul clatină din cap, nu bea decât vodcă. Dar o hârtie de o sută de mii, lipită pe frunte, nu l-ar deranja. Vax, dă din mână Gicu, n-o mai avea suta valoare ca-n alte vremuri când te duceai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fruntea ta n-o pun. Pun cincizeci de mii dacă Îmi cânți, ca bonus, pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată! Că eram! Șapte mândre-n șapte sate și mi le iubeam pe toate! Ele știau?, Întreabă Gicu zâmbind. Violonistul Își scârțâie instrumentul aproape de urechile lui Sandu, ceea ce duce la revolta rapidă a acestuia. Pușca și urechea spartă, du-te, domnule, de aici, vrei să vin la cârciumă cu vată În urechi?! Ei, comedie... Băi, Gore, punem pariu că Gigi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de ordin rațional. Mai departe: "La un concert, o altă distinsă doamnă, amatoare de muzică înnaltă (n.n.) așteaptă. "Acum vine Grieg" șoptește cineva din loje, răsfoind programul, pe când în aplauzele sălii au intrat doi tineri executanți în scenă, pianistul și violonistul. Care-i Grieg? Întreabă doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
despre bani, Însă, la noi sunt În foarte mare siguranță pentru moment. — Mersi, dar nu vreau să par nerecunoscător, numai că aș prefera să-i țin la ciorap sub saltea. Generalul Își Împreună palmele-i lungi și subțiri, ca de violonist, de parcă se pregătea să ne Îndemne să spunem Împreună vreo rugăciune, și-și presă meditativ vârfurile degetelor de buze, după care mă Întrebă: — Ia spune-mi, dumneata te-ai gândit vreodată să intri În Gestapo? Mi-am Închipuit că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trimit într-o junglă. Alunecau dintr-o parte în alta, arătând pe hartă și examinând atent pozele, descifrând semne familiare în fațada vreunei catedrale gotice, în numele melodios al unei străzi, în privirea satisfăcută a unei mulțimi de străini, până când un violonist care cântase într-un cvartet din Budapesta decidea că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu era un loc chiar atât de rău, iar o femeie care nu părăsise niciodată sătucul ei din România îl credea în sfârșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
într-o pătură și să te uiți cum apune soarele. Iar eu o să stau lângă tine. Era exact cum visasem, la 16 ani, la 26 de ani, la 36 de ani. Dacă ar fi apărut chiar atunci un cvartet de violoniști țigani cântând „O Sole Mio“, aș fi plâns chiar. Și nu de râs. Am stat amândoi în liniștea aceea perfectă, împăturiți împreună ca o coală de hârtie, sub pătură, urmărind lumina cum trece de la strălucitoare la difuză, la roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nici o pată de sînge pe pereți. În mă-sa de somn! }și făcu o cafea și Începu să lucreze. Tot ce știa despre Spade Cooley - jumătate de pagină scrisă de mînă. Cooley era un tip din Oklahoma, solist vocal și violonist, uscățiv, probabil trecut de patruzeci și cinci de ani. Avea cîteva piese de mare succes, iar emisiunea lui TV a ținut o vreme capul de afiș. Basistul lui, Burt Arthur Perkins, zis și „Dublu“, a făcut Închisoare pentru acte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
păreau a lucra la bănci sau reviste, plus un număr apreciabil de designeri, fotografi și fotomodele, așa, ca să facă melanjul mai picant. În spatele casei se zărea o terasă mică și elegantă din piatră, luminată toată cu lumânări albe, unde un violonist cânta Încetișor, și am aruncat o privire afară. Am recunoscut‑o imediat pe Anna Wintour, care arăta absolut trăsnet În rochița crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl bănuiam a fi prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
diferențial, căută să nu-și tulbure mintea cu împovărări inutile. Până într-un final anume, el rămase unicul dintre cei care nu avură acces la respectiva identificare a provenienței oaspeților din salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tată, muncise mult să ajungă la Conservator și pentru că nu avusese bani sa-și cumpere o vioară, în primul an învățase să cânte exersând mișcările degetelor peste corzi imaginare. Toți profesorii erau convinși că aveau în față un viitor mare violonist. Dar războiul trecuse peste el cu tăvălugul lui aducător de drame și nenorociri. Înfruntările germano-române din București care au urmat zilei de 23 august 1944, transformaseră în praf și pulbere casa bătrânească din cartierul Rahova. Sora lui, infirmieră voluntară, murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timp, o campanie de strângere de fonduri în beneficiul copiilor care suferă de Tulburări din Spectrul Autismului. Concertul caritabil a fost susținut de patru tineri artiști care s-au alăturat benevol susținerii acestei cauze: soprana Rodica Vică, tenorul Ștefan Pop, violonistul Vlad Maistorovici și pianistul Ștefan Doniga. Printre piesele interpretate s-au numărat compoziții ale lui Léo Delibes, Alexander Skriabin, Johann Sebastian Bach sau Camille Saint-Saens. Toți cei patru tineri artiști au dovedit, pe lângă gestul lor caritabil, că muzica este pentru
?Suflet ?n culori? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83468_a_84793]
-
a Mazurcilor op. 64 nr. 1 și nr. 3 de Sergei Bortkiewicz, descoperite în urmă cu câteva luni. Pianistul Ștefan Doniga a reușit, cu o lejeritate uimitoare, să treacă de la Preludiul din Partita în Mi major de Bach interpretat alături de violonistul Vlad Maistorovici, la Introducerea și Rondo-ul Capriccioso de Saint-Saëns și Mazurcile op. 3 nr. 7 și op. 25 nr. 6 de Aleksandr Skriabin. Între două reprezentații cu opera „Faust” la Rijeka Opera (Croația), tenorul bistrițean Ștefan Pop, câștigătorul ediției
?Suflet ?n culori? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83468_a_84793]
-
anilor cu interpretările de mare major. Este o lucrare foarte apreciată de public datorită calitate ale unui repertoriu diversificat, iar seara de 10 bogăției de sentimente cu care este încărcat textul : de la aprilie a.c. a fost momentul optim în care violonistul a dat sideralul și amenințătorul îngheț al temei din Introducere măsura deplinei sale maturități artistice. Astfel, concertul (care reapare ciclic), urmat de starea consolatoare de Beethoven, una dintre cele mai pretențioase lucrări ale indusă de frumusețea naturii, de seninătatea Ländler-ului
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]