777 matches
-
n.) 708 G. Chaucer, Legenda..., p. 201. 709 Elaine Tuttle Hansen, op. cit., p. 2. (trad. n.) 193 să se sinucidă nu pentru că nu pot trăi în absența femeilor îndrăgite, ci nu sunt capabili să supraviețuiască cu ei înșiși în starea virilă la care au fost readuși. În mod ironic, actele lor suicidale confirmă felul în care au fost efeminați de dragoste, deoarece sinuciderea este definită în poem, și de vechea tradiție din care acesta derivă, ca ultima alternativă a unei femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și vociferează, își folosește 720 Ibidem, p. 6. 721 Ibidem, p. 2. 722 Ibidem, pp. 8-9. (trad. n.) 723 Ibidem, p. 9. 724 Ibidem, p. 13. 725 Ibidem, p. 14. 196 inteligența practică și domină, câștigând deseori confruntarea cu principiul viril, care nu-i poate răspunde cu aceeași tenacitate și forță. Donnele angelicate dețin, cu certitudine, calități care le fac memorabile în rândul celorlalte personaje. Sunt, înainte de toate, înțelepte, însușire pe care atât Giovanni Boccaccio, cât și Geoffrey Chaucer o poziționează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuvinte fără șir, și, din ce în ce, deveni mai agitat și mai neliniștit. Trăsăturile feței i se încordară și înțepeniră. în ce stare ajunsese cel mai profund poet al Românilor ,,care știa să găsească cuvântul propriu ideei, și cuvântul viril, muzical și colorat, și care dedea poeziei lui o voluptate sensuală, un fel de melodie ascunsă ce te face să întrevezi lucruri pe care ea nu le spune“. Trei zile după aceasta, aflai din ziare că, în urma unei certe violente
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
preț, la fel și aromaterapia pentru sataniști (ca un rafinat cunoscător de parfumuri, aș saluta invazia de magazine de haine occidentale second hand, făcute, slavă Domnului!, din bumbac, care au scos de pe piață supraelasticele care dădeau o notă de masochism viril, palpabil, acestor aventuri în comun), înjurăturile au fost slabe, mult sub media telejurnaliștilor de știri, ba chiar și tradiționalele papornițe, care defineau legătura ancestrală a lumpenilor proletarizați forțat la oraș cu rădăcinile lor rurale, au fost, în mod miraculos, absente
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
revoluționar central, a devenit model de videoclip rock, apoi, la fel ca multe alte dame fine, a privit cerul de sub dușul lui Dan Chișu, inaugurând ulterior, cu curaj, moda măritișului obligatoriu (cu serviciu inclus de frăgezire cu palma) cu piticul viril care-l imită pe Shakin Stevens. Trecerea la iudaism a fost un fleac, un galop de sănătate pe lângă asta. Asemeni unei iepe scumpe de concurs, a alergat mult și cu folos, păstrându-și glezna fină și coapsa rotundă (dă-i
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
personalităților muzicale care au dat contur acestei epoci și datorită faptului că, din onestitate axiologică, nu putem ierarhiza paradigme incomensurabile. Totuși, Peter Gabriel face o figură aparte în această lume și voi încerca, pe scurt, să argumentez de ce. Personaj magnetic, viril și sofisticat, egolatru și exhibiționist, Peter Gabriel, originar din comitatul Surrey, din sud-estul Angliei, a înființat trupa Genesis în 1967, împreună cu patru colegi de liceu lansând, cu primul album (From Genesis to Revelation, 1969) o nouă direcție în muzica britanică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ele, indiferent de structurile din care provin inițial? Dar că poți cânta la pian ca la o harpă - cu mâna stângă îmblânzind, stenic, fundalul ritmic, cu volute aspre în timp ce, în picioare fiind, mângâi cu buricele degetelor, tandru sau ciupit, repezit viril, corzile prelungi ale unui pian cu coadă disecat în văzul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil să pui în dialog o prelucrare unică după Suita Românească de Béla Bartók cu un imn religios armenesc din secolul XIII cântat din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe acestblogde nervi.ro. M-a amuzat tăietura frustă și parcimonioasă a scrisului ei, cu un dozaj rafinat de trăire culturalistă și limbaj colorat, dezinhibat, cu texte inegale strânse într-un un fel de Journal en miette, de un lirism viril și o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-a părut un fel de feminism "glossy", strunit în expresie, cu accente ușor patetice, "emo". Ei bine, mă înșelam. Deși fără studii de specialitate, Petronela Rotar, din iubire nesfârșită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului și cu ploaia acidă a ironiei. Ceea ce e fascinant în acest univers personal, instituit și livrat on-line cu o franchețe câteodată derutantă, e stilistica directă, fără ocolișuri și, cum am mai spus, lirismul viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o demonstrație, sublimând, printr-o proză poetică sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificialitatea neorealismului mizerabilist al filmului românesc contemporan, duritatea cotidianului, pe care își propune, programatic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului creatorului. Fiind, inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei”8. În felul acesta, se deschide un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
așteptărilor, la început, cei doi prieteni reușesc să reînvie barul muribund, să reanime spiritul comunitar, să reaprindă pofta de viață voioasă și nonșalantă a celor atrași în iureșul festiv dominat de aburii alcoolului, de acordurile unei chitare singuratice, de partide virile de cărți și jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îl combat aici nu rezistă probei extinderii aplicării sale, care este piatra unghiulară a principiilor teoretice. Dacă, toate lucrurile fiind luate în considerare, există un profit național din creșterea armatei, atunci de ce nu ar fi înrolată sub drapel toată populația virilă a țării? Impozitul Nu vi s-a întâmplat niciodată să auziți zicându-se: Impozitul este cea mai bună investiție, o fântână dătătoare de viață. Uitați-vă câtor familii le asigură traiul și faceți un experiment mental urmărind efectele sale indirecte
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
oglinzi și chipul femeii răsfrânt în ele: Oglinda când ți-a arăta Întreagă frumusețea ta, Atunci și tu ca mine Te-ai închina la tine. Nicolae, alt fiu al lui Ienache, aduce, mereu pe un fond popular, un stil mai viril, cu elanuri haiducești și repezi imagini (perspectiva defileurilor, pușca astupată de greieri): Roibule, mi te gătește, Daleo, daleo, dragă durdă, Șalele-ți înțepenește, Fă-te-ncoace, nu fi surdă, Să mă duci peste pripoare, Vin să te-ngrijesc mai bine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
categorii sunt cele două sexe. În drumul spre diferențiere, ei își exercitează prin joc funcțiunile de mai târziu. Dîndu-și seama că e o existență aparte în univers, Dănuț începe să încerce sentimentul vanității, să aibă gravitatea individului care luptă, orgoliul viril. El visează că un sultan fură pe Olguța și pe Monica și el le scapă din mâinile tiranului, după care ispravă cele două fete "îngenunchează și-i sărută mîinile". La fete se conturează armele feminității. Monica e languroasă, plină de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eroină, sperând printr-o psihologie a priori, înrudită cu aceea a lui Camil Petrescu, că va câștiga dreptul la recunoștință. Însă Aspru nu cucerește pe Alba prin tactica insinuării, ci printr-o brutală posesiune. Romanul este o monografie a mentalității virile. Sensul operei e acesta: un bărbat dorește o femeie inabordabilă și atunci poziția cea mai prielnică orgoliului viril este aceea defavorabilă din punct de vedere social. Un om de jos întîmpină dificultate în cucerirea unei aristocrate (cazul din Suflete tari
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la recunoștință. Însă Aspru nu cucerește pe Alba prin tactica insinuării, ci printr-o brutală posesiune. Romanul este o monografie a mentalității virile. Sensul operei e acesta: un bărbat dorește o femeie inabordabilă și atunci poziția cea mai prielnică orgoliului viril este aceea defavorabilă din punct de vedere social. Un om de jos întîmpină dificultate în cucerirea unei aristocrate (cazul din Suflete tari de Camil Petrescu). Aci este dar marea ispravă. Eroul nu reprezintă bărbatul cum este, ci cum ar voi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele mijloace de atunci ale limbii, au reușit să sară peste etape și să refacă un imens handicap istoric. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
treptele de sus ale pasiunii și aspiră să trăiască, s-a văzut, În inima focului. Prigorirea este visul lui cel mai Înalt. Expresia morală a acestei arderi continue este, cum am zis, robia. Toate versurile vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ființe bolnave de o boală de Îngeri. Adresate Lucsandrei sau Elencăi, versurile se aseamănă: nici o modificare de ton, de imagine, de peisaj. Semn că poetul cîntă femeia, În genere, și iubirea ca stare de criză (cea mai Înaltă) a existenței virile. Criza se manifestă prin abandonarea orgoliului și instalarea Într-o mucenicie lungă. Forma ei acută este trecerea de la chin la leșin, de la voluptatea durerii la pierderea conștiinței de sine, cum sugerează vestitele și des ridiculizatele versuri: „CÎnd nu te văz
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plînge are cuvînt”, iar glasul este dinainte pregătit pentru jeluire. Nu contactul cu universul din afară determină, așadar, tonurile coborîte ale versului, ci o realitate interioară preexistentă experienței. În Ruinurile TÎrgoviștei, poetul lasă să se Înțeleagă printr-o imagine mai virilă („viscol de dureri”) că la izvoarele confesiunii (plîngerii) stă o sensibilitate În stare de criză manifestată printr-un fel de paroxism al durerii (maladie răspîndită În epocă). Este singurul loc unde se Întrevede că tensiunea interioară a atins, prin amplitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice a lui Alexandrescu este așteptarea.* Există o Întreagă „scenografie a așteptării” (Barthes) și ea cuprinde toate fazele: de la starea mîniei virile la resemnarea În prieteșug. „Obiectul de iubii” este la Alexandrescu nedeterminat: un nume (Eliza, Nina), o emoție, o așteptare, multe sfaturi și... atît. CÎnd se decide să-i facă portretul, poetul recurge la imagini celebre (și inconsistente): „zîmbirea-i cerească”, suflarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dea viața pentru patrie: „— Dacă vrei iubirea-mi să o dobîndești Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești.” Simbolul feminității se indentifică, În cîteva balade, cu acela al Înțelepciunii mîndre și inflexibile. Mama lui Ștefan cel Mare prefigurează tipul femeii virile cu o largă circulație În literatura română. La vîrsta canonică, ea Întruchipează legea morală, simțul onoarei medievale. Nu deschide poarta fiului Înfrînt și-și ceartă nora care dă semne de slăbiciune. „Doamna soacră” veghează virtutea, În codul ei moral nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plecare În codru. Sentimentul este privit dinafară, cu oarecare răceală. Noțiunea de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de femeie voinică, năprasnică la mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeia /.../ e capabilă să descopere În sine calitatea de al doilea factor al universului” (Poezia „realelor”). Criticul nu dovedește Însă cum. Punctul de vedere universal, dacă există, este al bărbatului care, după cum fericit zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]