795 matches
-
nu le cunoșteați deloc înainte? E.M. Îi cunoșteam pe Jacques Sauvan și pe Henri Atlan, însă nu-i întîlnisem înainte pe Robert Buron, Henri Laborit, Joël de Rosnay, și pe Jack Baillet. Cel din urmă avea un umor sarcastic și virulent. B.C. Aveți o idee precisă despre ce v-a adus, spre exemplu, Henri Laborit ? E.M. Da, absolut: avea un fel inovator de a concepe organizarea viului, de a demonstra avantajul ciberneticii, în vreme ce eu o vedeam mai degrabă ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nu numai o legătură conceptuală între individ și elita politică, între natura umană și nivelul statului, ci și o posibilă explicație a fenomenului războiului total din secolul al XX-lea. Pentru el, războiul total a fost rezultatul unei forme deosebit de virulente a naționalismului, care a devenit posibil prin apariția societăților de masă. Societățile de masă, indiferent dacă sînt totalitare sau democratice, se sprijină pe o legitimitate politică din ce în ce mai largă. Într-o perioadă de dezintegrare socială și de insecuritate personală, un număr
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
paginile L. sunt așteptați toți scriitorii români de peste hotare, „oricât de diverse ar fi idealurile lor estetice și de antagoniste perspectivele lor spirituale”, pentru a oferi o imagine „a bogăției și varietății curentelor culturale românești”. Totodată este respinsă în termeni virulenți concepția „retrogradă, obscurantistă și reacționară” impusă în țară de „normativele ocupantului și susținută prin mitralierele lui”. Articolul Literatură și destin de Alexandru Busuioceanu, de fapt o introducere la o istorie a literaturii române, încearcă o definire a spiritului românesc în raport cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
limbii contribuie la formarea unei percepții in integrum a geniului eminescian. Ceea ce este esențial în publicistica eminesciană este întregul ei, am putea spune parafrazându-l pe Constantin Noica 159: unele sau altele dintre articole pot constitui o dezamăgire, prin tonul virulent și patosul care excede cadrele unui limbaj obiectiv, dar publicistica eminesciană în ansamblul ei copleșește prin amploarea problematicii abordate și prin varietatea mijloacelor de expresie utilizate. Totul intră în atenția gazetarului, de la evenimentele de politică internă la aspectele politicii externe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
4) Ultimele articole publicate în România liberă și Fântâna Blanduziei. Analiza acestor etape permite decelarea liniilor tematice de forță (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și sesizarea accentuării spiritului polemic, a verbului virulent, care îi atrage atâtea critici în epocă. Cu privire la stilul jurnalistului, Al. Oprea afirmă: "în raport cu evoluția creației poetice, care ajunge treptat (...) la o apolinizare a fondului dionisiac, cursul gazetăriei pare a fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice este un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țărănimii, singura forță productivă a țării. Articolul 1888 prezintă situația politică din Franța, Germania, Italia, Rusia și Spania, jurnalistul dovedind o bună cunoaștere a evenimentelor de pe scena politică internațională. Cea de-a treia etapă a publicisticii eminesciene marchează atenuarea spiritului virulent, cu care ne obișnuise jurnalistul în etapele anterioare, și restrângerea spațiului de desfășurare a discursului critic. Interesantă este opțiunea gazetarului de a-și semna textele cu inițialele M.E., după ce o carieră întreagă refuzase să facă acest lucru sau recursese la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsându-și sângele onorează această țară"286. Considerată singura clasă productivă din țara noastră, țărănimea reprezintă și adevărata depozitară a specificului național, iar dezinteresul politicienilor față de situația economică a acestei categorii sociale alimentează verbul virulent al jurnalistului. c. Chestiunea evreiască. Chestiunea evreiască este amplu dezbătută într-o serie de articole din paginile Timpului, în care jurnalistul comentează tratatul de pace elaborat la Congresul de la Berlin (1877), prin care i se cerea României, ca preț al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și pe ignoranța publicului cititor. Lipsa de cultură a gazetarilor, intențiile de manipulare ale politicienilor, indiferența față de limba folosită în articole sunt doar câteva dintre tarele unei publicistici aflată încă la început de drum la noi și care atrage critici virulente din partea jurnalistului. Analizând stilul publicisticii eminesciene, Dan Mănucă remarcă predilecția gazetarului pentru sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
stipulate prin Congresul de la Berlin, consecință a relațiilor defectuoase cu Imperiul Țarist. Criticile gazetarului nu eludează nici politica conservatoare, atunci când aceasta este tributară intereselor de grup și nu urmărește interesele naționale. Viciile clasei politice românești devin ținta predilectă a verbului virulent al jurnalistului: "Oamenii politici nu trebuie să aibă virtuți, ci numai aparența lor. E foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună credință, uman, cu frica de Dumnezeu, onest, a părea toate acestea e foarte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"344. 4.4.3. Polemistul Lectura articolelor eminesciene relevă ipostaza unui polemist redutabil, a unui pamfletar cu verb virulent și condei percutant, angajat în campanii circumstanțiale precise, și cu o bună cunoaștere a realităților politice românești: "Nestânjenit de nici un fel de inhibiții, polemistul Eminescu are incontinența verbală a unui cazan sub presiune, care face brusc explozie. El știe, cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trece nici prin gând măcar că ar putea exista trădători între români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii "român""418. c) Liberal/ conservator. Eminescu consacră un număr însemnat de articole vieții politice interne, în mod deosebit politicii conservatoare și liberale. Indiferent de culoarea politică, guvernele devin obiectul criticii virulente a gazetarului, atunci când actele lor aduc atingere integrității și dezvoltării naționale. În acest sens, jurnalistul reproșează guvernului liberal ușurința cu care tratează raporturile cu celelalte state și pierderile teritoriale pe care România le suferă în urma Congresului de la Berlin. Luptele politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului ceea ce vor să vadă, aceștia fiind ipostaziați în principal de colegii de breaslă de la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și România liberă, atacă dur guvernul liberal, acuzat că a dat dovadă de neprevedere în raporturile cu Imperiul Țarist. Nedreptatea pe care Rusia o face României, prin încheierea armistițiului cu Imperiul Otoman, în 23 ianuarie 1878, trezește indignarea și afirmațiile virulente ale presei conservatoare. Figura 8. Analiza contrastivă a corpusului din 1877 Articolele din decembrie 1877 prezintă starea armatei române la întoarcerea de pe frontul de luptă din Balcani, ilustrând în același timp viziunea principalelor grupări politice din țară: liberalii și conservatorii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
amprenta asupra discursului publicistic al vremii. Pressa înregistrează cele mai mari procente pentru clasele social (34%) și emoțional negativ (12%). Deși susține doctrina liberală, gazeta este nemulțumită de ideile politice promovate de C.A. Rosetti și adoptă un discurs extrem de virulent la adresa politicii editoriale a Românului. Figura 9. Analiza contrastivă a corpusului din 1878 Corpusul publicistic aferent anului 1880 este alcătuit pe baza criteriului cronologic, cuprinzând editorialele celor patru publicații, din prima săptămână a lunii aprilie. Rezultatele procesării textelor cu ajutorul softului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
timpului. În acest sens, lectura textelor publicate în cele patru etape de activitate jurnalistică a reliefat existența unor constante tematice (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și accentuarea spiritului polemic, a verbului virulent, care îi va atrage jurnalistului atâtea critici din partea colegilor de breaslă și, ulterior, din partea exegezei. Situate în perioada studiilor vieneze, debuturile carierei jurnalistice a lui Eminescu sunt strâns legate de viața culturală și politică a studenților români aflați la studii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
evolutive: spre cazeificare sau spre organizare conjunctivă care se termină prin scleroză. Între organizarea scleroasă și vindecare nu poate fi pus semnul de egalitate deoarece, întotdeauna în țesutul scleros care se condensează și se calcifică, se vor putea găsi bacili virulenți. Această organizare conjunctivă și transformare scleroasă, constituie o modalitate de vindecare clinică și nu histologică. Leziunile atipice bacilare nu au evolutivitatea specifică leziunilor exsudative sau foliculare. Ele sunt realizate din infiltrate de celule epitelioide dispuse în pătură sau în focar
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
arăta Lannelongue. Astfel definiția corectă a abcesului rece ar fi că este: un tuberculom ramolit în centrul său ce conține puroi și resturi cazeoase, dar care continuă să evolueze prin periferia sa care conține foliculii tuberculoși activi și bacilii Koch virulenți. În acest mod se explică posibilitatea ca, în cursul evoluției tuberculomului, invazia țesuturilor vecine, prin inoculare tuberculoasă progresivă, să ducă la apariția de abcese reci voluminoase, care se pot extinde departe de locul lor de origine. De exemplu, în cadrul morbului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
că discursul nu este un loc comun, clarificator sau argumentativ, ci este un spațiu în care se inovează, se produce vertijul sensurilor clasate și implozia semnificațiilor cunoscute. Tocmai de aceea mărimea publicului său este impresionantă, dar și nenumăratele critici sunt virulente, ele axându-se, de cele mai multe ori, pe aspectul retorico-literar al lucrărilor lui. Astfel, Baudrillard este comparat cu Nietzsche în ceea ce privește privilegierea limbajului poetic și al fragmentului, și asociat cu Paul Virilio în realizarea a ceea ce David Harvey numește scrieri frenetice. Înscris
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce a urmat apariției lucrării Impostures intellectuelles 334. Cu toate acestea, validitatea argumentelor sau calitatea raționamentelor nu pare a fi singurul criteriu după care este interpretată opera unui gânditor. Radicalitatea tezelor sale, sugestiile de lectură pe care le inserează, stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de consistență logică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
738. 442 C. SVETONIUS TRANQUILLUS, Aug., 65 (p. 157 vers. cit.) 443 Amores, II, I (început), vers. cit. de MUNARI. 444 Amores, II, IV, 6 și urm. Dar în acest caz de ce nu se lăsa guvernat de legi? așa cum susținea virulent autorul operei Sublime, XLIV, 10: "De aceea poate, pentru oameni ca noi, este mai bine să fim supuși (lit.= guvernați) decât liberi... 445 Amores, III, I. 446 Probabil și banchetele (vinosa convivia) lui Paulus Fabius Maximus. 447 Amores, III, XII
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de relative ar fi aceste noțiuni în funcție de un context sau altul. Am formulat într-un alt text, foarte sintetic, aceste alternative: Cultură de stânga, de dreapta sau de centru? Fără mari tradiții locale, prinsă între cele două extremisme dominante și virulente, poziția sa, trebuie recunoscut, este încă dificilă, foarte slabă. și totuși merită să te bați pentru ea, chiar dacă suntem încă la porțile Orientului. Sau tocmai din acest motiv. Situați între Occident și Orient, nu ne mai satisface integral soluția punții
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
interdependențelor lumii actuale, politice, economice, dar și spirituale. Iar acestea merg spre integrare, nu spre autarhie politică, economică și culturală. Este domeniul care ne preocupă acum, în această ordine de idei. Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937, pp. 286 287). El cerea atenție sporită o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cât mai departe împinsă (subliniat în text
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
s-a schimbat foarte mult nici până azi. De la Europa se revendică doar o elită intelectuală, o pătură culturală foarte subțire. Ea are puternici adversari în izolaționismul și antioccidentalismul atât de specific național comunismului. O ideologie se ce manifestă deosebit de virulent și după 1989. Vom reveni asupra acestei teme. publicațiile centrale și provinciale pro europene nu sunt încă foarte numeroase. Sfera politicii, 22, polis, dar și Secolul 20 și România literară trebuie amintite în primul rând. În provincie sunt de menționat
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]