1,121 matches
-
a dispărea ca ființe individuale și chiar ca stat și popor. Această perioadă a fost Golgota mea și mai ales a țării întregi. Dar cum Creatorul a fost și un pic ROMÂN, am avut marele noroc al recâștigării libertății mult visate. Chiar dacă speranțele noastre nu s-au realizat așa cum ne-am dorit, mergem mai departe și generația sau generațiile tinere vor ajunge să ne împlinească toate dezideratele noastre ca popor și ca stat. Cred în viitorul țării, cred într-un viitor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
păstrăvi; s-a mai dus pe la Dunăre, de unde a revenit, la Vaslui, cu un alt juvelnic, plin-ochi, cu știuculițe, tot una și una. După care, a hotărât să se pună pe treabă, la împușcatul mult doritelor, și, și mai mult visatelor, vulpi. Și-a ales un petec de pădure, numai potrivit, pentru așa-ceva. Și, iată-l, așteptându-le, pe istoricul său trepied, pe dragele cumetre, să-i cadă în foc. Stă, el, ce stă, și, dacă vede că nu vine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lunetă, tarele văzute și nevăzute ale societății care a urmat comunismului, societate totalitară ce-i supusese părinții la nedreptăți strigătoare. Autorul radiografiază societatea noastră capitalistă cu componentele ei, în care, în loc de râuri prin care să curgă lapte și miere, fantasme visate imediat după 1989, curge năpasta! Ioan Mititelu scoate în țâmbră și leagă la stâlpul infamiei, cu riscul unor consecințe juridice de care nu are frică: tare morale, aspecte negative din realitatea socială și activitatea politică a partidelor care se războiesc
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre ușă, de unde Vilma Îi făcea semne să o trezească; atunci el Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ivi și putu să se Înalțe pe vîrful picioarelor și să simtă că era acceptat În grupul lor, la urma urmei avea și el cîteva milioane. Prin căsătorie desigur. Către ora unu dimineața, arhitectul la modă mutase casa mult visată undeva pe o plajă din sud și o construise pe o colină, cu vedere la mare. — Pentru tine, Susan. — Ce-ți trece prin cap, darling... MÎine o să te simți rău. Dar el nu se lăsa și voia să mai danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apropie și-l luă prietenește de braț. — Prietene artist... Arhitectul la modă auzi ceva care-i plăcea și se Întoarse să-l privească, trebuia să-i facă o casă... GÎndul acesta sau cine știe ce alte gînduri se amestecară cu casa mult visată și vru să danseze din nou. — Da, da... toți vrem să dansăm, dar mergem la un cabaret, Într-un loc mai vesel... Îi făcu semn lui Susan să dispară și se ocupă mai departe de artist. „Mergem cu toții; o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pare că, atunci când te trezești, după ce ai avut un vis sau mai multe, îți amintești, în linii mari, cele întâmplate în somn (uneori, nici măcar atâta), dar nu reții fiecare detaliu, fiecare replică, chiar fiacare vorbuliță. Da, dar multe din cele visate s-au petrecut aievea. Poate nici n-a fost un vis adevărat, poate cărarea gândului m-a purtat către acele imagini... Nu știu precis dacă, în asemenea cazuri, poți auzi unele sunete, ca să zic așa, mai aparte. De exemplu, muzică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
secretele sufletului tău încredințat sfântului suflu al Spiritului. Arată-ne secretele vieții tale avântată pe Evanghelia Fiului tău. Marie din Nazaret, Femeie a timpului nou, arată-ne un viitor bun, făcut din binele de împlinit pentru reconstruirea lumii în unitatea visată și voită de Creator. Marie din Nazaret, Fecioară credincioasă, Mama Preotului Isus și Mama noastră, ascultă rugăciunea încrezătoare a acestei comunități prezbiterale; ea privește la tine ca la modelul cel mai bun al imitării lui Cristos; ea privește la tine
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pentru importanta viață sexuală. „[...] care te-am purtat brățară la mâna casnică-a gândirii. Cu care-am năzuit alături să leagăn pruncul omenirii”, T. Arghezi, Psalmul de taină - liniile palmare descoperă destinul din vise Pentru o tânără persoană, mâna personală, visată poate, semnifică suspiciune, ori a privi și a citi mâna altuia semnifică o prietenie cu bărbatul dorit, urmată de bârfe sau a fi privit și interpretat mâna altcuiva semnifică inteligență și necesitatea de a-și descoperi un parteneriat. Limbajul viselor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata lor viață, câtă autenticitate exista în urma lor, Minciuna le intrase în pori ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmează, voi consemna esența și unele păreri ale autoarei și apoi, în final, voi reveni la mesajul general al operei în discuție - pornesc de la capitolul 1, care dă și numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
modifice, așa după cum unele semne sugerează că se întâmplă, America ar fi în mod categoric mai vlăguită. Următoarele trei întrebări converg spre ideea centrală legată de ce anume va modela viitorul Americii: Va continua să rămână America destinația și idealul, dorința visată a oamenilor din întreaga lume? Va continua America să își împlinească destinul de susținător al democrației și al drepturilor omului pentru cetățenii întregii lumi? Vor mai fi în viitor imigranții atrași de speranța atingerii valorilor democrației, libertății și independenție? Tineretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
amețească măcar) și cu care fuma țigară de la țigară - delicioasele țigări comuniste Carpați fără filtru (al căror miros i-ar face atât de rău astăzi, Întrucât americanizarea ei Însemnase, printre altele, abandonarea fumatului și a altor proaste obiceiuri Încântătoare, precum visatul cu ochii deschiși și urcatul pe scena teatrului de două ori pe săptămână). Nisipul, valurile, alcoolul, tutunul și pericolul de-a fi arestați În orice secundă de gărzile de pe plajă, care le ridica nivelul de adrenalină, toate acestea dădeau naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape ridicol, un bărbat de vârsta lui se agita ca un copil căruia i s-a adus jucăria visată, când știm cu toții, că, în locuri ca acesta, un câine e dimpotrivă cu atât mai apreciat cu cât își dovedește mai clar utilitatea practică, virtute de care n-au nevoie jucăriile, cât privește visele, dacă e vorba de împlinirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să fie singur în timpul serioasei operații de scoatere a cenușii și a statuetelor din groapă, ca un copil care, în liniștea nopții, tremurând de frică și de emoție, înaintează pe pipăite pe coridorul întunecat să descopere ce jucării și daruri visate i-au fost puse în pantof. Cipriano Algor se încălță, deschise ușa bucătăriei și ieși. Frunzișul compact al dudului negru reținea cu fermitate noaptea, nu-i va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
copiezi, și tot ce nu e normal e cel puțin suspect de anormalitate. Marta, care până atunci nu participase la discuție, îi ceru tatălui, Citește ce-ai scris. Cipriano Algor netezi hârtia pe masă și începu să citească, Fiți îndrăzneți, visați. Își privi fiica și ginerele, și cum ei nu păreau dispuși să comenteze, continuă, Trăiți cutezanța de a visa, asta e o variantă a primeia, și acum vin altele, unu, deveniți operaționali, doi, fără a ieși din casă mările sudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau adevărul de minciună, nu mai deosebeau realitatea de închipuire. Povesteau un trecut în parte visat, cârpit și nu mai știau nici ei cu exactitate care fusese adevărata lor viață, câtă autenticitate exista în urma lor. Minciuna le intrase în pori ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a fi avut doar o „meschină” miză estetică, „genialul” scriitor-demiurg, „conștient de unicitatea valorii lui”, „și-ar fi dorit în ascuns o literatură care-și ajunge sieși asemenea unui D-zeu imaginar”, „o nouă geneză, o palingenezie”, o „mult visată ubicuitate și o renaștere în toate spațiile și în toate timpurile”, o reproducere „pînă la incredibil” a realității, o „oglindă a existentului”... Fiecare fabulă urmuziană „e o capodoperă și o operă deschisă”. Încercînd, pesemne, să împace toate „taberele” culturale, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără de păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a făcut bine. Dar nu și-a putut alăpta fiii. Pieptul i se uscase în timpul bolii. Însă asta era o tristețe pe care o putea suporta. Avea doi fii, amândoi sănătoși și puternici și nu-i părea rău după fiica visată. Când au crescut și n-au mai fost niște copilași și au plecat de lângă ea, Zilpa a fost tristă pentru că n-avea o fată pe care s-o învețe și să-i spună povești femeiești. Dar când îi ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Este, dar se termină. MACABEUS: Ce se termină? PARASCHIV: Dumnezeu. E pe terminate. Dumnezeu e ca o apă. A curs cât a curs și acum se termină. MACABEUS (Speriat.): De unde știi tu că se termină? PARASCHIV: Sunt semne. Se lasă visat. Altădată, nu se lăsa visat. MACABEUS: Cum se termină? De ce se termină? Și noi? Eu ce fac? PARASCHIV: N-avem ce face. Mai sunt câteva picături. Ne batem pentru ele. Când se vor termina de tot nu vom simți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce se termină? PARASCHIV: Dumnezeu. E pe terminate. Dumnezeu e ca o apă. A curs cât a curs și acum se termină. MACABEUS (Speriat.): De unde știi tu că se termină? PARASCHIV: Sunt semne. Se lasă visat. Altădată, nu se lăsa visat. MACABEUS: Cum se termină? De ce se termină? Și noi? Eu ce fac? PARASCHIV: N-avem ce face. Mai sunt câteva picături. Ne batem pentru ele. Când se vor termina de tot nu vom simți nici sete și nici foame. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
inima Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Ce-o fi făcut acolo amândouă, ce i-o fi spus menitoarea și solomonarița aceea, ce vrăji i-o fi făcut, ce descântece o fi învățat-o, că Sița a rămas grea cu unul dintre visați. Chiar acolo, în inima Ghiolul Negruui, a ieșit acela din visul Siței, a întins mâna spre ea, a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bărbosul se sprijini cu o mână de bancă, privind concentrat șoșonii de spital ai lui Chiosea. - Experimentul continuă, șopti bărbosul, ca și cum le-ar fi vorbit șoșonilor. Tu, Aulius Chiosea, vei scăpa. Joia viitoare vei fi în avionul pentru Sudica mult visată. Unde lianele atârnă cu visele în coadă. Împreună cu Iulius Tomnea, așa cum prevăd instrucțiunile. Ți se va pierde urma. Ca și cum n-ai fi avut necazuri niciodată. O simplă poveste dintr-un vis rău. Iar tu - arătă spre Verginel - vei intra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]