1,808 matches
-
ce-au găsit, au dat foc... - Copiii? Contesa? - Scăpați de moș Onofrei prin tunel, la codru. Și Ileana. Restul... - Oștenii? Slujitorii? - Morți. Tăiați de săbii. Căruțele cu merinde luate, laolaltă cu tot ce era prin casă... S-au luptat ca vitejii... n-aveau cum... cinci sute de tătari... Căpitanul privi alb, În zare, strângând garda sabiei. - Și Încă nu e tot... murmură cu capul plecat Ionuț. Contesa a avut iarăși una dintre crizele acelea... ține morțiș să plece cu Alexandru acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de bucurie că a scăpat de sceptrul domnesc pe spinare, pun la bătaie Încă o sută de țărani care să Înceapă aratul de toamnă mai repede... că ară cu pluguri trase de cai... - Ia te uită, râse voievodul, de unde ieși vitejia Moldovei... Vornicul Isaia, cel temător de armia polonă... Bine, vornice, Începe aratul, trage brazdă cu cai puternici, buni de luptă, cu săbiile la oblânc, și așteaptă porunca de Încălecare dacă se vestește primejdie. - Măria Ta... Îndrăzni, din nou, căpitanul Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de atâtea ori la atac, alături de Mihajlo și de oamenii lui, nici doar dorința aprigă de răzbunare. Era, acum, o senzație de siguranță și de putere pe care n-o avusese niciodată. Vedea că lupta nu e doar sânge și vitejie, ci că poate fi și altceva. Plan, inteligență, gândire. Sârbii erau obișnuiți să se arunce În bătălie fără teamă de moarte. Dar străinul socotea că viața lor nu trebuie irosită. El crea situații din care putea să iasă Învingător fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fiica lui n-ar fi renunțat În ruptul capului. Înainte de plecarea spre Suceava, căpitanul Oană asistase, mut de uimire, la o asemenea luptă Înverșunată, terminată cu abandonul boierului Litovoi și cu râsul zglobiu al Erinei. Hai, căpitane, să-ți văd vitejia! strigase tânăra, fericită de victorie, dar Oană scutură capul, nu, Erina, nu acum, nu cred că voi scăpa de loviturile tale, iar Erina râsese În hohote, cu vârful sabiei proptit În pieptul lui, deci așa, căpitane Oană, te dai bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Poate că, Într-o oarecare măsură, ținea locul tatălui său. Contesa nu primise cu prea multă bucurie apariția maestrului de spadă În viața lui Alexandru, dar contele Matteo se dovedise Încântat. Visase Întotdeauna un nepot care să moștenească ceva din vitejia familiei Frassetti și a căpitanului Oană. Nu avea nimic Împotriva picturii, dar i se părea o Îndeletnicire cam nepotrivită pentru un conte. Spre deosebire de meseria comerțului, a jurisprudenței sau a armelor, care confereau noblețe și impuneau respect. Și, mai ales, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să fie Învinuit că a fost aliat al Moldovei. Vrea pace cu turcii. - Toți vor pace cu turcii. Sau vor ca cineva să-i oprească. Dar nu ei. Nu Matei. Nu Cazimir. Nu dogele Veneției. Nu Europa. Am făcut dovada vitejiei noastre de atâtea ori. Zadarnic. În fața primejdiei, suntem singuri. De pe dealurile Împădurite ale Vasluiului, valea Bârladului și a Racovățului se vedeau, prin pânza de ploaie măruntă și rece, ca desenate pe o hartă. Copitele cailor se Înfundau În noroi. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și oamenii săi, care duseseră ani de bătălii sub semnul șarpelui și săgeții, se bucuraseră de revenirea printre ai lor și Își reluaseră existența de secole, În respectul Yassei, legea lui Gingis han. Erau venerați, cu toții, pentru faptele lor de vitejie. Trecuse iarna și apoi trecuse primăvara, iar zările stepei rămâneau pustii. Amir Începea să Înțeleagă că departe, În palatele capitalei turcești, cineva Încercase și reușise Îndepărtarea lui. Putea fi o măsură definitivă sau temporară, acest lucru era mai puțin important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
han pentru o lună. Fiecăruia vă e clară misiunea. Unii dintre voi vor supraveghea Cuceritorii, alții vor afla date despre pregătirile de război. Toate informațiile sunt vitale pentru organizarea apărării Moldovei. Alexandru Înțelese acum că nu doar buna administrare și vitejia au făcut ca Ștefan să reziste pe tron deja vreme de optsprezece ani, ci și o rețea inteligentă de informații. Voievodul știa zi de zi tot ce se petrecea important În țările care Îl puteau amenința. Bătăliile lui nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai lucid. Acum e imposibil. Dacă el e mai liniștit mergând spre Moldova, atunci Moldova va fi. Până atunci, să facem pregătirile de plecare. Unde e Mihajlo? Jovanka ieși și se Întoarse cu șeful haiducilor. - Ați dat dovadă de mare vitejie, spuse Angelo, așteptând ca Jovanka să traducă. Ați salvat un om prețios. Acum vă rog să ne ajutați cu altceva. Vreau două căruțe cu osiile bine unse. Să fie identice. Într-una va fi Oană. În cealaltă nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de la Sabac, o adevărată cruciadă. Numai că, spusese voievodul, lui Matei puteau să-i treacă multe idei prin minte, la primirea banilor, cu excepția unei cruciade. Din câte aflaseră iscoadele moldovene și din câte scria chiar Vlad Dracula, nici un gând de vitejie nu mai tulbura fruntea senină a regelui ungar, mândru Încă după victoria din Serbia. El acceptase degrabă propunerea italienilor de a-l sprijini pe Ștefan, dar nu vedea nici un motiv de mobilizare urgentă. După miezul nopții, Sfatul se Încheie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
caii. Tot acolo era locul În care puteau sosi cei care nu apucaseră să ajungă la Bradu Strâmb. Sub ocupație otomană, țara lucra pentru eliberare. Poruncile măriei sale ajungeau repede pretutindeni și arătau că luptele care vor veni nu cer doar vitejie, ci și organizare. Pe drumuri ferite călătoreau spre locurile indicate de voievod căruțe cu fier pentru vârfurile săgeților și pentru săbii, căruțe cu lemn pentru săgeți și scuturi, căruțe cu piei pentru platoșe. Alte porunci spuneau că oamenii pricepuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aceasta, unde gloria unuia era gloria comunei întregi, proprietatea era a neamului cu istoria și cu tradițiile lui, nu a individului, și a pune măsura egalității {EminescuOpXII 45} moderne, măsura prezentului, în care temeiul inegalității nu este nici inteligența, nici vitejia, nici caracterul, ci banul, banul cosmopolit pe oricare cale ar fi el câștigat, a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față cu istoria națională. E evident că Mihai Vodă nu putea vorbi în edictul său despre răzăși, despre elemente
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
până la picioare un giulgiu subțire de mătase albă c-o mare cruce de aur. Patriarhul Antiohiei - un arab - citea rugăciunile mortuare sub lumina făcliilor mari de ceară. Om care nu știuse altă limbă decât cea românească, om de-o nepilduită vitejie personală și de un nepilduit patriotism. Căci iată, cuvintele iscălite, ba rostite poate de el: Se întîmplă de stătură mitropoliți și domnitori țării oameni străini nouă, nu cu legea sfântă, ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
înnăscute rasei lor, l-au lăsat să moară de foame și să degere de frig în câmpiile Bulgariei. Pe când adevărații viteji, pe care îi acopere țărâna, zăceau în căderea ninsorilor și sub stoluri de corbi rotitori, într-o nespusă părăsire, vitejii reversibili și guvernanți din București destupau sticle de șampanie în onoarea mironosițelor de strade și berării cari împluseră pe-atunci capitala. Erau ctitori d-nia lor de așezăminte de bună cuviință. Nu ni se mai citeze războiul. Nicicând deosebirea dintre rasa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vă așezați în nația lor. Iscălit: Alexandru Ypsilanti. Ceea ce au și făcut Caradalele acum 60 de ani. Au îmbrăcat haina pământenilor și s-au așezat între noi. Ordinul de zi dat de Ypsilanti la Cozia descrie în modul următor pe vitejii pe cari - i adunase sub streaguri: Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură! Nu voi mânji niciodată acest frumos și glorios nume adresîndu-mă cătră voi, cari sînteți niște cirezi de nebărbate și nevrednice gloate, de adunături, fricoși, dobitoace, leneși și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de către armată în tabăra de la Alexinaț ospodarul rebel rege al serbilor. Acesta era un experiment foarte audacios, cu atât mai mult cu cât până atuncea armata sârbească nu-l justificase prin izbânzile sale și nici prințul nu dăduse probe de vitejie în bătăile cele mici din văile de la Morava. Țăranii sfioși și nedisciplinați ai Landverului sârbesc fură totdauna bătuți de către veteranii lui Ahmed Eiub, și prințul Milan s-a ținut cu prudență de-o parte de la câmpul războiului. În urma acestor împrejurări
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de către curtizanii săi și de către niște ofițeri rusești adulatori, în timpul de vreo 14 zile. Puțin după aceasta marea și pestrița beșică de săpun a rebeliunii sârbești se sparse cu desăvârșire prin biruința care o repurtase la Djunis îndemînatecia comandantului și vitejia ostașilor otomani, și regele, cu regalitatea pățită la naștere, fu silit să ceară smerit mijlocirea Europei pentru a scăpa de soarta cu care-l amenința dreapta mânie a suzeraniului său. Când victorioasele trupe turcești se îndreptară spre capitală, gonind înainte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
deocamdată cu lucrurile foarte prețioase obținute. Mai cu seamă Serbia avea tot cuvântul pentru o asemenea moderațiune. Partea ei de câștig a fost mare peste măsură în comparație cu acțiunile sale în timpul războiului. România a adus jertfe mari de sânge și bani; vitejia armatei sale a contribuit în mod foarte esențial la dărâmarea părții celei mai mari a domniei turcești în Europa. Serbia însă, precum am mai spus-o, s-a ferit a-și frige degetele la focul de război până la căderea Plevnei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
producție literară. {EminescuOpXII 314} INDEPENDENȚA I III Am o țară, mult iubită, Să trăiască Căpitanul România, independentă, Carol, Rege și oșteanul Ea era sub jug turcesc, Căci cu a lui debacie, O! pământ ce eu îl slăvesc Și a noastră vitejie, II IV Dar, armata românească Am scăpat din jug turcesc Cu virtutea strămoșească Pământul cel strămoșesc, Au luptat ca niște lei Și mai repet încă o dată, Ș-au scăpat țara de ei C-am o țară neatârnată. A!!! A??? [27
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-o crede adevărată. Această îndreptățire ne dă totodată și tonul în care asemenea discuții trebuie să se poarte. A ne întrece în înjurături cu evreii nu credem de cuviință, de vreme ce aceasta e partea lor cea tare, ajutată și de... cunoscuta vitejie evreiască. Dar "Fraternitatea" susține între altele un lucru ce nu are a face cu teoriile noastre economice: că am falsificat un statut prusian. {EminescuOpXII 398} "Fraternitatea" spune neadevărul. Nu am falsificat nici un statut prusian. Toate articolele reproduse sunt autentice. Dacă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
României ca stat independent, fantazii cărora le dau zbor cu ocazia discutării cestiunii Dunării. Dăm un specimen de asemenea natură, reprodus din ziarul oficios al guvernului unguresc: Oare nu i s-a făcut guvernului român nițel frică de propria Lui vitejie? Oare nu e chinuit de sentimentul că, în discursul tronului, s-a pripit pe-o înălțime piezișă, de pe care nu mai poate face un pas înainte, pe când întoarcerea [î]l amenință cu căderea în adâncimi fără fund? Cu toată îndrăzneața
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
poate oarecare efect asupră-ne. Din nefericire pentru oficiosul de la Pesta nu vom fi niciodată în situația de-a avea de regulat singuri cestiunile dintre noi, deși chiar în cazul acesta nu prea suntem în stare a suscepe teamă de vitejia maghiară. Vitejia la... distanța cuvenită e un lucru comod și admirabil. De aproape nu prea e de seamă. Cânele care latră mult nu mușcă, zice un proverb, și prea fac gură foile ungurești pentru ca dinții să nu le fie parte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
efect asupră-ne. Din nefericire pentru oficiosul de la Pesta nu vom fi niciodată în situația de-a avea de regulat singuri cestiunile dintre noi, deși chiar în cazul acesta nu prea suntem în stare a suscepe teamă de vitejia maghiară. Vitejia la... distanța cuvenită e un lucru comod și admirabil. De aproape nu prea e de seamă. Cânele care latră mult nu mușcă, zice un proverb, și prea fac gură foile ungurești pentru ca dinții să nu le fie parte scoși demult
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a avut bun? Și se vede că acest trecut a avut și ceva bun, căci, cu toate invaziunile seculare ale leșilor, ungurilor, tătarilor, turcilor, rușilor, el a știut să păstreze o țară creștină și autonomă coborâtorilor săi, la început prin vitejia armelor și, când românia a fost sleită de sânge și de puteri, prin dibăcie diplomatică și înțelepciune politică. Partidul conservator n-ar avea în fond de ce să roșească de acel trecut, de acel trecut întreg, fie din timpurile de putere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]