1,784 matches
-
și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă, În Împrejurimile taberei sale, iscoadele ruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Terken, În fața Porții Kahab, care, ca prin farmec, se deschide Înaintea lui. Iată-l mergând cu pas hotărât, Înconjurat de o escortă prea veselă, după gustul său, lucru pe care-l crede datorit reușitei fără greș a faptei sale de vitejie. Dacă bărbații râd prea zgomotos, el le poruncește să se domolească, iar aceștia răspund respectuos, Înainte de a izbucni și mai tare În hohote. Vai, când Își dă seama că voioșia lor nu miroase, e prea târziu. L-au imobilizat, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai degrabă, o urmă de cuviință. Nu știu dacă acesta e cuvântul potrivit, dar idee e că, după victoria prietenilor mei, n-aveam deloc chef să mă Împănez prin Teheran ascultând cum mi se ridică În slăvi presupusele fapte de vitejie de la Tabriz. Jucasem un rol Întâmplător și episodic, avusesem, mai presus de orice, un prieten, un compatriot eroic, n-aveam intenția să mă Înfășor În amintirea lui spre a obține respect și privilegii. Ca să fac o mărturisire completă, simțeam nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Zice că l-au găsit pe tovarășul pe care-l căutau. Extremadurianul nu spuse nimic. Toată dimineața fuseserăm În locul acela din care plecase francezul Între două vîrste. Fuseserăm acolo, prin praf, fum, Înconjurați de zgomot, răni, moarte, frică de moarte, vitejie, lașitate, toată nebunia și ratarea unui atac lipsit de succes. Fuseserăm acolo, pe terenul acela arat pe care nici un infanterist nu l-ar fi putut străbate fărĂ să fie ucis. Te aruncai la pămÎnt și rămÎneai Întins acolo; Îți făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai apucat să mă sune înainte să mă culc, dată fiind și diferența de fus orar. Scuze, scuze, scuze. Șterg tot. Nu mai vreau scuze. Și după ce am șters tot, mă simt liberă. Singură, dar liberă. Înainte să-mi piară vitejia, pun caseta cu Bobby Thunder în video și apăs simultan pe PLAY și DELETE. Sfârșit, șters, terminat. Și, deși tristețea îmi crește insuportabil, gândindu-mă la ce-am pierdut, nu regret nimic. Nici că l-am sunat, nici că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
radiind. Doruleț, nebunule, te-ai întors! Părinții mei s-au hotărât să ne ia un apartament în București. Pe drum mi-a zis că mă dădusem jos din tren cu ochii strălucitori și pieptul bombat - de parcă făcusem o faptă de vitejie. O să am grijă să nu te mai scap din ochi, cine știe cu cine te mai însori! S-a ridicat de pe scaunul ei și mi s-a pus în poală.Am sărutat-o în văzul autobuzului. Avea sâni fabuloși, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în buzunar, dar se răzgândi și îl ținu în mână cu partea neroasă. Observându-i ezitarea, Ripley nu-l iertă. ― Dacă nu mai reprezintă nici un pericol, de ce nu-ți pui instrumentul înapoi în buzunar? ― Nu are rost să facem pe vitejii. Este mai bine să așteptăm analiza acestei substanțe și să fim siguri că nu mai este într-adevăr activă. Poate nu mai este în stare să dizolve aliajul punții, dar aceasta nu înseamnă că n-ar putea să-ți provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Abraham, sau „încercarea” lui Abraham în Gn 22,1-19). După cum am afirmat deja, Abraham și Iacob sunt modelele celor întorși din exil în Israel pentru a împlini planul divin. Iacob se aseamănă însă mai mult cu eroii populari amintiți pentru vitejiile sau șiretenia lor, chiar dacă aceste „isprăvi” sunt moralmente discutabile. Mai mult decât dorința explicită de a compila o arhivă istorică despre originile poporului ales, aceasta e intenția care i-a condus pe redactori în scrierea relatărilor patriarhale. Cu mare probabilitate
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru a se înzestra cu o epopee națională. Israel a făcut din Iosue un „campeador” sau un „conquistador” pentru a rivaliza cu alte națiuni care se lăudau cu trecutul lor eroic. Și Israel a avut eroii săi care au înfăptuit vitejii fără egal. Această epopee s-a arătat a fi mai necesară atunci când Israel a devenit o mică provincie a marilor imperii, precum Imperiul Asirian, Babilonian, Persan, Elenist sau Roman. Mizeria aparentă a prezentului nu trebuia să facă uitat că la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unul și altul. Fiecare document vrea să convingă luarea unei poziții politice sau atitudini religioase aparte și „dă informații” numai despre ceea ce intră acest plan. Relatarea biblică din 2Rg 9-10 îl laudă pe Iehu, reformatorul religios, în timp ce documentele asiriene celebrează vitejiile regilor lor și vor să justifice prerogativele lor asupra unui imens imperiu. Pentru a demonstra că punctele de vedere pot varia destul mult de la un document la altul, citez un ultim exemplu cu privire la Iehu. Profetul Osea, care își desfășoară activitatea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de misterul soneriei electrice și care, după ce a intrat fără inconveniente pe poarta lăsată ca totdeauna deschisă, a apăsat o dată pe buton și a luat-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care aveau voie să strălucească În epocă erau creierele Conducătorilor, dar măcar un serviciu militar scurt, de student. Sau spre Adina, cu trei rînduri mai jos, În poza tre murătoare, care În acea clipă era Însărcinată În cinci luni - o vitejie halucinantă, de care se făcea responsabil Gică, colegul tău de bancă. Sau spre alte fleacuri care dădeau culoare și adîncime vieților voastre - sub coaja socială netedă și egală, pe toată Întinderea ei. Vă adăposteați de viitor Într-un prezent pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
imaginează că rezultatul tragerii are vreo importanță În criteriile de acordare a permisiei, scîrțîie o dată În plus și de ciudă. Și aici funcționează la fel de bine un principiu general de viață sub comunism: se descurcă fiecare cum poate, corupția e o vitejie la fel de comună ca frica, ca perspectiva Înfometării și ca minciuna oficială. Competiția, virtuțile meritocrației și ale concurenței naturale sînt deturnate spre acest teritoriu mai sigur al mitei. Toată povestea funcționează ca o compensație psihologică: atîta vreme cît fenomenul există, nutrești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
armata... Mai erau și vreo cîțiva prostovani care se țineau după el și Începuseră să scoată din ei căcaturi... mă rog, niște tîmpiți... și pe locotenent Îl luase apa și Îi dădea Înainte cu armata care ar trebui să facă vitejii... să-i belească pe toți... Ei și la un moment dat Îl văd pe ungur că se Îmbracă regulamentar și se pune În fața televizorului... tovarășe locotenent, permiteți să raportez... era sugrumat de nervi și vorbea foarte stricat românește, nu pot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spirit. Sportivul depinde de ritm și de voință. În relația dintre lumea cosmică și aceea sportivă funcționează mereu ideea de rotund, simbol complex al sacrului, al puterilor superioare, divine pe pământ. Sportivul/Făt-Frumos este întruchiparea frumuseții trupești, sufletești și a vitejiei fără seamăn. Nu are defecte, este omul perfect. Învinge întotdeauna adversarul, nu doar datorită puterilor supranaturale, ci fiindcă este întotdeauna ajutat de zâne/voință, regine ale necuvântătoarelor/organizatori și finanțiști, babe sfinte/antrenori, duhuri bune/antrenament. Sportivul/Făt-Frumos este cel
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de aur „Virtutea Cercetășească”, iar la 10 martie 1917 cu medalia „Virtutea Militară”, fiind totodată înaintată la gradul de sublocotenent, fata din Vădeni a rămas la fel de modestă și de prietenoasă. Ea nu socotea că a făcut „minuni de vitejie”. - Eu am vrut doar să-mi apăr țara și poporul - obișnuia ea să spună. Floarea dragostei apare oricând S-a întâmplat ca în spitalul din Iași Ecaterina Teodoroiu să cunoască o altă eroină din acel prim război mondial. Este vorba
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
s-o facă. Nu le-a plăcut niciodată să asculte de sfatul pe care înțelepții din zilele noastre sunt oricând gata să ți-l dea, și anume că este bine să folosești avantajul timpului; dimpotrivă, au preferat să folosească avantajul vitejiei și al înțelepciunii lor; căci timpul împinge înaintea lui orice lucru și, așa cum poate să aducă cu sine binele și după aceea răul, poate să aducă, de asemenea, răul și apoi binele. Dar să revenim la Franta și să cercetăm
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
disciplină, să poată urca la un grad înalt în oștire. Când Paolo Vitelli a murit, el a continuat să învețe arta militară sub Vitellozzo, fratele celui dintâi, și, pentru că era foarte inteligent, viguros ca înfățișare și plin de curaj și vitejie, ajunse să fie cel dintâi între camarazii lui de luptă. Dar, părându-i-se că este un lucru înjositor să fie sub conducerea altuia, se gândi să ocupe orașul Fermo, asigurându-și pentru aceasta ajutorul unor locuitori ai lui, cărora
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dacă un principe își întemeiază puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodată o situație stabilă și sigură, deoarece armatele de acest fel sunt lipsite de unitate între ele, sunt ambițioase, fără disciplină și necredincioase; ele sunt pline de vitejie când sunt între prieteni și sunt lașe în fața dușmanului; nu au frică de Dumnezeu și nu-și țin cuvântul față de oameni; și, cu atât mai mult amâni o înfrângere, cu cât amâni atacul pe care ar trebui să-l dai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei nu au altă cauză decât aceea că multă vreme ea s-a sprijinit numai pe armate mercenare. Acestea au adus unora câteva victorii și păreau pline de vitejie atunci când se luptau între ele; dar, de îndată ce a venit străinul, s-au arătat precum erau. Iată de ce i-a fost ușor lui Carol, regele Franței, să cucerească Italia cu creta. Iar cel care spunea că păcatele noastre sunt cauza acestui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îndrepte acțiunile de cucerire asupra uscatului. Într-adevăr, luptând pe mare cu trupele lor alcătuite din nobilime și oameni din popor, ei s-au dovedit a fi soldați neîntrecuți; dar, de îndată ce au început să lupte pe uscat, au uitat de vitejie și au urmat obiceiul Italiei. Iar în prima perioadă de creștere a puterii lor pe uscat, întrucât nu stăpâneau teritorii întinse și se bucurau, în schimb, de o mare faimă, nu aveau de ce să se teamă prea mult de căpitanii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să se teamă prea mult de căpitanii lor; dar atunci când stăpânirea lor s-a mărit, ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Carmagnola, ei și au dat seama pentru prima oară de greșeala pe care o făcuseră. Într-adevăr, cunoscând vitejia lui deosebită atunci când, sub conducerea lui, l-au bătut pe ducele de Milano, și constatând, pe de altă parte, că după aceasta el a început să lupte fără avânt, au înțeles că, păstrându-l în fruntea armatelor, nu vor mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Conio, din Romagna. Din școala lui au coborât, între alții, Braccio și Sforza, care au fost, în vremea lor, adevărații stăpâni ai Italiei. După aceștia au venit toți ceilalți care, până în vremurile noastre, au condus armatele de acest fel; rezultatul vitejiilor lor a fost acela că Italia s-a văzut, în toată lungimea ei, cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încât au redus
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ai pune în fruntea lor pe un al treilea, el nu va putea să câștige atâta autoritate încât să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sunt mai primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare, prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii: el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decât să o câștige cu ai altora, judecând că nu este o victorie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]