4,713 matches
-
filtrate de pânza memoriei afective. Un an mai târziu, profesorul publică Toamnă la Copou, o carte de opinie și pedagogie socială, în care proza îmbracă de multe ori haina lirică și nostalgică. La sfârșitul aceluiași an, Vasile Fetescu așază în vitrinele librăriilor un volum impresionant prin conținut, ținută și titlu, Lumina educației, o prețioasă microantologie de texte despre educație, în care vocația pedagogică a profesorului se întâlnește într-o frumoasă sinteză cu talentul scriitorului. Prin această carte, profesorul Vasile Fetescu face
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista "unu" (1931), un "pretext teatral", Hérode, în limba franceză, în "Contimporanul" (1932), o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în "Floarea de foc" (1932). Sporadic, mai colaborează la "Vremea", "Vitrina literară", "Calendarul", "Credința" și "Azi", în ultima dînd la iveală un ciclu liric, intitulat Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu încă din epoca primilor ani de facultate (îi botezase, de altfel, fiica, Vivi, căreia îi dedică versuri), dar și cu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
să cînte/ cu jumătate de gură/ pe malul unui fluviu ce s-a uscat/ precum o pată de cerneală/ care-a udat o sămînță de iarbă să crească" (Jazz). Sau: "Orașul se retrage între zidurile sale de/ carne. cometele sparg vitrinele cozile lor mari/ fac să strănute gropile comune dormitoarele/ comune/ iubirile și absențele comune. femeile care nu au/ fost iubite cîrpesc cu ochii lor cerul/ sfîrtecat de obsesii/ femeile care au fost iubite cîrpesc ciorapi biografii/ înnoadă la colțuri amănunte
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
trecuți de vîrstele iubirii: "lipsite de fervoarea tinereții și oarba ei credință în împliniri, zilele de acum erau ceva amorf, neidentificabil. Așa păreau, pînă izbuteai să te smulgi din hipnoza așteptărilor din trecut și, zărindu-te poate în cristalul vreunei vitrine, să-ți spui din mers: ŤSînt un călător, să privesc drept înainte!ť". Dincolo de oboseală e curiozitate, care speră. Orașul mare e locuit. Parizienii sînt al doilea medalion. Oameni mai mult alerți decît grăbiți avînd, în tot ce fac, o
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
muzicală cu mai bine de un an în urmă când a fost prezentată în primă audiție absolută în cadrul obișnuitelor concerte de stagiune ale Filarmonicii. "Săptămâna muzicii contemporane" este, în adevăr, de mai bine de un deceniu și jumătate, o veritabilă vitrină în care sunt prezentate tendințele componistice actuale , de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Varietatea de orientări este seducătoare. Varietatea limbajelor, a surselor sonore, a tipurilor de structuri componistice este uimitoare. Spectacolul creației este captivant. Informația, muzica însăși, lucrările
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
Săptămânii..." - mă refer la compozitorii Dan Dediu și Liviu Dânceanu - au fost realmente eficiente. Am avut parte, spre exemplu, de un portret spiritual al Iașului, a fost definit portretul componistic al unei identități germane autohtone. "Săptămâna..." nu este nu-mai o vitrină. Este un ochi viu cu care - dacă dorim - privim spre noi, cu care privim spre lumea actuală a mu-zicii.
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
considerație "ruptura" survenită în anul de grea încercare 1934, când gazetarul Sebastian e nevoit să se restrângă la o publicistică predominant literar-artistică. De la bun început, la Cuvântul și numaidecât solicitat să colaboreze la alte reviste și cotidiane (Contimporanul, Reporter, Vremea, Vitrina literară, Azi, Rampa, Universul literar, L'Indépendence Roumaine, România literară etc.) își face o amplă educație de jurnalist, cu articole social-politice și culturale, note ocazionale, reportaje, interviuri, însemnări de jurnal, anchete, recenzii, eseuri, cronici literare, teatrale, muzicale, plastice, cinematografice etc.
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
că situația lui în mijlocul atâtor tineri frenetici ar semăna cu aceea a omului intrat treaz și nebăut într-un chef bine încins. Mai mult decât atât, între "tineri" se bagă și unele mediocrități vanitoase: "Dar de aici și până la invadarea vitrinelor cu tot felul de manifeste categorice, care fac praf și pulbere toate valorile Ťbătrâneť nu printr-un examen critic al lor, ceea ce ar fi excelent, ci prin declarații-sentimente este cale lungă. Băieții ăștia au pierdut noțiunea de muncă, de creație
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
îndrăznețe de muzică care concurează serios, din toate punctele de vedere, festivaluri de teatru sau de film. Festivalul Național de Teatru - singurul de acest fel din peisajul supraîncărcat de manifestări de gen - are ca scop fundamental, zic eu, punerea în vitrină a mișcării teatrale într-un anumit interval de timp, o stagiune, un an. Selecționerul nu este producătorul spectacolelor, nu este nici creatorul lor, nu el determină valoarea montărilor și, implicit, nici fața teatrului românesc într-un moment sau altul. Deși
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
La Lisabona meritele sale au fost recunoscute, devenind profesor al prestigioasei universități de aici și membru al Academiei de Științe. La Muzeul de Arheologie de aici am avut plăcuta surpriză, în iulie 2008, să-i văd amintită prezența: în prima vitrină din expoziția "Sit tibi terra levis", consacrată riturilor funerare din Lusitania, era expusă pagina de titlu a unui articol al său, iată, la aproape patru decenii și jumătate de la dispariția fizică. De asemenea, o altă expoziție din același muzeu, consacrată
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
ale cărui preocupări erau însă în bună măsură legate tot de jocurile de cărți. Statiunea este concurată cu succes de cea alăturată, Cascais, cu o arhitectură mai variată și mai pitorească. O memorie de lungă durată - revivacizată - face ca în vitrina unei librării din centrul Estorilului să zăresc o monografie despre regele Joăo al III-lea - un rege cu merite din secolul al XVI-lea care a întemeiat celebra Universitate de la Coimbra - scrisă de o româncă, sau poate, mai bine zis
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
cu tocuri, să pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să facă rochii de mireasă și pentru ocazii și visau să-și deschidă atelier, cu manechine în vitrină și cu ucenice, ca madam Jeni. Modista divorțase de vreo cinci ani, după 18 luni de căsnicie agitată cu avocatul Chiraleu, care și plecase după aceeea din Medgidia. Băiat de familie bună, arătos și cu relații, dar concepțiile lui intime
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
etc. Dacă naționalismul în timpul regimului dictatorial era de înțeles ca reacție la sovietizare, împingerea grupului de gherilă culturală din anii '30, Eliade, Cioran și Noica, care se formaseră în raza discursului de dreapta al lui Nae Ionescu, spre raftul din vitrina librăriilor după 1990, deși aceștia fuseseră recuperați încă din timpul regimului totalitar, nefiind vorba prin urmare de o culpabilizare a criticii care s-o fi îndemnat să scoată în față vechile victime, s-ar explica în primul rând prin faptul
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
în drumurile lui dintr-o țară în alta, Mihai suferă de absența soției pe care o adora: "Mi-e teribil de dor de tine... ce bine ar fi fost cu mine pe străzile Lisabonei. Ne-am fi uitat împreună prin vitrine... și ai fi făcut conversație englezească cu bătrânul general (Rădescu). Dragosteo, o să fim însă curând împreună și vom face de aici înainte drumurile... E foarte greu și foarte Ťlonelyť fără tine" (4 sept. 1947). O altă scrisoare, foarte expresivă, și
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
micile gheșefturi regizate abil de fiecare angajat, spectacolele penibile ale vizitelor prezidențiale, discuțiile părintești și întotdeauna costisitoare cu câte un cadru didactic pus pe arbitraje, etc. Apoi, o dată cu schimbarea datelor politice, clișeul se conservă fără echivoc: înainte era mai bine, vitrinele sunt doldora de mărfuri, dar banii lipsesc, tinerii sunt privați de viitorul pe care-l merită etc. De îndată ce se poate auzi om cu persoană, șefu' ne spune să ne apropiem, fiindcă tovarășul director general are un anunț pentru noi. Facem
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
imposibilă aici lângă stade de france/ noaptea se aud sirenele poliției și ale pompierilor/ elicopterele suvolează saint-denis/ fiii imigranților nu se mai simt francezi/ își agită excitați cartea de identitate/ s-au săturat de discriminare mizerie șomaj/ și atacă autobuze vitrine intră cu bâtele în carrefour/ și distrug// furia fostelor colonii răscumpără păcatele coloniștilor/ care le-au tulburat somnul/ acum sunt două popoare diferite aici/ cel din paris și cel din periferii: liberté, égalité, diversité". (p. 37) Poemele lui Gheorghe Mocuța
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
este aproape extirpată. tu nu ești bucuros decât așa, moderat, nu ești entuziast, pentru că înțelegi că dușmanul oștirilor dușmanilor tăi nu este neapărat prietenul tău și același prăpăd crud îl poate zvârli oricând și asupra ta, și asupra dragostei tale. vitrina s-a produs un cutremur în vitrina ființei mele toți trecătorii se îngrămădesc să privească sinele meu prăbușit, fracturat înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor, puterea care punea în mișcare trenulețe de visuri, mașini de timp, statuete
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
decât așa, moderat, nu ești entuziast, pentru că înțelegi că dușmanul oștirilor dușmanilor tăi nu este neapărat prietenul tău și același prăpăd crud îl poate zvârli oricând și asupra ta, și asupra dragostei tale. vitrina s-a produs un cutremur în vitrina ființei mele toți trecătorii se îngrămădesc să privească sinele meu prăbușit, fracturat înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor, puterea care punea în mișcare trenulețe de visuri, mașini de timp, statuete de sticlă sau mori de vânt ale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
privească sinele meu prăbușit, fracturat înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor, puterea care punea în mișcare trenulețe de visuri, mașini de timp, statuete de sticlă sau mori de vânt ale părerilor de rău. s-a spart geamul vitrinei sufletului meu numeroase mâini păroase, murdare, cu degete groase și negru sub unghii se înfig să culeagă un ciob, un picior rupt de manechin, o amintire mâzgălită cu dâre de sânge. îmi retrag apele de sub grinzile rupte, îmi adun răniții
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și atingeri golul adânc din spatele pieptului, senzația de prăbușire, din care ne salvam în fiecare zi, unul pe celălalt lacrimile de bucurie, cristalizate toate în statuete și așezate cu grijă în vitrina dragostei noastre scrisul poemelor peste salata caesar și supa de linte din meniul de room service. manevrez, cu ochii închiși, toate jucăriile noastre în picioare, lipită de bara de metal rece, care ne desparte pentru încă foarte puțin. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în vitrină. Pare o cameră dezafectată, refractară la tehnică. Un ceas vechi și altul defect. Românul e îndrăgostește de obiecte. În civilizația țărănească nu există gunoi. Și asta am auzit pe undeva și precis e adevărat. Am stat acolo, în dugheană, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întâmpla nimic care să-i arate că zorii unei dimineți ar anunța o zi însorită și pentru ea. Ar fi dorit să locuiască într-un oraș mare unde te pierzi, unde ești un nimeni, dar te bucuri de stradă, de vitrine, de modă, fără să dai cont nimănui. ,,Ce bine e de marinari, pot fi mereu în altă parte", gândea ea. De când ocupase catedra de limba engleză la această școală, văzuse numai apusurile soarelui; răsăriturile nu apucase încă să le vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trimestrul acesta de-ți vine plânsul numai cât îl vezi. În fiecare zi, două ore, o fereastră și iar două ore. Excepție astăzi, că-i marți, am o singură oră. ,,Iată, nu te mai plânge de ferestre, ai și o vitrină", mi-a zis. Nu mi-a băgat ora aceea în altă zi, deși l-am rugat ca pe Dumnezeu. L-am trimis undeva... Nu s-a dus, dar eu am rămas cu ferestrele și vitrina mea de marți, nenorocitul! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de ferestre, ai și o vitrină", mi-a zis. Nu mi-a băgat ora aceea în altă zi, deși l-am rugat ca pe Dumnezeu. L-am trimis undeva... Nu s-a dus, dar eu am rămas cu ferestrele și vitrina mea de marți, nenorocitul! Bine că i-a făcut englezoaicei zi liberă. O fi având motivele lui. Vrei să insinuezi poate... Cine se uită la șleampăta asta? Mai știi! Și totuși... Și totuși ce? Află că șleampăta asta, spuse Ema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]