1,060 matches
-
Munții Balcani (Haemus). Geografic, Valea Timocului este amplasată în Șerbia central-sudică, la granița cu Bulgaria. Administrativ, această regiune este formată din județele Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, pe teritoriul Șerbiei și regiunea Vidin, pe teritoriul Bulgariei. Deja acum vlahii (românii) din Șerbia au post de radio în limba vlaha (română) (și prin satelitul Eutelsat w2 la Freq: 12726 Ghz, Polarisation: Vertikal, Symb: 30 000, FEC: 3/4). Postul de radio se numește KISS EXTRA. "Articol principal: Evoluția demografică a
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
numește KISS EXTRA. "Articol principal: Evoluția demografică a românilor din Șerbia" Timocul sârbesc are o populație de 712.050 de locuitori. Majoritatea populației este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români (împărțiți în statisticile oficiale în vlahi și români), care numără 35.330 de persoane (5.9%) . Anumiți lingviști și oameni de știință, precum și organizațiile românești din Estul Șerbiei ridică însă numărul românilor la 250.000 de locuitori . Aceste estimări se bazează pe faptul că recensămintele sârbești
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română", însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
din foste provincii iugoslave, intervenindu-se asupra proporțiilor naționale, în defavoarea românilor. Timocul sârbesc are o populație de 712.050 de locuitori. Majoritatea populației este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români (împărțiți în statisticile oficiale în vlahi și români), care numără apromixmativ 40.000 de persoane (5.9%). Anumiți lingviști și oameni de știință, precum și organizațiile românești din Estul Șerbiei ridică însă numărul românilor la 250.000 de locuitori . Aceste estimări se bazează pe faptul că recensămintele
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română", însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de [[Dunăre]] , în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană ([[vlahi]]). Influența slavă a continuat în [[Evul Mediu]], în special prin folosirea [[Limba slavonă|limbii slavone bisericești]], în scop liturgic și ca limbă de cancelarie, până în [[secolul XVIII|secolul al XVIII-lea]]. Celelalte limbi învecinate (toate slave, cu excepția limbii maghiare) au
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
din Valonia (mai ales dialectologia, etimologia, ș.a.m.d.). Cuvintele românești Bărăbanț, Brabant, "vălean" au la origine toponimii valone (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul ""wallon"" are aceeași etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaș" (arhaism utilizat de limbile nordice în Evul Mediu timpuriu pentru "italian"), "velș" (locuitor din Țara Galilor), etc. Aceasta arată însăși originea romanică a diferitelor neamuri. Din punct de vedere gramatical, există multe asemănări între limbile română și valonă, există
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea. „Rușii în Moldova și Țara Românească. "Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo - Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”." Așa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb că cei din Moldo - Valahia (n.n. a se înțelege basarabenii de azi din R. Moldova și românii de peste
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Etnonimul „istroromâni” este un exonim creat de lingviști. Cei de la sud de muntele Učka își zic "vlåš" „vlahi” (singular "vlåh"), iar cei din Žejân - "žejånci" „jeiăneni”. De istroromâni, dar mai ales de limba lor s-au ocupat relativ mulți cercetători, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar locul lor de origine exact este controversat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
istroromânii au fost ultimii care s-au desprins de ceilalți români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat folosirea în diferite limbi a corespondentelor termenului „vlahi”. Continuând să se refere și la români, acești termeni au ajuns ulterior să-i denumească și pe păstorii români slavizați, precum și pe păstori în general, indiferent de etnie. „Românii apuseni”, cum sunt numiți de Pușcariu, ar fi ajuns în Dalmația
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
într-un document emis în 1181 de stareța Ermelinda a unei mănăstiri din Patriarhatul de Aquileia de pe acest teritoriu, apare o persoană cu numele Radul, colon căruia i s-a atribuit pământ. În secolul al XIV-lea sunt atestați păstori vlahi în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar, precum și pe insulele Rab, Pag și Krk. Pe această insulă au mai rămas de la ei numai toponime: Bata, Fintira, Sekara. Într-un document din 1329 referitor la localitatea Buzet din Istria, apare numele
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar, precum și pe insulele Rab, Pag și Krk. Pe această insulă au mai rămas de la ei numai toponime: Bata, Fintira, Sekara. Într-un document din 1329 referitor la localitatea Buzet din Istria, apare numele vlahului Pasculus Chichio, nume ce provine de la etnonimul "Ćići" folosit de croați pentru istroromâni până astăzi, transcris în latină "Chichii" în documentele vremii. În secolul al XV-lea au loc epidemii de ciumă devastatoare în Istria, și senatul Republicii Vreneția care
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
senatul Republicii Vreneția care stăpânea litoralul peninsulei, favorizează așezarea aici a celor pe care îi numește "Morlacchi" în documentele sale, ca și pe cea a slavilor de sud ce se refugiază din calea cotropitorilor otomani. Astfel, în 1449 sunt menționați vlahi în localitatea Buje din Istria. Cuvântul "Cici" apare prima oară ca etnonim propriu-zis într-un document din 1463. Sub forma "Chichii", etnonimul reapare în documente în latină din anii 1517, 1524 și 1527, păstrate în arhivele orașului Triest. În acest
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
desființează. Tot Glavina devine primarul unei comune care se constituise din toate satele instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia. Este un moment în care emigrația dă o lovitură aproape fatală comunității istroromâne. Etnonimul „vlahi” (în greacă "Βλάχοι", în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia. Este un moment în care emigrația dă o lovitură aproape fatală comunității istroromâne. Etnonimul „vlahi” (în greacă "Βλάχοι", în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează, și în funcție de epocă. Bizantinii îl foloseau pentru toți românii, dar în documentele sârbești
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
batjocoritor, astăzi în varianta "Ćiribirci", care, conform unei ipoteze neverificabile ar veni din propoziția "țire bire" „ține bine”. Croații mai folosesc și termenul "Vlasi". În mediul academic s-au folosit mai multe etnonime pentru istroromâni. Covaz îi numea "Rimgliani o Vlahi d'Istria", "Rimljani" fiind termenul folosit de croați și sârbi pentru cetățenii romani, Carlo de Franceschi, Ascoli și Vassilich - "Rumeni d'Istria", Ioan Maiorescu - „români istrieni”, Weigand - "Valaques d'Istrie". Termenul „istroromâni” a fost folosit pentru prima oară de Asachi
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
au înregistrat 955 de persoane cu limba maternă română și 435 de naționalitate română, dar nu se poate ști câte din acestea sunt băieși, care au ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate cu locuitori istroromâni în nord-estul Istriei, un sat la nord de muntele Učka și câteva la sud de acesta. Numele lor apar în surse în mai multe
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
urmașilor vikingilor creștinați și slavizați (secolul al XII-lea). Filologul Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul "valah" și despre cartierul Blachernae din Constantinopol și a concluzionat că numele cartierului derivă de la cuvântul Vlach (scris uneori Blach or Blasi); vlahii au venit la Constantinopol din zona Dunării de Jos, mai exact din Scithia Minor (Dobrogea) aproximativ în secolul al VI-lea Gherghel a comparat datele unor istorici ca Genesios cu datele din lexiconul "Suidas" și a considerat că răspândirea denumirii
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
venit la Constantinopol din zona Dunării de Jos, mai exact din Scithia Minor (Dobrogea) aproximativ în secolul al VI-lea Gherghel a comparat datele unor istorici ca Genesios cu datele din lexiconul "Suidas" și a considerat că răspândirea denumirii de vlah sau valah in Europa s-a făcut de la sud la nord prin intermediul varegilor. Săpăturile arheologice din România au scos la lumină diverse obiecte care au aparținut varegilor, in localitățile Păcuiul lui Soare, Dinogeția (Garvăn), Isaccea și Nufăru. Monede arabe apărute
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
două referiri la Dacia, ca regiune: Sunt istorici care au identificat acești "daci" cu românii, dar și istorici care au văzut în ei alte popoare, ei fiind identificați de autorul unei traduceri cu maghiarii. Anna a făcut referiri și la "vlahi" (exonim folosit pentru populațiile vorbitoare de limbi romanice de la sud și nord de Dunăre). Cartea lui Grumeza despre dacii din Alexiada: http://books.google.ro/books?id=DTxu6RxdecUC&pg=PP2&lpg=PP2&dq=ion+grumeza,+the+roots,+preview&source=bl
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
populație de origine română care locuiește în aceste locuri, însă statul sârb se opune acestui proiect. În raionul Bor au fost numărate la recensământul din 2001 59.900 persoane, din care 39.989 (71,64%) sârbi, 10.064 (18,03%) "vlahi" (adică români timoceni) și 1.259 (2,26%) romi. Organizațiile românești din zonă estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși, comparativ cu recensământul din 1991
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
recensământul din 2002, populația municipiului Bor a numărat 55817 de locuitori, și a fost compusă din: Conform recensământului din 2002, așezările din municipiul Bor, cu majoritate de etnie sârbă sunt: Bor, Brestovac, Donja Bela Reka și, Oštrelj. Așezările cu români (vlahi) ca majoritate etnică sunt: Bucje, Gornjane, Krivelj, Luka, Metovnica, Tanda, Topla, și Sarbanovac. Așezări mixte sunt: Zlot (cu majoritate relativă de sârbi) și Slatina (cu majoritate relativă de români (vlahi) ). La recensământul din 2002, populația orașului Bor număra 39387 de
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]