928 matches
-
reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948. Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" : Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea. Lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit munca de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea. Lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit munca de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Populația regiunilor
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
să se întoarcă acasă. Pe drum a aflat însă că sultanul Mahomed I decisese să-l omoare, considerând predarea Cetății Hotin o trădare. s-a stabilit în Polonia, intrând în slujba contelui Franciszek Salezy Potocki, la acea vreme voievod al Voievodatului de Kiev, cu reședința la Żytomierz (azi Jitomir, Ucraina), unde a murit în 1743. Fiul său a intrat în slujba Rusiei, convertindu-se la religia ortodoxă. Sub țarina Elisabeta a Rusiei, familia Kolceak a fost înnobilată și a obținut mai
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]
-
de Jos, la rândul lor împărțite în "ținuturi" și "ocoluri" (cele 24 ținuturi erau: Cernăuți, Hotin, Soroca, Rădăuți, Suceava, Dorohoi, Botoșani, Cârligătura, Neamț, Iași, Lăpușna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Oblucița, Chilia, Cetatea Albă). Inițial Voievodatul Moldovei cuprindea și Basarabia și Bucovina, care atunci nu se numeau încă așa, dar aceste două regiuni au fost pierdute (și astfel redenumite) în urma creșterii puterii Imperiului Rus și a Imperiului Austriac. Astfel, principatul a rămas cu teritoriul redus la
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
în aceste limbi deosebesc Republica Moldova de Moldova românească, nu erau încă inventate. După cum reiese din arhivele sale, Sfatul Țării alesese numele de „Republica democratică a Moldovei” (și nu a „Basarabiei”) tocmai pentru a „nu mai deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă „Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească (Basarabia desemna, până în 1812, doar actualul Bugeac). Primele date istorice sunt legate de românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau volohoveni) și brodnici. Bolohovenii traiau la nord est
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
istorică (Bucovina de Nord, Ținutul Herța, județul Hotin și Sudul Basarabiei - cunoscută și ca Basarabia veche) fac astăzi parte din Ucraina. De notat că populația băștinașă, Moldoveni, s-a menținut în proporție de 97 % în cele 46 % din teritoriul vechiului voievodat (principat), aparținând astăzi României, în proporție de 76 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Ucrainei. Armata moldoveană era formată din fermierii și săteni, care
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
Basarabia veche) fac astăzi parte din Ucraina. De notat că populația băștinașă, Moldoveni, s-a menținut în proporție de 97 % în cele 46 % din teritoriul vechiului voievodat (principat), aparținând astăzi României, în proporție de 76 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Ucrainei. Armata moldoveană era formată din fermierii și săteni, care trebuiau să se înroleze. Sub domnia lui Ștefan cel Mare armata a fost reformată
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
a menținut în proporție de 97 % în cele 46 % din teritoriul vechiului voievodat (principat), aparținând astăzi României, în proporție de 76 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Ucrainei. Armata moldoveană era formată din fermierii și săteni, care trebuiau să se înroleze. Sub domnia lui Ștefan cel Mare armata a fost reformată prin promovarea bărbați puternici la infanterie (răzeși) și cavalerie ușoară (hânsari) atât încât să
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
a publicat în revistele Erdélyi Iskola [Școala transilvană], Erdélyi Tudósító [Mesagerul transilvan] și Székely Nép [Poporul secuiesc]. În 1944 a susținut la Universitatea "Ferenc József" lucrarea de doctorat intitulată "Anjou királyaink és a két román vajdaság” [Dinastia de Anjou și voievodatele române], obținând titlul de doctor în istorie. În anul 1944 a fost înrolat în armată, în timpul luptelor a fost luat prizonier de sovietici și eliberat la sfârșitul anului 1948. Între 1949-1955 a fost profesor secundar, apoi lector la Institutul de
József Pataki (istoric) () [Corola-website/Science/314858_a_316187]
-
El a fost unul din urmașii mareșalului prusac renumit Leopold von Anhalt-Dessau. Surorile și frații lui Manfred au fost Lothar (1894-1922), Bolko (1903-1971) și Elisabeth, numită Ilse (1890-1963). La vârsta de 9 ani familia se mută la Schweidnitz (azi Świdnica, Voievodatul Silezia de Jos). Tânărul Manfred se interesează din fragedă copilărie de călărie și vânătoare. In anul 1911 se înrolează ca și cadet în regimentul unu de ulani din Prusia, „Regiment Kaiser Alexander III. von Russland”. La izbucnirea primului război mondial
Manfred von Richthofen () [Corola-website/Science/314962_a_316291]
-
(, ) este un parc național situat în powiat chojnicki, voievodatul Pomerania, în partea de nord a Poloniei. Ocupă o suprafață de 46,13 km² și este înconjurat de o altă arie protejată, Parcul Peisagistic Zaborski. Parcul protejează cea mai veche parte a Pădurii Tucholei. A fost creat la data de
Parcul Național Pădurea Tucholei () [Corola-website/Science/314462_a_315791]
-
() este o comună rurală din powiat-ul słupski, voievodatul Pomerania, din partea septentrionala a Poloniei. Sediul administrativ este satul Kobylnica. Conform datelor din 2004 comună avea 9.513 de locuitori. Întreaga suprafață a comunei Kobylnica este 244,95 km². În comuna sunt 25 de sołectwo-uri: Bolesławice, Bzowo, Kobylnica, Komiłowo, Komorczyn
Comuna Kobylnica () [Corola-website/Science/314474_a_315803]
-
Słupskie, Słonowice, Słonowiczki, Sycewice, Ściegnica, Widzino, Wrząca, Zagórki, Zębowo și Żelkówko. Comună învecinează cu municipiul Słupsk, comuna Słupsk, comuna Dębnica Kaszubska și comuna Kępice din powiat-ul słupski, comuna Trzebielino din powiat-ul bytowski, respectiv comunele Sławno și Postomino din powiat-ul sławieński, voievodatul Pomerania Occidentală. Înainte de reformă administrativă a Poloniei din 1999, comuna Kobylnica a aparținut voievodatului Słupsk.
Comuna Kobylnica () [Corola-website/Science/314474_a_315803]
-
municipiul Słupsk, comuna Słupsk, comuna Dębnica Kaszubska și comuna Kępice din powiat-ul słupski, comuna Trzebielino din powiat-ul bytowski, respectiv comunele Sławno și Postomino din powiat-ul sławieński, voievodatul Pomerania Occidentală. Înainte de reformă administrativă a Poloniei din 1999, comuna Kobylnica a aparținut voievodatului Słupsk.
Comuna Kobylnica () [Corola-website/Science/314474_a_315803]
-
() este o comună rurbană din powiat-ul bytowski, voievodatul Pomerania, din partea septentrionala a Poloniei. Sediul administrativ este orașul Miastko. Conform datelor din 2008 comună avea 19.609 de locuitori. Întreaga suprafață a comunei Bytów este 466,09 km². În comuna sunt 28 de sołectwo-uri: Biała, Bobięcino, Chlebowo, Czarnica, Dolsko
Comuna Miastko () [Corola-website/Science/314486_a_315815]
-
powiat-ului bytowski (Lipnica, Tuchomie, Kołczygłowy și Trzebielino), o comună a powiat-ului słupski (Kępice), o comună a powiat-ului człuchowski (Koczała), o comună a powiat-ului szczecinecki (Biały Bór) și o comună a powiat-ului koszaliński (Polanów). Powiat-ele koszaliński și szczecinecki se află în voievodatul Pomerania Occidentală. Înainte de reformă administrativă a Poloniei din 1999, comuna Miastko a aparținut voievodatului Słupsk.
Comuna Miastko () [Corola-website/Science/314486_a_315815]
-
comună a powiat-ului człuchowski (Koczała), o comună a powiat-ului szczecinecki (Biały Bór) și o comună a powiat-ului koszaliński (Polanów). Powiat-ele koszaliński și szczecinecki se află în voievodatul Pomerania Occidentală. Înainte de reformă administrativă a Poloniei din 1999, comuna Miastko a aparținut voievodatului Słupsk.
Comuna Miastko () [Corola-website/Science/314486_a_315815]
-
() este o comună rurală din powiat-ul bytowski, voievodatul Pomerania, din partea septentrionala a Poloniei. Sediul administrativ este satul Borzytuchom. Conform datelor din 2004 comună avea 2.815 de locuitori. Întreaga suprafață a comunei Borzytuchom este 108,57 km². În comuna sunt 8 sołectwo-uri: Borzytuchom, Chotkowo, Dąbrówka, Jutrzenka, Krosnowo, Niedarzyno
Comuna Borzytuchom () [Corola-website/Science/314489_a_315818]
-
Jutrzenka, Krosnowo, Niedarzyno, Osieki și Struszewo. Comună învecinează cu comună Kołczygłowy, comuna Tuchomie, comuna Bytów și comuna Czarna Dąbrówka din powiat-ul bytowski, respectiv comună Dębnica Kaszubska din powiat-ul słupski. Înainte de reformă administrativă a Poloniei din 1999, comuna Borzytuchom a aparținut voievodatului Słupsk.
Comuna Borzytuchom () [Corola-website/Science/314489_a_315818]
-
anterior de redactorii "Tygodnik Powszechny"), și a fost votat de Adunarea Națională. În noiembrie 2002, a părăsit Uniunea Libertății, protestând împotriva ieșirii din Internaționala Creștin-Democrată și a coalizării locale și electorale cu Alianța Stângii Democrate și ci Partidul Auto-Apărării în voievodatul Warmia-Mazuria. În 2005, a fost unul dintre fondatorii Partiedului Democrat - democrats.pl - înființat prin extinderea fostei Uniuni a Libertății cu noi membri, mai ales cu tineri și câțiva politicieni de stânga. A fost lider al listei parlamentare în alegerile legislative
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
(n. noiembrie/decembrie 1431 - d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476. S-a născut în cetatea Sighișoara din Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cneajna Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi și apoi cu Ilona Nelipic, verișoară a lui Matei Corvin. A
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia. Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea - o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe. Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală, deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină, cu timpul s-au asimilat și numai
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
în prezent ei au adoptat în mare parte limba și obiceiurile polonilor majoritari. Ei reprezintă o curiozitate printre tătari ca fiind singurii din această seminție care sunt creștini respectiv de religie romano-catolică. Tătarii musulmani locuiesc în doar două sate în voievodatul Podlasia: Bohoniki și Kruszyniany. De asemenea, comunități ale tătarilor se mai pot întâlni și în zona urbană Gdańsk, Varșovia și Gorzów. Numărul total se cifrează la 3.000 persoane.
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
urmă, regii Ungariei garantau românilor dreptul de a-și alege singuri voievodul și de a fi judecați după "dreptul valah" ("ius valachicum") până după anul 1383, de când datează ultima atestare documentară în această privință. În primele secole ale mileniului II, Voievodatul Maramureșului a fost condus de voievozi locali și organizat în "cnezate de vale". Din secolul al XIV-lea, presiunea regilor Ungariei de a instaura și aici feudalismul după model occidental s-a intensificat prin înnobilarea conducătorilor locali, cărora le-au
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
-se prin fapte de arme, au primit ranguri nobiliare și latifundii, o parte s-au oprit în Țara Lăpușului, înființând pe noile domenii sate care au rezistat până astăzi (Cupșeni, Măgoaja) iar alții au trecut Carpații răsăriteni și au întemeiat voievodatul Moldova. Întemeierea Moldovei a avut loc în două etape, în care s-au remarcat cele mai importante figuri din istoria Maramureșului. Mai întâi, Dragoș vodă din Bedeu, care, după victoria asupra tătarilor în expediția organizată de regele Ludovic I d
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]