1,402 matches
-
Simering Mare loagăre se strâng, Pe dunga răzorului Naintea Franțozului. - Franțozu-n roș - îmbrăcat Spre bătaie-i de gătat Și feciorii tot striga: " Să trăiască Austria" Austria cea română... Vine gheneral călare Tot strigând în gura mare: - Nu vă dați feciori voinici Că ceriul ne-a ajuta Și-n pădure vom intra, Și așa i-om scărpina De n-or uita cât lumea. Când era la prânzișor Noi tăiam câte - un ocol. Ocolul s-a ocolit Piemont s-a prăpădit. 197 Înălțate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zise Genarul - mult ești frumos și mi-e milă de tine. De astă - dată nu-ți fac nimica, dar de altă - dată... ține minte! Și luîndu-și fata alături cu el, pieri în vânt, ca și când nu mai fusese. Dar Făt-Frumos era voinic și știa drumu înapoi. El se reîntoarse și găsi pe fată iar singură, însă mai palidă și mai plânsă ea părea și mai frumoasă. Genarul era dus iar la vânătoare cale de două zile. - Făt-Frumos luă alți cai din chiar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o basma de alune. Ajungând la poartă a auzit un vuet mare. Da ei erau îmbrăcați cu ițari și cu cojoc și-ncinși cu chimiriu. Da baba cea de la poartă era de-a noastră; - Bună sara, mătușă! - Mulțămesc D-tale voinice! - Da ce-i aici, ce s-aude? - Se mărită Fata - mpăratului. - Da cine o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni, să-mi faci ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aude? - Se mărită Fata - mpăratului. - Da cine o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni, să-mi faci ce ți-oi zice. - Ți-oi face voinice. El a luat basmaua cea de alune. Era basma de-a noastre-neagră cu floricele p-împrejur - ș-o pus inelu-n mijloc ș-o zis așa: - Du, mătușă, și pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti și te-or da afară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăsură de aur și cai cari or mânca jăratic ș-or bea pară și mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice? Zice-mpăratul. - Am venit să-mi dai fata. El se face că nu știe că i-a murit ginerile. 344 {EminescuOpVI 345} I-o dă-mpăratul. Face-o nuntă strălucită, și i-o dă ș-o duce la palatul lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vede - o fumărie strașnic de mare încît se-nnădușia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare încît se-nnădușia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dă din bici și-l suie pe dealul unde ședea-mpăratul, la curtea - mpărătească. La curtea-mpăratului era o mîndreață, că nici nu se poate povesti. Împăratul ședea afară, - era bătrân și bea lulea. - Bună vremea-mpărate! - Mulțămesc D-tale voinice! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine. - Așa-mpărate, am venit să omor smeul, să-ți scăp fata. - Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c-aicia-n vale-ntr-un iaz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a picat ca mort. Da-mpăratul, bucuria lui, a luat ș-a pus pe voinic în fedeleș și i-a dat drumu de vale. Și el a luat fata ș-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu voinic când a picat el mort i-a rămas sula-n cerdacul împăratului. Acu, la ce vreme s-a fi trezit el în fedeleș... - I doamne!, viclean am fost, da mai viclean împăratul. Ce să fac eu? Începe el a se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
v-am reținut prea mult. Vina e însă a dumneavoastră. Astăzi chiar comentam cu locotenentul Azimioară ce atmosferă desăvârșită și tonică degajați, cât de instructivă e pentru mine fiecare întîlnire. ― Sîntem amabil. Apropo, ce mai face subalternul dumneavoastră? Băiatul acela voinic și simpatic. Îmi pare rău că nu l-am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Matei un fel de Jack Spintecătorul... ― De ce nu? ― Chiar, de ce nu! Poate fi o ipoteză... Mă refer însă la înscenarea sinuciderii. A presupus o serie de acte pe care Matei nu le putea rezolva singur... ― Era un tânăr extrem de voinic, deși părea slăbuț. Pe vremuri... ― ... și mai ales, nu se lăsă întrerupt Cristescu, nu le putea camufla. Înțelegeți? Astfel de mișcări nu puteau scăpa ochilor vigilenți ai Valericăi Scurtu sau ai domnului Popa... Nici despre dumneavoastră n-am impresia că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cît era posibil ca acest proprietar să fie tocmai familia imperială. Iar Hedrock descoperise că desmințirea nu făcea decît să sporească îndoielile celor ambițioși. Se auzi o bătaie în ușă și intră un tînăr de maximum treizeci și cinci de ani. Era voinic și energic. Făcu ochii mari cînd văzu cum sînt repartizate scaunele în biroul șefului. Hedrock îi spuse: ― Dumneata ești Royan? ― Da. Tînărul se uită întrebător la Triner, dar acesta nu ridică ochii. Hedrock făcu un semn către ornamentul reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
timp mama îngrijorată pentru copila ei că nu mai vine acasă a plecat după ea și astfel a aflat că copila dispăruse. Din primele cercetări și investigații, nu s-a putut stabili nimic, nu a fost văzută nicăieri. Fata era voinică, drăguță, destul de dezvoltată și se credea că i-a sucit mințile vreun tânăr, din moment ce nu a dat nici un semn de viață, negăsind-o nimeni. Sărmana mamă bătrână și bolnavă plângea zilnic, așteptând-o pe fetiță, fiind nădejdea ei la bătrânețe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
discuția. În ziua următoare s-au prezentat mai multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: "Locul nu mai e liber, domnișoară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unul. ― Camps ? Unul înalt, cu mustața neagră ? ― Exact. Lucra la macaz. ― Ei, da! ― Ei bine, a murit. ― Nu mai spune! Și când ? ― După povestea cu șobolanii. ― I-auzi! Și ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sale obișnuite și se întorcea acasă noaptea târziu. Ieri, la o astfel de oră, mama lui observase, întinzându-i o telegramă a tinerei doamne Rieux, că mâinile doctorului tremurau. ― Da, spunea el, dar, perseverând, o să fiu mai puțin nervos. Era voinic și rezistent. De fapt, încă nu era obosit. Dar vizitele la bolnavi, de pildă, începeau să-i devină insuportabile. A diagnostica febra epidemică însemnă a ridica iute bolnavul și a-l duce la spital. Atunci începeau într-adevăr abstracția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DESPĂRȚEA CAZARMA DE UȘĂ. CHIPURILE NELINIȘTITE SE ÎNTORCEAU ATUNCI SPRE INFIRMERIE. Cei trei bărbați priveau acest spectacol când, în spatele lor, un "bună ziua" clar și grav i-a făcut să se întoarcă. În ciuda căldurii, Raoul era îmbrăcat foarte corect. Înalt și voinic, purta un costum la două rânduri, de culoare închisă și o pălărie de fetru negru cu marginile răsucite. Obrazul lui era destul de palid, ochii cafenii, gura strânsă. Raoul vorbea într-un fel rapid și precis: \ Să coborâm spre centru, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu o barbă vopsită În gri deschis din ziua În care ajunsese la concluzia că femeile preferau bărbații maturi. Acesta era autorul și creatorul unui serial TV extrem de popular, Timur Inimă de Leu, ce prezenta un erou național robust și voinic, În stare să facă piure batalioane Întregi de dușmani. Când i se puneau Întrebări despre emisiunea lui TV și despre filmele lui de prost gust, se apăra susținând că era naționalist de profesie și nihilist de bunăvoie. Astăzi Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dat peste un imobil de locuințe de la ferestrele cărora prostituatele travestite Îi priveau pe trecători. Cele două de la parter erau atât de aproape, Încât Armanoush a reușit să zărească toate detaliile fețelor lor puternic machiate. Una din ele, o femeie voinică, cu buze groase și un păr atât de roșu Încât strălucea precum artificiile În noapte a spus râzând ceva În turcă. — Ce-a zis? a Întrebat-o Armanoush pe Asya. — A zis că brățările mele sunt grozave și că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doi copii, deși când fuseseră copii nu se bătuseră niciodată. Tata n-ar fi aprobat niciodată asemenea Încăierări. Câteva clipe Zeliha s-a simțit victorioasă, fiindcă-l lovise foarte tare sau, cel puțin, așa Își Închipuia. Era o femeie Înaltă, voinică și nu era obișnuită să se simtă fragilă. Precum un campion În ring și-a Împreunat mâinile În aer și și-a salutat publicul invizibil, Încântată de triumful ei: — Te-am avut la faza asta! Chiar În clipa aia el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu cineva? Vreun client? Kitty Îi trânti ușa În nas, gândindu-se: „Doamne, oare poate fi mai odios de-atât?“. Deschide, te rog. Promit să fiu cuminte. Kitty deschise ușa. — Bine. Intră și fă-te comod. Sam era un bărbat voinic, de vreo patruzeci de ani; avea un Început de chelie și o privire ciudată, pierdută. Intră În holul Întunecat cu sticla de vin roșu Împachetată În punga maro de hârtie și cu buchetul obosit de floarea-soarelui. Astea sunt pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
discuția. În ziua următoare s-au prezentat mai multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]