1,651 matches
-
și activ rol generativ de existență în viața acestuia, dar și strânse legături cu universul. Bradul îl regăsim în obiceiuri coborâtoare în timpurile străvechi, până la daci: O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată. Mă mângâi și mă faci voios / Și mă-ntărești îndată. / O, brad frumos, o brad frumos, / Cu frunza neschimbată (colind popular despre brad), dar și în riturile de trecere ale românilor, în fiecare dintre cele trei momente importante din viața sa: nașterea, nunta și moartea. 2
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
a închis ochii pentru totdeauna. O lacrimă stingheră, plină de amar se scurgea încet, pentru ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și timpul își oprise umbletul iar vântul, care până atunci, sufla voios peste piață, își oprise brusc adierea. Cei doi care vorbiseră înaintea bătrânului, s-au aplecat asupra trupului neînsuflețit și i-au șoptit ceva... Ei știau, că pe undeva prin apropiere plutea sufletul... Șoaptele conțineau o promisiune: ”Lumea lor perfectă” va
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
mulțumire. Poneiul știa când se apropia ceasul de călărie a lui Roxette, când ea deschidea poarta, îl chema, încăleca pe spinarea lui cea moale și lucioasă, îl mângâia pe hreavă, îl dezmierda prin cuvinte drăgăstoase. Atunci el începea să tropăie voios pe izlaz, prindea viteză la fugă, și ieșeau în galop prin poarta larg deschisă. Treceau așa, ca adierea dulce a vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice ale pădurii din întinsa moșie a
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
că nu are șanse mari în fața lui Marius. El cu ce să impresioneze? Cu ce să se facă observat? Inu începu să pedaleze tot mai repede pe poteca pietruită. Bicicleta sălta ca o căprioară speriată, prin hârtoape. Inu își ridică voios spatele, înfiorâdu-și trupul de plăcere. Părea să îl încânte această viteză printre copaci. Deodată, ceva scrâșni, băiatul nu mai reuși să mențină echilibrul și căzu de pe bicicletă, rostogolindu-se într-o râpă nu prea adâncă. Din fericire, nu se lovi
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
Decembrie 2014 COLINDELE CRĂCIUNULUI De când mă știu, am așteptat magia Crăciunului, să văd copii la colindat, cu Nașterea Domnului. Începeau cu ,,Moș-Ajunul", după mere, nuci, covrigi... Alai duceau pe tot drumul, cu obrajii rumeniți. ,,O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de ,,Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou! Flăcăul să-i ducă noră mamei sale, drept
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
dacă trei oameni sunt trei idei, chiar aurul galben se transformă în praf”. Despre dragoste, părintele Gala Galaction scrie cuvinte frumoase și înțelepte: „DRAGOSTEA” - e o prietenie scumpă și înaltă, nutrită de idei nobile și meditări evlavioase, luminată de surâs voios și dulce.” Și inegalabilul Ion Creangă, cel mai mare povestitor român, a lăsat și el din comoara minții și a sufletului său: „Când sufletul îți este gol și inima fără simțire, degeaba mai cauți pricină cu lumea din afară”. Fragmentele
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
un chip fantastic...... XXIV. DUALITATE, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015. DUALITATE Se plimbă veșnic moartea printre noi, Viața ne este plină de nevoi, Noi ne-ngropăm, firesc, unii pe alții Și-apoi... dansăm voioși pe la distracții. Prin cimitire plângem la morminte Pe cei ce ne-au crescut și-s oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
plutind prin nori, Trecând prin noaptea neagră, sau prin zori, Cu umilință-n dinți mușcând țărâna, Atingem ... Citește mai mult DUALITATESe plimbă veșnic moartea printre noi,Viața ne este plină de nevoi,Noi ne-ngropăm, firesc, unii pe alțiiși-apoi... dansăm voioși pe la distracții.Prin cimitire plângem la mormintePe cei ce ne-au crescut și-s oseminte,Apoi... plimbăm prin parcuri nepoțeiși, inocenti, mai gângurim cu ei.Prin suflete ne suflă vijeliiși ne pândesc, pe după colt, primejdii,Dar... mai găsim puterea să
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să ... Citește
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să ... XXXII
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
răspuns Ovidiu având un aer destins. - Și două pahare de sticlă, să le spargem după ce bem,am adăugat eu în timp ce mă îmbrăcam cu o fustă de lână de culoarea muștarului, o geacă îmblănită cu glugă, după care am ieșit, mergând voioasă, spre parcare, în urma lui. Am ajuns în centrul capitalei cu câteva minute înainte de miezul nopții, dibuind, cu mult noroc, ce-i drept, o străduță mai liberă la câteva sute de metri de Piață, apoi am coborât cu șampania și paharele
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
ore și în tot acest timp am ascultat muzică, având o mină optimistă, fiind mulțumită de preparatele mele. M-a readus cu picioarele pe pământ telefonul al cărui țârâit strident l-am auzit din bucătărie. - Săru'mâna! am zis eu voioasă, păstrând același aer optimist de mai înainte. - Bună, fata mea! Ce faci, Nati? întrebase mătușa cu dulceață în glas. - Sunt bine, tocmai am terminat de preparat prânzul, în rest nimic, am răspuns eu smerită. - Nu te-a căutat Ovidiu? întrebase
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
L-am ascultat cu deosebită plăcere, mai ales că, în această împrejurare, l-a invitat pe viceprimarul municipiului, ing. Mihăiță Negură, să-și expună opinia raportată la o anumită propunere, susținută de toți vorbitorii. Ei bine, inimosul viceprimar a luat voios microfonul în mână și a declarat publicului ce umpluse sala: „Mă voi ocupa personal pentru întocmirea documentației care trebuie făcută în vederea decernării titlului de „cetățean de onoare” soților Vasile și Otilia Sfarghiu”. În plus, plăcerea și emoția pe care le-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
nu mai acționezi, fără să te consulți cu nimeni. ok? - Niciodată! Promit! o asigură el cu gravitate. Ești sigură că te simți bine? Mă așteptam la un linșaj, în toată regula! mărturisi el, cu naivitate. Lea izbucni într-un râs voios, ciufulindu-i cu dragoste părul rebel, sărutându-l pe creștet. - Consideră că am făcut-o, iar acum la culcare, viteazule Eros! Mâine va fi o zi interesantă, pentru noi toți! Noapte bună! - Noapte bună, surioară! Lea adormi într-un târziu
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
consecințele nu vor întârzia să apară, așa că va trebui să apuce taurul de coarne. Se zăvorî în camera lui de unde nu mai ieși până seara, refuzând ceaiul și atențiile mamei, simulând o oboseală ce nu admitea intruși. Lea se simțea voioasă și senină după lunga confesiune făcută familiei. Era optimistă și acum, că avea aprobarea și sprijinul lor necondiționat, se simțea puternică și liberă să-și decidă soarta, fără presiuni și condiționări felurite. Avea nevoie de timp și spațiu și după
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
cocoloș, Îl agață de o ață, Îl lasă încet, în jos, Să ajungă chiar sub masă. Ca prin farmec sar cu toții, Vrând să prindă motocelul. Mama, fiii și nepoții Într-o clipă-ncep măcelul. Ca la circ evoluau Toate mâțele voioase, Nu conta ce vârstă au, Că-s bătrâne sau că-s grase. În casa cea liniștită, Motocelul și pisicii Se încurcă și se agită Stricând ordinea bunicii. M-am amuzat cât se poate. N-am văzut așa ceva. Nu le știu
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
privim spre luna când razele-argintate ne spun iar "noapte bună"? De ce uităm să prețuim un zâmbet, când am putea s-acoperim cu el un țipat? De ce privirile-s mereu întunecate, cănd e-atata seninatate-n toate? De ce uităm sa-ntampinam voioși un răsărit, cănd ziua se așterne frumos și liniștit? De ce uităm să admirăm amurgul arămiu, cănd raze se-mpletesc în jocul lor zglobiu? De ce uităm să ne plimbăm prin ploaie, cănd cade blând din nori, sau când cade vioaie? De ce
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
îl prinse de guler și-l trase după el mai mult târâș. Ocoliră iazul prin dreapta, în timp ce focul traversă apa și se opri undeva între doi stejari din care numai scheletul rămăsese. Flacăra se înălță deasupra coroanelor copacilor și pâlpâia voioasă. Dracul îl târăște pe Pătru după el până ajunge în partea opusă a lacului. Acolo diavolul îl eliberează și pătrunde între flăcări unde scormonește pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o pune
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
face coliere/ din oasele lui - flaute/ din pielea lui - tobe/ iar noi vom dansa. Se crapă de ziuă, cerul se desparte tremurător de pământ. În cer nu există asasinate, nici alte păcate. Noah 7 Numărat, judecat, pedepsit, Înot pe spate, voios, O durere din adânc, ... Din care adânc? Nu suntem oare, frunze Sau trestii gânditoare? Adânc este doar Oceanul, Spun, „quia absurdum est” , Un protest, dar ce folos? Mă apropii de mal, Doamne ce nuferi, ce nalbe? Plutim de la un mal
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarnă; primăvara, le-or împușca. Al lor păcatul! Pe drumurile din pădure, trec sănii șir, trase de cai, Pline de strigăte voioase din piepturi prinse în alai, Cu zurgălăi prinși la zăbală și cușme dacice pe cap, Și chiote pe care munții cât sunt de mari nu le încap. Pe pârtii se întrec schiorii în pluguri și în cristiane, Iar cozile la
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZÂMBETUL CE-L ȘTIE... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Voioasă-i mereu, căci nimic nu o dărâmă, Vitregia găsește tristețea-i cât o fărâmă, Cum pășește neplăcerea-i a și fost nășită, De nici negarea n-are cum a nu-i fi spășită. Am cunoscut-o prin net -e fată
ZÂMBETUL CE-L ŞTIE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374263_a_375592]
-
reflexe liliachii, iar la cingătoarea din nestemate un paloș din flăcări albastre. Fermecatul glob de foc, izvorul puterii sale, din care țâșneau flăcări șerpuitoare, plutea desupra coroanei de aur, de pe fruntea sa. Prințesa își aranjă rochia, organiză garda și ieși voioasă în fața împăratului: -Bine ai venit, Măria Ta, în lumea bucuriei și veseliei! Fața împăratului radia o lumină orbitoare, orice muritor fiind nevoit să plece fruntea la trecerea lui. Numai Primăvara putea să-l privească și să-i zâmbească. De astă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
paralele, si strigatul haotic ,al păcii în zabrele! Ne plimbăm de mână prin pustiu, Căutăm astăzi drumul,ce nu-l știu?... Mergem pe drum încet,anevois e drumul care îl știm,spre bătrânețe, atâția ani am mers cu chipul cel voios, plin de lumină și de tinerețe!... De ce trec anii așa ușor,de ce ne trece viața?... muncești,iubești,zădărnicești...cu-atâta spor, drumul în viață,visul și speranța, le căutăm posibil,pe drumul următor!... 29 măr 2016 22:42-0017 Olhao-Algarve Lucian
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
și savoare Ardealul i-un zâmbet spre cer Istorie scrisă pe frunze și ochi Cu oameni și fapte ce umblă și pier Cum viața e dată pe stânci și în gropi Sunt lunci și miresme— dealuri cărări Cascade cu pași voioși în cădere Și râuri senine se varsă-n cântări Pe palme de aer clădind giuvaiere Seninul și norii aici se-ntâlnesc Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape Pe muchia umbrei ideile cresc Și mai ca oriunde ceru-i
ARDEALUL-BIJUTERIA ROMÂNIEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378789_a_380118]
-
publicat în Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015. E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂ E-n iunie, vară vii iară și timpul aleargă, gonește . Simt noaptea în urmă cum crește, iar dorul de voi mă doboară! O pasăre cântă voioasă, plesnește iar floarea de tei, Tu vară te-ntorci bucuroasă, crezând că acasă mă iei. . . Regret, vii și pleci fără mine și înc-o vacanță-s absent, Muncesc pentru-al puilor bine, chiar dacă rămân repetent! Lipsind vreo cinci ani de la școală
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]