3,708 matches
-
Sunt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe trotuar, și Tovarășa Lătrău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe insula pustie nu încap prea multe. Ce-ai împacheta în valiză? Sfântul Fără-Mațe a adus cutii de snackuri cu costiță și pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia și-și toarnă în gură snackurile. Sora Justițiară a adus o pungă de haine, cu un săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe dreapta. Obiective turistice Un poem despre Sfântul Fără-Mațe — Asta-i slujba la care am renunțat ca să vin aici, spune Sfântul. Și viața pe care am părăsit-o. Fusese șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
contează mai mult. Peruca și rujul de asemenea. — N-am fost niciodată, cum s-ar zice, frumușel, spune Webber, dar cel puțin m-am menținut la ... drăguț. Conduce Flint, cu ochii la oja roșie ciobită de pe unghiile degetelor care strâng volanul. Ronțăind o unghie ruptă cu dinții lui ciobiți, Flint spune: — Mă gândeam să folosesc un nume de scenă. Uitându-se tot la unghii, spune: Ce ziceți de numele Pepper Bacon? Pe atunci, fata lui Flint era plecată să facă școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse o făceau să strige. Dan îi urmărea privirea: Ce-ai văzut? O cireadă. Uite, acolo, o vacă bej. Unchiul Vali, cât pe ce să scape volanul din mână, se prăpădea de râs. Luana, ai să rămâi în istoria familiei cu bovina ta colorată. Anda urmărea berzele și-l punea pe băiat să se roage pentru o surioară. Copiii porneau o serie de rugăminți din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea mai singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să prindă curaj și să plece, uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La "ALEXINA" S.R.L. se impunea racolarea de manechine, activitate care trecu în sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca un copil bolnav, lipsită de orice gând, în timp ce Radu Noia, departe de a percepe realitatea, se lăsa condus de domnișoara Schtac. Ea îi propuse, la ureche, să plece. Îl ajută să urce în mașina ei și se sui la volan, opri apoi în fața apartamentului pe care-l ocupa prin grija amantului său. Îl invită să urce. Din pricina stării în care se afla, bărbatul nu voi, cu nici un chip, să coboare. Nu se simțea capabil să se ridice din scaunul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și, spre deosebire de fata aceea, ea avea să-și piardă viața fără să fi aflat măcar cum de e cu putință să te Îndrăgostești Într-atât Încât să nu mai știi cine ești. Bill nu deschisese gura. Stătea cu mâinile pe volan, privea nemiș cat puhoiul trupurilor care se năpusteau pe lângă ei și pe deasupra lor. Margaret a constatat că-i apăruseră pete de sudoare pe cămașă, ca mărcile profunzimii oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vedeți. — Iute, iute, grabă acum! — Gura, Bill! Soldatul s-a Întors să se uite la ei mai atent. Cine v-a spus că puteți să mergeți la Palat În ziua discursu lui președintelui? Bill și-a pocnit ambele mâini de volan și a scos un oftat sonor. — Avem autorizație primită. Ministru important. Imediat, ministrul Hartono. Telefonați imediat biroul lui confirmare. Soldatul a râs și dinții i-au strălucit În soare. — Hartono, Hartono! a strigat el la ceilalți, repetând numele de câteva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
opreliștile erau cât se poate de reale. șoferul nu se Întorsese spre ea s-o privească sau să-i ureze noroc, nu-i spusese nici măcar la revedere când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și-l făcea să pară și mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
recunoștea poziția clădirilor din campus. șoferul de la ambasadă stătea lângă Buick; i-au văzut vârful aprins al țigării. Lăsase motorul să meargă, iar când i-a văzut apropiindu-se s-a urcat În mașină și și-a pus mâinile pe volan. Am primit un apel prin radio. Domnul Schneider zice să nu mergem la ambasadă. Trebuie să vă duc la această adresă. șoferul le-a dat o hârtie, a băgat În marșarier, apoi a pornit În vite ză. Margaret n-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mamă-sa proiecta vreo plimbare cu mașina în afara orașului la care să participe, bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se instala la volan cu mina sa plictisită, era mai tot timpul taciturn, dar asculta atent, amuzat, comentariile Sidoniei sau ale Carminei, uneori fluiera câte o melodie și numai câteodată se amesteca în vorba celor două femei. Cu mașina lor era o întreagă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui i-a strâns palma, aplecând scurt capul, foarte corect, la centimetru. Pe urmă, când s-a urcat la volan, a dat o importanță deosebită manevrelor de întoarcere, nu a mai aruncat nici o privire către cei doi soți rămași în poartă, încă răvășiți de surpriză. Când au pornit, Sidonia și Carmina au fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-a luat rochia de la croitoreasă. El o privi printre două zbateri ale pleoapelor. Hm, asta însemna ceva, va ieși din monotonie. Numai gândul că se va urca la volan și-l urnea din amorțeală. S-a făcut, mama, îi spuse deja înviorat și-și trase din frigider pachetul cu unt, gemul, brânza topită. Ai putea să-mi faci un ceai, îndrăzni el mai mult ca să-i încerce buna dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și atunci Ovidiu avu certitudinea că întâlnirea cu Sidonia nu era chiar deloc o întâmplare. Când se mai lăsase ea impresionată de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe stradă, o forfotă continuă de oameni și mașini, bărbatul se concentră asupra volanului ca să-și mascheze începutul de nemulțumire... Era nedormit, cu o seară mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să sune, să sune de câteva ori insistent până când Larisa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Larisei, și altora, Carmina e singurul meu moft. E o oază. N-am să permit nimănui să se amestece, să se atingă de ea, ai înțeles? Clipi către ea de câteva ori. Părea foarte hotărât. Stătea cu cotul pe volan, pe jumătate întors spre Sidonia. Pe urmă privi plafonul mașinii. Părea să zică: Tot ce era de spus a fost spus. Mâna Sidoniei șovăi. Da, în felul tău ai dreptate. Nu-i poți cere unui om să fie altfel decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ne-am întâlnit azi la cantină și mi-a oferit biletul ei. Spunea că nu gustă concertele de muzică simfonică. Preferă să doarmă sau să citească o carte de amor. A, da, foarte, foarte probabil. Își ridică o mână de pe volan, un gest care exprima neputința. Aștept indicații. Nu cunosc traseul, zise din nou foarte sobru când văzu că-l privește nedumerită. A doua stradă la dreapta, zise repede femeia și se posomorî fără să știe nici ea de ce. Avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici ce anume trebuia să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]