1,937 matches
-
până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce. Acela fu mai rapid. Îi puse în mâna liberă servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a obosit întotdeauna. Am mințit când am spus că asemănările se opreau aici, și bunică-meu avea, tot pseudodeșteptul are în casă cărți din anii ’70-’80 de la Editura Științifică și Pedagogică sau Editura Politică sau Editura Militară. Sunt cărți voluminoase, pe care nu le citește nimeni, și care au făcut cinste autorului sau traducătorului, pe vremuri. Nu mai poți citi așa ceva, pentru că simți că mănânci mucegai, că nu mai au nici un rost literele alea, pentru că oricum nu poți avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească hohotele de râs. Fata avea ochi albaștri, era îmbrăcată după ultima modă - un talmeș-balmeș vestimentar - și ținea pe umăr o geantă voluminoasă. Doamne, ce-or pune în gențile astea? Tot timpul am senzația că umerii suferă intens și sunt unul mai sus și altul mai jos... Băiatul își aprinse o țigară și îi făcu un semn din care reieșea că se putea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ediție, cartea pe care o prezentăm se intitulează „Am fost coleg și prieten cu Ionel Golea. Pentru memoria lui și a luptei comune”. Au 210 și, respectiv, 132 de pagini. Diferă, așadar, prin numărul de pagini, prima ediție fiind mai voluminoasă cu 78 de pagini. Ediția a III-a, scoasă de editura brașoveană „Lux Libris”, Însumează 406 pagini. Dacă am da la o parte cele 210 pagini ale primei ediții, Înseamnă că a treia ediție, abundent adăugită, constituie o carte nouă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
calmează întotdeauna. alege din paharul cu ustensile de scris un creion roșu numai bun de subliniat. îl ascute. are de făcut un foarte scurt raport urgent despre un alt raport urgent dar foarte lung. X începe să citească un dosar voluminos și subliniază anumite pasaje. Din cînd în cînd notează scurte comentarii într-un nou fișier deschis pe computer. în sfîrșit, ceva ce funcționează. X își redactează raportul așteptînd să fie chemat dintr-un moment în altul la reuniunea de la ora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se amplifică după ce am deschis romanul. Chiar de la prima pagină, am avut o senzație de amețeală, de topire în cuvinte - și pe bună dreptate întrucît Domnișoara ri copiase în cartea ei povestea noastră de dra goste. romanul nu era excesiv de voluminos, doar 330 de pagini. ele erau însă îmbibate de un fel de veridicitate stranie. Cînd spun că Domnișoara ri copiase de fapt povestea noastră de dragoste nu greșesc : totul era reprodus acolo cuvînt cu cuvînt, gest cu gest, situație cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
conduse pe Felix de-a dreptul la masă, prezentîndu-l. - E Felix, zise ea oprindu-se în fața bărbatului care tocmaiaruncase zarurile. G. Călinescu Acesta ridică numaidecât capul și întinse repede mâna. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu jos într-o stradă din jurul Lipscanilor, în fața unui restaurant cu înfățișare modestă, înăuntru însă chelnerii erau în frac, o sală întinsă cu mese, cu îngrijire așezate, se sfârșea printr-un fel de scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o ușă laterală, urmărit ceremonios de doi chelneri. Intrară într-o odaie mică, pe loc iluminată electric de un chelner, în care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de oțet aromatic se amesteca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dă-mi voie, corectă Stănică, nu umbla cu socialisme deale dumitale. Bunurile trebuiesc redate societății prin mâinile copiilor, ca să se folosească și generația nouă. - Bați câmpii, Stănică, zise Olimpia, asta e de la sineînțeles că copiii au să moștenească. - Firește, făcu voluminoasa doamnă Iorgu. Iorgu însuși se aplecă înspre locul unde ședeau generalul, Felix și Georgeta și mărturisi cu un gest generos din mîini: - Îi las fetei avere împărătească! Mititica!Stănică auzise. - Nu m-ați înțeles, strigă el, dacă mă împiedicați să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
două albume, Pink Floyd execută "See Emily Play". 241 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Plus un pachet, protejat sub multiple pielițe textile, sigilat precum un container, în plumbi ce se bălăbăneau la capetele unor sforicele de cânepă, colet ușor, voluminos și plat, sugerând, dezgustător, un tablou. Acel tablou. - Poartă-le în zbor! Deschide-le drumul cu atenție. Transportă- le până-n salonul care, într-o bună zi, tot dumitale îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ceea ce am numi „perioada de tranziție”, când mai exista pluralism politic și, deși aflați În ascensiune, comuniștii Încă nu controlau În Întregime scena politică. O foarte interesantă ediție de documente aparține Arhivei Ministerului de Externe, ce a publicat un voluminos corpus de documente - primul dintr-o serie - despre relațiile româno-israeliene6. Volumul a selectat câteva sute de documente semnificative din bogata arhivă a Ministerului. Pentru cercetarea noastră, de o importanță deosebită este problematica emigrației evreilor din România, pe care xe "Israel
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Evrei, În care sunt adunate o serie de materiale referitoare la evrei. Majoritatea documentelor sunt din perioada xe "Antonescu"Antonescu, dar și de după căderea acestuia. Un loc aparte Îl ocupă problema legislației reparatorii, relația cu Joint-ul, până În 1949 etc. Extrem de voluminos este Fondul „Conferința de Pace de la xe "Paris"Paris” - 1946. Pe lângă alte probleme, găsim memorii privind situația evreilor din timpul războiului, Încercări de explicații, documentații etc. Arhiva Serviciului Român de Informații (S.R.I.)tc " Arhiva Serviciului Român de Informații (S.R.I.)" În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată În spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii [care] Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
posibilă gândirea) al cimpanzeului este de 60 de ori mai mare, în timp ce al ființei umane este de 150 de ori mai mare. Hipocampul (esențial în procesul de memorare) este cu 150% mai mare la cimpanzeu și de patru ori mai voluminos la om. Însă bulbul olfactiv care deține centrul mirosului are aceeași dimensiune. Pisica și tovarășul ei, șoarecele, nu sunt, până la urmă, atât de inteligenți cum ni i-a descris La Fontaine! Pentru mai multe detalii Bitterman, M.E., „The Evolution of
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
creierului (autopsia după deces sau radiografiile) pune în evidență numeroase diferențe, dar în special... ...caracteristici anatomice [...] care ar explica parțial talentele muzicale ale persoanelor cu sindromul Williams: cortexul auditiv primar (lobul temporal) și regiunea auditivă adiacentă, planum temporale [...] sunt mai voluminoase decât în mod normal [...]. În plus, planum temporale este în mod normal mai voluminos în emisfera stângă [sunetele limbajului] decât în cea dreaptă, dar la unele persoane cu sindromul Williams este anormal de mare în emisfera [dreaptă], la fel ca
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
caracteristici anatomice [...] care ar explica parțial talentele muzicale ale persoanelor cu sindromul Williams: cortexul auditiv primar (lobul temporal) și regiunea auditivă adiacentă, planum temporale [...] sunt mai voluminoase decât în mod normal [...]. În plus, planum temporale este în mod normal mai voluminos în emisfera stângă [sunetele limbajului] decât în cea dreaptă, dar la unele persoane cu sindromul Williams este anormal de mare în emisfera [dreaptă], la fel ca la muzicienii profesioniști (Lenhoff et al., 1998). Concluzie Așadar, după câte se pare, unele
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cunoscută substanță afrodiziacă, moscul (ambra cenușie), folosită din acest motiv în industria parfumurilor; moscul nu există la om, dar întâlnim mirosuri înrudite în sebum. Parfumurile „sexuale” sunt secretate de o glandă aflată la baza firului de păr (glanda apocrină), mai voluminoasă la om, în special la în zona axilelor. Unii cercetători sunt de părere ca ea reprezintă motivul pentru care femeile de astăzi se epilează (Doty, 1981). Efectul sexual al acestui miros este controversat. Unii consideră că este activ, deoarece, în cadrul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
care deținea o știre. Gonzalv urmărea o catedră de geografie, în vederea căreia făcea eforturi obsedante, degenerate în cinism. Întocmise o listă de profesori, completată cu observații amănunțite asupra vârstei, sănătății, familiei, operelor, antecedentelor. Purta totdeauna cu sine, într-o geantă voluminoasă, o listă de lucrări, în care figurau cele mai neînsemnate articole de jurnal și recenzii asupra lor, iscălite cu inițială, scrise tot de el. În fiecare an Gonzalv compunea cel puțin două articole, pe care le comunica în extras corpului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui contracandidat, deveni alb ca varul și, uitând orice decență, îndrăzni a discuta succesiunea: - Rene Popescu e un candidat fără seriozitate, nu măîndoiesc că onoratul consiliu va ști să aprecieze. Nemaiștiind ce zice și ce face, scoase din geanta lui voluminoasă un morman de broșuri și le împărți la cei de față, apoi, scuzîndu-se, ieși repezit pe ușă. - Nenorocitul, medită Ioanide cu glas tare, sculîndu-se în picioare să plece, se duce să vadă dacă a murit... Și luând altă smochină începu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dan Bogdan. Acesta se ridică să plece. Ioanide îl conduse până la poartă și-l urmări cum dispăru în colțul apropiat al străzii. Când însă întoarse capul în cealaltă parte, zări pe Gonzalv Ionescu scrutând numerele de la porți, în mână cu voluminosul ghiozdan. Situația devenea periculoasă. Ioanide plănui un moment de a-și lua repede pălăria din cuier și a fugi în direcția apucată de Bogdan, pe urmă se răzgândi, închise poarta cu cheia (fiecare din casă avea o cheie proprie), închise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curte era în cea mai perfectă regulă. Dar, fiind vorba de casa unui intelectual, surprindea prezența unor obiecte insolite: de pildă vreo zece poloboace noi de stejar sub șopron, o căruță nouă, lustruită ca o trăsură, stocuri - cu mult prea voluminoase pentru uzul casnic - de bucăți de teracotă pentru sobe, rafturi de olane, bidoane noi de metal, așezate unele peste altele ca într-un depozit de fierărie, straturi de cherestea, trei mosoare mari cu furtunuri de cauciuc, ce nu păreau destinate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]