2,768 matches
-
le numim? așteaptă sărutul consumatorului-amant, limba și membrul explorează. Iar limba cercetează castana clitoridiană, penumbra rectală. Iubita dorește în mod expres să vorbească să-și ia plăcerea să-și ia plăcerea și să vorbească în cuvinte pe vremuri interzise iar voluptatea vocabularului lubrifiază sacra voluptate. Iată cum profită amorul de impactul anumitor foneme în anumite momente, între urlete și țipete liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
consumatorului-amant, limba și membrul explorează. Iar limba cercetează castana clitoridiană, penumbra rectală. Iubita dorește în mod expres să vorbească să-și ia plăcerea să-și ia plăcerea și să vorbească în cuvinte pe vremuri interzise iar voluptatea vocabularului lubrifiază sacra voluptate. Iată cum profită amorul de impactul anumitor foneme în anumite momente, între urlete și țipete liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros, cu exaltarea erectei divinități
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul lui sir Aubrey de Vere, e taxată drept "josnică". Și, totuși, cu neputință de stăpînit, pentru aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri rele, lîncede, fricoase. Albastre. Se dezice, nevinovat, de mortul despre care nu știe nimic, nici măcar dacă
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
actul scrisului. Se vrea campion al sincerității, insă apare într-o lumină studiată, iar destule lucruri șunt trecute sub tăcere. Se proclama lucid, critic al tututor atitudinilor inautentice, dar se înșeală în nenumărate rânduri; adeziunea lui la comunism dovedește o voluptate a automistificării, născută probabil din conștiința vinovată a celui care se trăgea dintr-o familie avută. Implicarea în chestiunile sociale, denunțarea regimului colonial, credința în ameliorarea speciei umane șunt, desigur, lăudabile, dar e șocant să vezi cum estetul ajunge un
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
de violență și de cinism, de grotesc și abominabil. Stăteam toți cu gurile căscate. Exagerările, proporțiile uriașe pe care le căpătau niște detalii mă duceau cu gîndul la fotografiile pe care Fellini le făcea în dreapta și în stînga căutînd cu voluptatea disproporția. Cuvintele se dilatau, ritmul, gestul, corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea ascuns pe sub fustele întîmplărilor. De cîte ori cobor în gara din Craiova, simt cum mă înghite gura imensă și hulpavă
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
de la șoaptele demonilor, de la ispitele simțurilor, de la alcătuirea fragmentelor, mai întîi, disparate. Aparent, fără legătură imediată unele cu altele. Nălucirile pătrund în fiecare artist și abia după aceea începe munca istovitoare de a le ordona, rațional. Silviu Purcărete are o voluptate în a se lăsa chemat de părțile fierbinți ale unui text, de multe ori ocolite sau tratate superficial, în aceeași manieră. Cercetează, pur și simplu, prin fiecare exercițiu, acele pasaje excitante, virgine, misterioase în care se găsește cheia unei interpretări
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
conexiuni și mesaje. Și totuși, caruselul e atrăgător tocmai pentru că oferă oamenilor o experiență inedită. Experiența aceasta am numit-o deja: alunecarea fără oprire dintr-un loc în altul. Care e sensul acestei alunecări? Plăcerea de a luneca. Cine subestimează voluptatea țîșnirii la suprafața lucrurilor nu poate înțelege noua paradigmă culturală. Așa cum există plăcerea alunecării pe schiuri, tot așa există plăcerea navigării pe internet, a zapării programelor de televizor, a răsfoitului ziarelor, a schimbării cravatelor etc. În aparență, totul pare frivol
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul cu energia prefacerilor, poate de aceea e fără milă
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
ultim. Ci o eliberare, o ieșire din tentația economiei, care te face să-ți refolosești gesturile și părerile, să le storci pînă la clișeu: "pe aceste terenuri neexplorate pe care ni le oferă iubita, scaunul, perdelele, oglinzile, îmi desființez cu voluptate ochiul care a mai văzut, gura care a mai sărutat și creerul care a mai gândit ca pe niște chibrituri de care mă servesc doar o singură dată." (p. 17). O impresie de provizorat, și de superficial, în acest discurs
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
că vrem sau că nu mai vrem, Marina Țvetaeva și pletele mele despletite pe peronul gării din Iași în căutarea lui Brumaru și a unei lumi halucinante care își odihnește, uneori, neliniștile pe canapeaua din biblioteca mea; Radu Beligan și voluptățile inteligenței. Angela Gheorghiu și aria fabuloasă a Toscăi, Vissi d'arte, cîntată ca în transă nu doar de o soprană atît de mare, ci de un artist profund, care știe să riște, să se "vîndă" și să se dăruiască atît
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]
-
culmile succesului, când în subsolul vieții de noapte a cluburilor deocheate, aproape ruinat, sufocat de datorii, Van Morrison nu reușea, în nici un chip, să se mențină la suprafață. In 1967, eșuat la Boston, își trăiește marginalitatea cu un amestec de voluptate și impulsuri sinucigașe: „La orele târzii ale nopții, diskjockey-ii se obișnuiseră cu un personaj care, cu un accent irlandez incomprehensibil, le urla beat să pună muzică de Jerry Lee Lewis." Din fericire pentru el, pentru muzica pop-rock și pentru Greil
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
în-r-un limbaj cu multe paliere. Fiecare merge pînă unde poate, pînă unde vrea. Citind și recitind dramatugia ei mi se pare că vocea care dirijează scrisul este aceea a actriței Yasmina Reza. Un tip de teatru minimalist, așezat solid pe voluptatea intelectuală a frazării și a retoricii adevărate pus în slujba unor actori consistenți, atenți la cuvînt, la gest, la economia cu care expresivitatea se poate defini, se poate elabora riguros, sub ochii noștri. Cristian Juncu montează acum „Artă" la sala
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
și constrângerea se află aici cu un rezultat de sumă nulă pentru că regizorul nu dorește un demers justițiar, ci schițează fețele medaliei și apoi sustrage personajul oricăror exacțiuni. Niciunul dintre personaje nu se întâlnește cu tragedia, dramele au inconsistența și voluptatea vârstei și cunosc catharsisul avenit prin muzica eliberatoare. Sensul spectacolului devine și mai clar atunci când prin cadru, care înfățișează o stradă plină de hârtii, o stradă cenușie, și nu însorită cum o revendică onomastica, observăm trecând o tufă de scaieți
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
unor cuvinte. Deși mai toți se pretind, vorba ceea, cunoscători, un număr infim de spectatori chiar pricepe ce se spune, dincolo de poezia pe care o știu, din școală, pe dinafară. În jurul personajului lui Călin Chirilă se construiește, cred, spectacolul. Cu voluptate. Și din partea regizorului, și din partea acestui actor. O altă apariție care m-a surprins și m-a convins total prin ceea ce face, remarcabil, este Petronela Grigorescu în Veta. Distribuită mai mereu în alte registre, nu mi-am imaginat că are
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
avem un gros-plan, încadrat de cei doi grăniceri chipul bărbatului are o impasabilitate litificată, privirea sticloasă focalizează un punct abstract, cuvintele ies parcă cu cleștele. Scenariul devine terifiant prin ceea ce evocă istoric, prin jocul de-a șoarecele cu pisica și voluptatea psihologică a celui care demonstrează că deține controlul absolut al celuilalt. „Organele” sunt aceleași, cinismul lor devine relevant când, după ce-l saltă pe turc, îl abandonează la marginea drumului, dar nicidecum din considerente umanitare, ci pentru că arestarea sa ar fi
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
dintre care, una era, pe nume, Voica). Momentul, pentru mine, era unul din cale-afară de lasciv, deoarece, frecat ușor pe trup, ca să mă usc (cum ziceau ele), gustam tot felul de „plaisirs furtifs”, dându-mi presentimentul vag culpabil al unor voluptăți fără egal. L. N.: Dar în adolescență, ce rol a avut iubirea? Pașnic, răscolitor, cuminte?... Ș.F.: „Pașnic” (pacific?), nu prea; „cuminte”, nici atât. „Răscolitor”, însă, à la Werther, mai deloc. Stadiul, în care mă aflam, era „erotico-estetic”. Idile, pettinguri, alias
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
atunci mai mult despre DSK și cameristă, decât despre filme. Vâlva de acum nu ne-a mai luat prin surprindere, dat fiind numele autorului. Abel Ferrara este cunoscut ca unul care are în sânge talentul provocărilor, dar și drogul și voluptatea bolnăvicioasă a scotocirii în murdăria lumii. Cred că și-a frecat mâinile de bucurie când a adulmecat un posibil subiect, dezlănțuirile sexuale ale omului politic francez, căsătorit cu una dintre cele mai cunoscute și frumoase ziariste, Anne Sinclair. Rezultatul final
Cronica unui scandal anunțat: Dominique Strauss-Cannes by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62227_a_63552]
-
analogice. Viața mea se încărca și se descărca tot timpul ca o uriașă baterie construită după principiul plăcerii" (p. 81). Avem aici, descris lapidar, mecanismul oricărei performanțe intelectuale: efortul minții care, încetînd să mai fie un chin, este resimțit ca voluptate grație transferului energiei erotice în cîmpul conștiinței. În fine, tetrada tematică gravitează în jurul polivalenței eului, al polimorfiei unei personalități care se dezvăluie în chipuri felurite și neașteptate: chipul eului activ și dornic a ameliora lumea, chipul eului ludic și fericit
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
Bol Concluzia studiului e că „valoarea estetică a operei lui (Costin, n.m. I.B) e o realitate". Criticul e de părere chiar că „asemenea vinurilor puse la învechit în beciuri tăinuite, valoarea estetică a Letopisețului crește cu trecerea vremii, sporind voluptatea lingvistică a lecturii". Monografia Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) e o carte care își propune să disocieze și să interpreteze raportul dintre spontaneitate și elaborare din poezia barbiană: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană? În jurul acestei
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
angoasantul pustiu uscat din proza lui Dino Buzzati. Un deșert luxuriant, beatificat de geografii căutători de teritorii, istorii, urme de regi. Specialiști în oaze, dune de nisip și civilizații pierdute, nu se tem de acest deșert, ci îl amușină cu voluptate, îl iubesc și îl divinizează. Fac din acest deșert plin chiar sufletul lor. Este un deșert care conține un erotism intens ori care chiar descompune dragostea în gesturi violent-pasionale și adicte, făcând din ea o mistuire (uneori, și o tămăduire
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
surprins din multiple unghiuri un personaj, de la nuditatea propriu-zisă la cea simbolică a desfășurării fiecărui eveniment, de la drumurile parcurse la micile dialoguri angajate en passantcu diferite persoane. Ar putea foarte bine să fie filmul unui voyeurnumai că este lipsit de voluptatea speicifică a urmăririi, ar putea să fie filmul unul polițist care-și urmărește obiectivul cu o cameră, însă este clar că unele unghiuri i-ar fi practic inaccesibile. Însă cu cât vedem mai mult cu atât înțelegem mai puțin pentru că
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
în care varii mimetisme mai mult își afirmă decât își găsesc cu adevărat locul, Mihail Trifan ne propune coerența unei gândiri artistice solide izvorâte dintr-o continuă și profundă cercetare nu doar a universului real ci și a celui artistic. Voluptatea cercetării devine forța motrice a acestor construcț ii, spectaculoase în diversitatea lor, care se autoregenerează de la un eveniment la altul, creând senzaț ia de prospețime. Precum în pictură, artistul își testează, de ani buni, capacitatea de a investiga zone cât
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
mai înaltă decât aceea ce ne-o produce acest splendid răsărit nu se poate”. Sunt surprinse expresia feței, gesturile melomanului sub vraja sonorităților mozartiene: „Emoția-i este nebiruită. Iată cum i se ridică mâna la arcul sprâncenelor, sub pornirea unei voluptăți sufletești care aproape doare; iată ce legănare a capului și ce zâmbet lăcrimos și extatic de duioasă mulțumire ca pentru o binefacere ce-i vine din generozitatea cerului”14. Un concert simfonic de calitate îi apare lui Caragiale ca „o
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
se atinseră și, drept mulțumire că își depășise propriile aspirații, ea se lăsă pentru prima dată sărutată intens. Furată de beția succesului, se sărută mult și din ce în ce mai adânc, îmbinând meritul tehnic cu meritul artistic. Se afunda, cum se spune, în voluptate, inițial doar cu vârful limbii, apoi cu dinții, cu nasul, cu obrajii, înaintând cu hotărâre pe calea gloriei, până la umeri și, pe urmă, dincolo de ei (...)”. În final, „în locul ei, în rulota încuiată pe dinăuntru, nu rămase decât un zâmbet, dar
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]