1,377 matches
-
personalul Craiova București, străine căi la care duce privirea în sălbăticia ei, Roșioriul după șase ani, rambleul înalt dă perspectivă, gunoiște pe de o parte, în lunca Vedei, pe altă parte orașul, trei corpuri ale fabricii de bere ori silozuri vopsite tricolor. Ora 12,15, autogara Roșiori de Vede, în autobuz, patroana percepe taxa, însoțită de șofer, pornire, text imposibil de trepidații, de aceea este CFR-ul cultură. VIII. PARTEA SEDENTARĂ Iași Bacău Adjud Onești Saline Onești Tecuci Iași Vineri, 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
locurile de prostituție, tot acolo, baterie, culcat! baterie, drepți! eu nu înțeleg de ce ostașul mai mișcă! da' cum face Bunescu, cu ăla rîzi! monștrilor subacvatici! condiția fizică, să alergi ca o rachetă! pas alergător! ne asigură și jargonul specific, siloz vopsit roș-galben-albastru la Leu, ca și la Craiova, de la Cluj, de la un singur om, dintr-un singur oraș! călătoria Funar în preistoria generalizării, pornomilitarul împuie capul ucenicului de pe culoar, noi cu conductorul ne-am aranjat și stăm înăuntru, scuip cu atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la 13-14 ani, nu e loc de murdărie, iarba fragedă nivelul de jos în șesul Vicovu de Jos, stație și prundurile Sucevei, km 25+2 de la Dornești, adorația unei lumi vine infinitezimalul! tricolor puntea pe cabluri în stîlpii de fier vopsiți, sat către nord în care ne trezeam cu fiara sovietică dimineața, că ne-a mai mîncat din cele pămînturi, parc de copii din leagăne și tobogane, locația naturală pe rariște și poiană în modelul de habitat cu seturi imobiliare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
artificialitate a femeilor din teatru, cu fațadele lor smălțuite și lăcuite. Artificialitatea asta atrage, firește. M-a atras și pe mine. Îmi place artificiul în înfățișarea femeilor, deși nu țin neapărat să văd cum se realizează. Părul lui Lizzie, acum vopsit, e de un castaniu deschis, și bogat ca o specie de zambilă. (E un pic scămoșat și-i crește mai curând într-un soi de cârcei răsuciți decât în bucle.) Când Lizzie e fericită, fața ei e vizibil luminoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de teroare, și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a îmbarcat într-o noapte într-un tren. Mulți spuneau: Domnule, ne duce în Siberia! Alții spuneau că ne duce în Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-auzeai nimic în gările ălea prin care treceai. Uneori mergea trenu’, nici nu oprea. Era o nebunie... Și ne-a dus în închisoarea din Galați. Închisoarea acolo... Era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de Științe a Republicii Moldova rezolvarea unei probleme cumperi - cu ghilimelele de rigoare - pe cei care le au, mjloacele se Înțelege. E drept, cu mine s’a Înșelat amarnic: ce putea să capete de la un cercetător, chercheur cum ar zice francofonul vopsit ce sunt, ca tot românul care de fapt e francofil, doar pentru a ocoli realitatea mâinii Întinse... À propos: am tras cu ochiul prin laboratoarele Universității chișnăuene, ca să-mi fac sânge rău: bani puțini are acea - iarăși din păcate - țară
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alegându-se cu trei păcate. „Meridian“, 6 septembrie 2002, ora 12,49 8. Per pedes, apostolorum Mai bine Înainte decât după război să-mi manifest vitejia. Cum? Analizând, cu o săptămână Înainte, ziua mersului pe jos; riscând oprobiul unor ecologiști vopsiți precum cioara care se vrea papagal, dar totuși entuziaști și care-și freacă palmele de bucurie c’au obținut barem atât. Dacă ar calcula la rece, ar afla Însă că... Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Iar când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oferea principalul mod de exprimare artistică. Era o tehnică dificilă, pentru care aveai nevoie de ani de zile ca să o stăpînești. Țepii, de lungime și rezistență variabile în funcție de care parte din corpul animalului proveneau, trebuiau mai întîi aplatizați, înmuiați și vopsiți. Apoi trebuia să știi să-i îndoi, să-i înnozi, să-i împletești, să-i întrețeși, să-i coși. Vîrfurile lor ascuțite puteau provoca răni dureroase. Aceste broderii în stil geometric, pur decorativ în aparență, prezentau o semnificație simbolică. Erau
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
crăpat de baltag Nechifor Lipan. În spatele unui gard sprijinit cu brâu de liliac înflorit se ițește acoperișul școlii. De sub bolta liliacului apare una din cele mai modeste construcții ale satului: joasă, albă și curată, cu acoperiș de șiță și cerdac vopsit, iar în ferestre cu „perdeluțe ieftine” cum își amintește poetul. Cu zumzet, dinspre stupină, pe deasupra răzoarelor se încrucișează flori de lumină. La stânga coboară într-o râpă livada bătrână. E dimineață. Din curți se aude behăit de oaie în timp ce, spre soarele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pline de pomi înfloriți, casele mari și luminoase. Ferestrele par niște ochi mari albaștri în spatele cărora nu se vede nimic, încât mă întreb: cine îngrijește toate astea? În ciuda aspectului vetust al cartierului, construcțiile și livezile sunt bine întreținute, gardurile frumos vopsite. Una din case e mai mare decât celelalte, o casă galbenă, înaltă, cu pereți groși. De acolo s-a arătat bunicul. M-a întâmpinat cu o veselie adevărată, radioasă. Ultima dată mi-aduc bine aminte îl supărasem tare. Supărarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Și totuși, în mod obișnuit, nu-mi place circul. Țin bine minte că nu mi-a plăcut nici cînd eram copil. Poate pentru că în copilăria noastră au fost prea multe lacrimi în lume pentru ca să mai fi putut crede în rîsul vopsit al clovnilor. Poate pentru că prea multe lucruri primejdioase zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pentru purcoiul de fiare de sub cais din care vom face un camion. Răcoarea de aici din timpul amiezii te trage la somn. Pe lungimea a doi pereți sunt lipite patru paturi din acelea de prin cazărmi sau spitale, din fier vopsit alb și echipate cu saltele umplute cu paie și pături aspre. Sunt sigur că lui Îi place și-i priește aici. Noaptea părințelul stăpânește de unul singur peste vastitatea acestui dormitor amintind de o sală de clasă amenajată pentru Îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi ne grăbeam și aproape că o luasem din nou la fugă, poate că Încotro ne mâna foamea. Un iz de prăjeală ne trăgea de nas Într-acolo. Era un fel de piețișoară cu trei rânduri de tarabe din șipca vopsită verde, ocupate cu cinci-șase țărani cu grămăjoare de poame-n față. Peste drum văzusem trecând un tramvai, iar undeva În spatele tarabelor era grătarul, lângă un birt ori cantină ale cărei mese se vedeau prin geamul vitrinei. De-acolo venea mirosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bani, ce naiba, suntem ca și scăpați. Între timp se ocupaseră și celelalte trei mese din localul ăla nu cu mult mai spațios decât demisolul meu din Bariera Vergului, și apăru o băbătie de chelneriță-bucătăreasă cu o coamă Învâlvorată de păr vopsit negru și ochi de bufniță galbeni și imobili. Aveau ciorbiță de fasole și varză cu ciolan, mâncare de cartofi și sote de porc și pui cu pilaf și ciorbiță de perișoare, câte dracu’ n-aveau? Bere aveau și aici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că o accept, dar să fie confesiune cu miez. Confesiunea unor oameni care au trăit, au suferit, care au învățat, care au muncit, care au o experiență, care au ceva de zis. Dar dacă eu văd o... duducă, aproape goală, vopsită înspăimântător povestind tot felul de prostii, de porcării, despre amoruri nu mă interesează! Nu mă interesează. Și vreau să spun că de foarte multe ori, deși am vreo 50 de canale la televizor, mă refugiez pe "Animal Planet" cu mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară, pată pe corp străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni strigă - strigoaică; fluture cap demort strigoaie - plantă otrăvitoare stroh - scuturătură de fîn uscat strujan - tulpină de porumb stuchi (a) - a scuipa studiniță - boală de gingii stuh - stuf stupit - scuipat stupitul cucului - plantă stupuș - dop sucală - unealtă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
faci! La ce lucrezi acum și cum lucrezi? Mi-ai promis o fotografie a casei Ghițescu 607 de pe str. 2 Grăniceri. Are la intrare 4 coloane pe jumătate îngropate în zid. Câteva scări la intrare. Casa e albă, cu ferestrele vopsite maro, mare și plată, cu curte vastă. 607 Fost sediu C.A.M. (Casa Autonomă a Monopolurilor Statului - pentru tutun). Azi demolată, pentru a face loc noilor blocuri. A aparținut, foarte probabil, părinților soțului. 462 După emoțiile procesului, deseară ne ducem
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
la pensionare? Dumnezeule, ce poate să facă femeia aia cu un con de șprițat! Îmi aduc aminte de tortul ăla, cum să nu. Glazura era un verde sinistru, iar mașina de tuns iarba era de fapt o cutie de chibrituri vopsită. Încă se putea citi firma prin stratul de verde. — Sunt niște torturi incredibile aici, încerc și eu marea cu degetul, arătându-le niște pagini din Brides. Făcute la Londra, de o firmă specializată. Poate ne ducem să aruncăm o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe care mulți o numesc imprimatură 50. După ce masticul a fost întins pe tot tabloul, se așează deasupra cartonul făcut mai înainte, cu figurile care vor fi pictate, punând însă sub el un altul, care are partea de deasupra masticului vopsită în negru. Ambele se prind cu niște cuișoare, iar cu un vârf de fier sau de fildeș sau chiar de lemn se conturează desenul de pe carton, iar figurile rămân întipărite pe lemn. După uscarea masticului artistul poate schi‑ ța tabloul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
deschideri" către scena ficțiunii. Și aici, Mini se află tot pentru prima oară în casa Rimilor, nouă, motiv suficient pentru a vedea cu ochi curios, nefamiliarizat, amplasamentul și interioarele: "...nedumerită bine asupra adresei celei noi (...), atinsese cu precauțiuni portița grilajului vopsit proaspăt și urcase scara necunoscută cu acea emoție pe care o poate da o scară urcată pentru întîia oară." Accentul sub care se află sugestia insolitării vizitatoarei (nedumerită, înfruntînd noul, necunoscutul) explică intenția subtilă a textului de a introduce adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
construite din scândură sau plasă de sârmă, foarte mare atenție acordându-se gardului de la stradă(care în perioada actuală este construit cel mai adesea din piatră de râu). Porțile, care asigură accesul în curți, constituie simbolul bunăstării. Sunt două porți vopsite, Întreținute cu grijă, una mai mică pentru intrarea oamenilor și animalelor și alta, mai mare, pentru accesul diverselor utilaje și mijloacelor de transport. Sunt porți simple, fără sculpturi, din lemn sau metalice. Casa țărănească, ocupă locul principal în gospodărie și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
4) prese pentru ulei. Prelucrarea fructelor se face în fiecare gospodărie, dar și în unități specializate, cum ar fi cea în care funcționează un cazan de țuică. în fiecare gospodărie se poate vorbi de prelucrarea lânii pentru nevoile proprii: tors, vopsit, țesut. Toate unitățile menționate constituie asociații familiale, cu un număr foarte mic de lucrător (1-2). III.2.2. Alte meșteșuguri Alte meșteș uguri practicate în comună tot în cadrul unor asociații familiale sunt:tinichigerie, cu un singur lucrător, cizmărie, de asemenea
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
jertfă și obol lăsate acolo în adâncul dealului de un pelerin, după ore de așteptare. Cartierul este unul liniștit, cu case vechi, din care încep să apară, ici și colo, „vile”, de fapt, construcții cu un etaj sau chiar două, vopsite adesea în culori violente, agresive, obligatoriu cu ferestre de plastic de tip termopan. Totul doarme, toropit de căldura groasă. Două-trei magazine risipite, dintre care unul de piese auto și vopsea, o baie publică, un comisariat al gardienilor publici, o fabrică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îmbulzeală, cu care se hrănește nu atât pelerinul, cât mass- media. Un gradat din jandarmerie își ia partea leului, 10-12 porții de sarmale pe care le introduce cu grijă într-o sacoșă de plastic, apoi se îndreaptă spre un autobuz vopsit cazon, albastru-gri, unde se află mai mulți colegi în pauză. Iar atunci când ies efectiv din rând, sub privirile reprobatoare ale celor din jur și de-a dreptul supărate ale jandarmului responsabil din zonă, deranjat că trebuie să mute gardul doar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]