981 matches
-
că tocmai în domeniul incert și instabil al visului, unde se adună și se susțin oamenii Complotului, se află Regatul adevărat al acestuia. Într-adevăr, nu în zadar romanul abatelui Desportes se încheie așa cum ar trebui să se încheie orice vrăjitorie: prin foc. Incendiul distruge bîrlogul ticălosului și permite satului, devenit liber, să-și regăsească armonia pierdută. Cum tot prin foc piere, în Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue, necinstitul abate Rodin, agent executor al uneltirilor celor mai atroce ale Organizației
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în relațiile de producție) se pot observa, mai mult sau mai puțin evidente, mai mult sau mai puțin discrete, semnele clinice, acum cunoscute, ale marilor spaime colective. Și din această perspectivă nu este inutilă asocierea faptelor la marile procese de vrăjitorie de la începutul epocii moderne. După cum se știe, acestea nu pot fi separate, din punct de vedere istoric, de crizele majore ale unei epoci, care evidențiază deopotrivă amploarea decăderii spirituale, violența înfruntărilor politice, brutalitatea schimbărilor economice. În ceea ce privește acea mare construcție care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sîngelui și a stirpei, mormintele de o mie de ani aliniate în criptele de la Saint-Denis, toate au continuat să reprezinte Vechea Franță... Și, fără îndoială, "ruptură inaugurală" fiind, revoluția a distrus, a făcut să dispară vechile practici ale farmecelor, ale vrăjitoriei, ale magiei. De îndată însă s-a putut observa instituindu-se, apoi dezvoltîndu-se un nou tip de "transcendență socială", acela despre care putem spune că ține și de un misticism laic, și de un pozitivism sacralizat. De fapt, prin ritual
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fragedă, de origine umană sau extraterestră; 2. bogat, de regulă (deși bogăția nu contează prea mult); 2. nu prea bogat sau chiar sărac; 3. chipeș și educat; 3. arătos, cu corp puternic, viril; educat, dar cu pregătire medie; 4. magia, vrăjitoria sau puterile divine intervin la un moment dat în viața eroului; 4. puterile supranaturale intervin, de regulă zei sau extratereștri; 5. eroism, curaj extraordinar, dublate de o forță uimitoare (ceea ce creează o popularitate imensă); 5. forță fizică naturală (dobândită) combinată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în Evul Mediu Nici în Evul Mediu divinația nu și-a pierdut din importanță, fiind practicată cu mare succes la publicul mai mult sau mai puțin cultivat. Totuși, arareori ea apare aici ca o practică distinctă, separată de magie și vrăjitorie. De regulă, magii, vracii și vrăjitoarele erau și cunoscători ai artei divinatorii. De pildă, înainte de a purcede la un ritual magic anume, se consultau astrele. Din acest motiv vom încerca să nu tratăm fenomenul divinatoriu al Evului Mediu despărțit de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a purcede la un ritual magic anume, se consultau astrele. Din acest motiv vom încerca să nu tratăm fenomenul divinatoriu al Evului Mediu despărțit de contextul în care s-a dezvoltat și a funcționat. Într-un studiu dedicat magiei și vrăjitoriei în Europa medievală 39, Richard Kieckhefer remarcă, pe lângă o anume normalitate (cel puțin în perioada medievală de început și până în secolul al XV-lea), și o serie de aspecte oarecum paradoxale, specifice acestui timp. În plin Ev Mediu, științele și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
clasificare mai nuanțată a magiei, subscriind totuși provenienței demonice a acesteia. De astă dată tabloul magiei se prezintă astfel: 1) mantica (necromanția, divinația cu apă, aer, apă, foc, pământ); 2) matematica (haruspiciile, augurii, horoscopul); 3) sortilegiul (cercetarea sorților); 4) maleficum (vrăjitoria); 5) prestigium (iluzia). Reacțiile nu au întârziat să apară din partea unor umaniști precum Sfântul Augustin, Marsilio Ficino etc. Cu această ocazie se prefigurează conturarea a două mari curente de idei: a. Divinația ca formă a magiei presupune invocarea diavolului. Diavolul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
profund deosebită de cea a vulgului, a șarlatanilor sau de superstițiile populare. Ea se sprijinea pe studiul aprofundat al textelor antice, în care mantica ocupa un loc special. În fapt, acest paradox ar putea ilustra întreaga epocă medievală, când magia, vrăjitoria și practicile pe care acestea le presupuneau dețineau o veritabilă putere în bine sau rău. Concluzionând, putem spune că în Evul Mediu practicile divinatorii exercitau la nivel social o influență semnificată prin mai multe aspecte: 1. Aceste practici invocă nevoia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
autoritate și putere dacă mentalul colectiv ar fi resimțit în continuare nevoia unui alt tip de securitate. În felul acesta, Biserica avea să-și rezerve un rol important în noua ordine socială ce avea să apară. Cu certitudine, magia și vrăjitoria, precum și practicile divinatorii pe care le însoțesc, dincolo de dimensiunea lor religioasă, marchează dinamica unui moment istoric: trecerea de la cultura și civilizația medievale la cele moderne. Mesajul acestui episod fascinant din istoria culturală a omenirii ar putea fi următorul: crizele spirituale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Divinația în modernitate Înscriindu-se în același ciclu al recompunerilor și revalorizărilor culturale și spirituale, epoca modernă ne oferă o imagine neașteptată. Vechile practici divinatorii și magice sunt acum regândite, reconsiderate. Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, într-un documentat studiu dedicat magiei și vrăjitoriei în secolul al XIX-lea, scrie despre "vrăjitoria reconsiderată" sau despre "diavolul îmblânzit". Cele două ipostaze ar putea caracteriza sintetic destul de bine lumea modernă tributară progresului tehnic și cuceririlor științei și căreia îi place să se numească raționalistă și eficientă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al recompunerilor și revalorizărilor culturale și spirituale, epoca modernă ne oferă o imagine neașteptată. Vechile practici divinatorii și magice sunt acum regândite, reconsiderate. Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, într-un documentat studiu dedicat magiei și vrăjitoriei în secolul al XIX-lea, scrie despre "vrăjitoria reconsiderată" sau despre "diavolul îmblânzit". Cele două ipostaze ar putea caracteriza sintetic destul de bine lumea modernă tributară progresului tehnic și cuceririlor științei și căreia îi place să se numească raționalistă și eficientă. Dacă rugurile s-au stins și Inchiziția a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vremi, dar și intelectualii care au fost provocați de misterul acestora. Ele pot reprezenta singura speranță în cazuri disperate unde știința modernă și religia se dovedesc neputincioase, dar și ca joc de divertisment în saloanele înaltei societăți. Sfârșitul proceselor de vrăjitorie nu înseamnă deloc dispariția fenomenului, ci mai degrabă fărâmițarea și dispersia sau chiar recompunerea lui în alte locuri, în alte medii și cu alte scopuri"44. Tot astăzi se constată modificarea percepției asupra subiecților ce au fost acuzați ca fiind
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
deloc dispariția fenomenului, ci mai degrabă fărâmițarea și dispersia sau chiar recompunerea lui în alte locuri, în alte medii și cu alte scopuri"44. Tot astăzi se constată modificarea percepției asupra subiecților ce au fost acuzați ca fiind vinovați de vrăjitorie și magie. Ei devin victime ale Inchiziției, ale consumului de plante narcotice și halucinogene, ale ignoranței sau ale unei mentalități magice. În societatea modernă se constată un anume conflict și o tensiune între o serie de profesii și magie. Disputa
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fost supus satul tradițional (perioada comunistă la noi sau progresul și dezvoltarea tehnicii în Occident), continuăm să credem că încă mai putem descoperi urme ale acestor practici divinatorii. Paradoxal, orașul devine un loc fascinant de cercetare a magiei, divinației și vrăjitoriei. "Somnambulism, hipnotism, chiromanție, necromanție, oniromanție și alte "manții" își dispută o clientelă urbană în timp ce satele continuă să-i solicite pe bătrânii lor demoni"50 scrie Marie-Sylvie Dupont-Bouchat. Autoarea se referă la "pitiile" moderne care reușesc, grație unei strategii publicitare bine
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
manifestare deviantă a unei societăți bolnave: șarlatani, iluzii deșarte, speranțe irosite, risipă de timp, bani și energie; 2. Totuși, același număr crescător poate fi și argumentul că lumea modernă nu trăiește sub semnul unei contradicții: tehnică, știință versus magie, divinație, vrăjitorie. Ele sunt percepute ca două fațete ale uneia și aceleiași realități umane și sociale. Prezența uneia nu o exclude pe cealaltă: practicarea divinației, așa cum am văzut, nu exclude utilizarea tehnicii performante, a calculatorului; 3. Apetitul destul de mare al publicului pentru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
inepuizabilă de inspirație. Să amintim succesul literar și artistic al Diavolului îmblânzit al lui Cazotte (1772). În 1795 englezul M.G. Lewis publică celebrul roman The Monk. Operele lui Francisco de Goya aduc în prim-plan imaginea practicilor oculte și a vrăjitoriei: Capriciile (1799-1802), Tablourile negre (1820-1823), Dezastrele războiului (1844-1819) etc. Demne de menționat în acest context sunt și povestirile fraților Grimm, Walter Scott, Victor Hugo sau compozițiile muzicale ale lui Mayerbeer (Robert și Diavolul, 1831), Berlioz (Simfonia Fantastică, 1830), Paganini (Le
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu conține "problemele teologice grele" (misterul creației, de exemplu). Mai degrabă, ea conferă armonie și confort, atât de necesare lumii contemporane. 6. Toate cele menționate demonstrează că sacrul revine în actualitate și că formele sale de manifestare (religie, magie, divinație, vrăjitorie etc.) sunt prezente indiferent de timp și de spațiu. În realitate, acestea nici nu au dispărut vreodată. Au suferit doar modificări și metamorfoze. Au primit noi sensuri și semnificații și, prin acestea, artele divinatorii s-au adaptat timpului. Capitolul 3
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Nu întâmplător, în Evul Mediu, persoanele care prezentau malformații, schilozii, cei bătuți de soartă, pe scurt, "cei însemnați" erau văzuți ca posedați de diavoli sau purtând povara unor păcate grele. Acesta era și motivul pentru care mulți erau acuzați de vrăjitorie, excluși și marginalizați. Ulterior, psihologia s-a inspirat din plin din această știință a fiziognomoniei, alcătuind structuri caracteriale sau profiluri psihologice pe baza înfățișării individului. Roger Mucchielli 75 scria în 1963 o lucrare destinată în totalitate decriptării tipologiei umane pe
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau măcar pe unități sociale mai mici. Pe lângă o literatură etnologică și etnografică extrem de bogată, am putea aminti în mod special două lucrări care oferă abordări diferite ale divinației. Prima aparține Antoanetei Olteanu 110 și reprezintă un studiu comparativ între vrăjitorie și divinație. Cea de-a doua este semnată de Alexandru Ofrim 111. Ea propune o analiză istorică a unor practici divinatorii care au ca obiect central cartea. Mai cunoaștem că, de pildă, în 2004 a avut loc o cercetare a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ceea ce întâlnește în societatea pe care caută să o studieze: organizarea socială, valorile sale, sentimentele sale etc. Aș ilustra această afirmație dând drept exemplu ceea ce mi s-a întâmplat. Când am ajuns în Zande mă interesa populația zande și nu vrăjitoria: m-am lăsat deci ghidat de ei"121. Studiul antropologic și sociologic al unui fenomen (în cazul nostru, practicile divinatorii) poate conduce, așadar, către unele concluzii foarte interesante privind viața socială. O astfel de încercare ar putea fi barometrul unor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o poziție oarecum distantă în fața fenomenului divinatoriu, am ținut cont în interpretările și analizele noastre de ceea ce Jeanne Favret-Saada numea "credulitate", "anacronism", "originea răului", "tentația imposibilului", "cuvântul și puterea sa", "atingerea", "privirea", "delir individual", "delir colectiv" etc. Totuși, spre deosebire de cercetarea vrăjitoriei, în care "cuvântul înseamnă război" și nu informație, în analiza socioantropologică a divinației accentul cade tocmai invers, pe informație și cunoaștere. Aici greu nu este să afli ceva, ci să controlezi discursul celuilalt, să reușești să te descurci în păienjenișul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o cameră singuratică într-o casă îndepărtată, uneori chiar într-un cavou sau magherniță bântuită de păsări de noapte pentru a îndeplini acolo o oribilă ceremonie"144. În aceeași ordine de idei, alte mărturii atestă faptul că uneori între magie, vrăjitorie și divinație nu se percepe nici o diferență. Toate ar denumi unul și același lucru: conlucrarea cu diavolul. Ordonanța dată de Ludovic al XIV-lea în 1682 este un exemplu ilustrativ: "Orice persoane care se ocupă cu prezicerea, fiind numiți ghicitori
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Din această pricină la nivelul simțului comun există o confuzie totală, ce se reflectă în utilizarea termenilor. Cei mai folosiți sunt următorii: astrolog, clarvăzător, magician, vrăjitor. Ei denumesc , în general, pe cei care practică divinația și un anume fel de vrăjitorie. Mai mult chiar, în spațiul românesc termenul "magician" este destul de rar folosit. Mulți preferă să-și spună "vrăjitori". Poate nu întâmplător vrăjitoria mai este numită forma populară a magiei. Sunt convinsă că este un fapt ereditar... Bunica mea, care este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astrolog, clarvăzător, magician, vrăjitor. Ei denumesc , în general, pe cei care practică divinația și un anume fel de vrăjitorie. Mai mult chiar, în spațiul românesc termenul "magician" este destul de rar folosit. Mulți preferă să-și spună "vrăjitori". Poate nu întâmplător vrăjitoria mai este numită forma populară a magiei. Sunt convinsă că este un fapt ereditar... Bunica mea, care este moartă acum, a fost și ea vrăjitoare. Cunoștea foarte multe descântece, vrăji și de mică am urmărit-o fiind foarte atrasă de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
-o fiind foarte atrasă de ceea ce făcea. După multe discuții am ajuns amândouă la concluzia că cel mai bine ar fi să studiez psihologia. Am intrat la Facultatea de Psihologie. Aici am citit foarte multe lucruri legate de magie și vrăjitorie dându-mi seama că acestea mă pasionează cu adevărat. Am început să ghicesc în cărți și în cafea colegelor mele și prietenilor" (M, 37 ani, Iași). Pentru persoanele mai instruite imaginea divinației și a magiei este prezentată sub forma unui
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]