136,121 matches
-
Dumitru Hurubă Acest interviu a fost realizat cu puțină vreme înainte de trecerea în neființă a celui care a fost unul dintre cei mai importanți scriitori umoriști români. Este, cred, ultimul interviu acordat de Vlad Mușatescu. Discuția a avut loc la Găgeni în 1998. Dumitru Hurubă: Stimate maestre Vlad Mușatescu, vreau
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
importanți scriitori umoriști români. Este, cred, ultimul interviu acordat de Vlad Mușatescu. Discuția a avut loc la Găgeni în 1998. Dumitru Hurubă: Stimate maestre Vlad Mușatescu, vreau să începem discuția noastră cu o întrebare care mă frământă de mai multă vreme: de ce locuiți la Găgeni? Vlad Mușatescu: Pe mine, întrebarea care mă frământă la ora actuală s-a transformat într-un coșmar ce dăinuie de aproape cincisprezece ani. Respectiv, de când mi-a fost demolată, de Ion Teleagă, zis Dincă, ferma mea
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
pe care nu ați scris-o, sau pe care nu ați publicat-o? - Scurt și simplu: Apocalipsa douăzeci! Dar care-i visul vieții mele de autor umoristic... - Ce șanse îi acordați literaturii umoristice românești în contextul economiei de piață? - Câtă vreme parizerul concurează la preț cu o carte, nu poate exista nici o economie de piață. Ci, cel mult, una de talcioc, obor sau târg de fiare vechi... - Cum se vede dinspre Găgeni fenomenul literar românesc actual? - Nu se vede mai defel
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Însă le las să mai pritocească, pân' ce vor dispărea pitecantropii din lumea editorială... - A existat un moment în care v-ați dat seama că sunteți scriitor umorist? - Numai unul? Am știut și am crezut că sunt umorist, încă din vremea când scriam versuri suprarealiste (aproximativ 1940), gen "Balada pasagerului care s-a sinucis în closetul unui hotel din dosul Gării de Nord"... - Există tot felul de tabieturi: unii scriu (scriau) stând în picioare, alții îmbrăcați festiv, alții în pijama etc. Dumneavoastră...? - Cum
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
1940), gen "Balada pasagerului care s-a sinucis în closetul unui hotel din dosul Gării de Nord"... - Există tot felul de tabieturi: unii scriu (scriau) stând în picioare, alții îmbrăcați festiv, alții în pijama etc. Dumneavoastră...? - Cum să n-am tabieturi? Înainte vreme porneam s-o bat pe Erika începând de pe la șase dimineața. Precizare: Erika-i mașină de scris nu amantă! Acum încep de pe la zece dimineața. Căci mi-a zis cardiologul s-o las mai moale cu eforturile. Alt tabiet, cele patru sau cinci
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
mea, hai, că mă dau și mare, pomenind despre "opera" personalității subsemnatului, de n-ar fi existat lumea ce mă înconjoară? - Din ce mediu vă place sau vă convine să vă alegeți eroii cărților? - Din orice mediu. Iar în ultima vreme parcă m-ar tenta și viața parlamentară. Care-i mai plină de chestii oculte, decât găsești în Misterele Londrei. - Cum (re)simțiți statutul de scriitor umorist? - Nici nu-l simt și nici nu-l resimt!... Sunt la fel de prost plătit ca
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
reconsiderări în literatura română"... Cât de mult credeți că folosește la ceva acest lucru având în vedere că timpul rămâne, totuși, cel care va hotărî soarta în domeniu... - Mai este timp pentru reconsiderări, de vreme ce nici să citim nu mai există vreme? Chestia cu reconsiderările va fi decisă de timpul istoric, după cum prea bine ați zis-o. - Se face abstracție de gradul de rudenie dintre dumneavoastră și Tudor Mușatescu, din considerente pur... tehnice, să zic așa, pentru că, altfel, umorul este un dat
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Chiar stau și mă întreb, de multe ori, cum de mă suportă bulgăroaica de Pencke, nevastă-mea, de peste 55 de ani? De fapt, nimeni dintre noi doi nu știe, care pe care-l iubește mai mult, de-atâta amar de vreme. - În mare parte opera dumneavoastră se adresează tineretului, chiar și o parte însemnată din traducerile pe care le-ați făcut... S-ar zice că le-ați ales - greșesc? - De-aia! Fiindcă prețuiesc mereu tinerețea la orice oră din zi și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
după cum bate moda occidentului, autenticul românesc ar fi supus, fatalmente, desfigurării. Vizibilă cu ochiul liber, poziția "antimodernistă" a lui Cezar Petrescu (născut la 1 decembrie 1892) nu-i poate asigura certificatul de bună orientare artistică din partea criticilor cu autoritate ai vremii. Chiar de la debut sînt detectate influențe sadoveniene indubitabile. Și, deși Scrisorile unui răzeș se sting mai degrabă în ecoul tîrziu al modelului A. Daudet cu ale sale Lettres de mon moulin, icoana autohtonă de veșnică pomenire cezarpetresciană rămîne Sadoveanu. Încarcerat
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Virgil Ierunca, a emisiunilor "Teze și antiteze la Paris" și "Actualitatea culturală românească" ce au alcătuit coloana vertebrală a secției române a postului de radio Europa liberă, fără nici o șovăire, fără nici o abatere de la principiile lovinesciene. Se ridică în ultima vreme voci înclinate a distorsiona realitatea, incriminînd așa-numita estetică de... eticism, ergo de tendenționism. Dar ce tendință decît cea estetică ar putea încăpea în discursul consacrat tocmai indicării imixtiunilor ideologice, deparazitării creației de puzderia de falsuri ce i s-au
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
cauză este, indiscutabil, C. Noica, surprins într-un episod al decepției (inclusiv de sine), exprimate cu o teatralitate ce intră în ecuație cu entuziasmul anterior, cel al "consensului" cu "epoca de aur", al cărei herald și-a închipuit într-o vreme că ar putea fi pe tărîm occidental: Ce poți spune despre o întîlnire cu Noica? Poate c-a fost cea mai pașnică de pînă acum. Noica nu mai are speranța de a salva cu totul România prin cultură, nu mai
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
expert, dar frivol și accidental, ci, dimpotrivă, se dovedește a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept vehicul al unei ascensio la capătul căreia pândește perfecțiunea. L-am cunoscut pe vremea când, ca un țânc într-ale muzicii, eram fascinat de vulcanicu-i temperament, ce avea darul să prefacă substanța sonoră în materie incandescentă. Un vulcan ce nu s-a stins nici astăzi. Mai mult, el parcă erupe cu și mai mare
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
reciproc de parcă ar avea la dispoziție vreo formulă miraculoasă pentru depășirea pragului celor cinci procente fatale. Mă tem că și unii și alții se mîngîie cu ideea că PNȚ-ul a fost partid neparlamentar mai bine de patru decenii, pe vremea totalitarismului, încît ce mai contează patru ani de absență în plus, după primii patru în care s-au obișnuit cu ideea că nu mai sînt în Parlament.
Glume politice nesărate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14479_a_15804]
-
că în România se va trăi în deplină normalitate au amuțit și lozincile de la începutul anilor '90. Astăzi nu mai e nimeni curios să afle "Cine-a tras în noi / în 16 - 22". Revoluționarii s-au metamorfozat în profitori ai vremilor tulburi, înfigându-și colții în avantajele oferite generos de beneficiarii tragediei din decembrie 1989. Destui dintre ei sunt prosperi oameni de afaceri ori au intrat în jenante combinații politice. Covârșitoarea majoritate se află alături de Ion Iliescu, omul-aspirator, care-a știut
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
Să nu-mi spuneți că e un scenariu idiot. Faptul că Iliescu ("cârpa kaghebistă", vă amintiți?) a transpirat mai ceva decât Constantinescu să ne ducă la Bruxelles nu pare de asemenea idiot? Cât despre întrebarea care i-a îmbarasat atâta vreme pe intelectualii români, "De ce n-avem un Havel?", mai bine s-o uităm. N-am avut, în anii nouăzeci, un Havel pentru că n-am avut unul nici în anii optzeci și nici în anii șaptezeci. N-am avut nici un intelectual
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
Enigme ale istoriei! Václav Havel iese din scenă în chip de erou. Nu știe dac-a reușit să creeze o planetă mai bună, dar e convins că nu lasă în urmă o țară mai rea decât a preluat-o. Pe vremea Revoluției de catifea de la Praga visa la un univers în care "vocile poeților să fie la fel de puternice ca și vocile bancherilor". Astăzi știe că o lume intrată pe mâinile poeților nu s-ar "transforma brusc într-un poem". Dar mai
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
Pavel Aron îl numește vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un fel de penitență la mănăstirea Strâmba, din nordul Ardealului. După ispășirea pedepsei este o vreme paroh la Gherla, apoi revine la Blaj, unde este repus în drepturi și este un apropiat al epsicopului blăjean. Nicolae Caușa nu menționează anul morții cărturarului blăjean. Cercetătorii iluminismului românesc transilvan au identificat șase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
defaimi lucru, ci să îndireptezi și tu pre cât vei putea și să rogi pe Dumnezău ca să pociu face și mai mult bine pentru care eu am făcut din darul lui Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
ultimii ani de studii la Roma, unde vlădicul martir se afla într-un exil forțat. A rămas toată viața un admirator al lui Inochentie Micu. Reîntors la Blaj este numit în 1754 la deschiderea școlilor blăjene "învățător limbilor și după vreme și putință a științelor". În același timp era încredințat și cu "paza bibliotecii". Crezând cu tărie că episcopului Inochentie Micu i s-a făcut o mare nedreptate prin scoaterea din scaunul episcopal, a avut relații încordate cu succesorii acestuia, Petru
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
doilea Inochentie Micu. În timpul, episcopatului său, se introduce în Școlile Blajului ajutorul de pâine pentru elevii merituoși, așa-numiții "țipăi". Este nevoit să abdice în 1782 și să se retragă la Mănăstirea din Alba Iulia. S-a bănuit într-o vreme că a fost implicat în Răscoala lui Horea. În orice caz este tulburătoare coincidența morții sale, în același an, 1785, cu a capilor Răscoalei din 1784. În Dascălii Blajului (Blaj, 1943) de Nicolae Comșa, citim referitor la opera lui Grigore
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
sociale - natura, autoorganizarea, religia și politica - sunt obligate astăzi să inițieze soluții, așa cum au izbutit să o facă și în trecut. Din acest punct de vedere, Europa poate fi un exemplu. Europa a cunoscut de-a-lungul istoriei sale destule rupturi, la vremea lor crunte, care toate au fost în timp depășite. ----------------------- Francis Fukuyama. Marea Ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale. Traducere din engleză de Liana V. Alecu. Editura Humanitas, 2002.
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Ioan Holban George Bacovia (1987) este ultima carte tipărită de Mircea Scarlat, unul dintre cei mai importanți critici ai generației '80, stins mult înainte de vreme; cartea a trecut aproape neobservată de critica de întîmpinare - autorul dispăruse! -, celelalte cărți tipărite pînă atunci - Introducere în opera lui Miron Costin (1976), Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) și, mai ales, cele două volume din Istoria poeziei românești (1982
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
a naratorului ("pe țigani armează"), cu admitea reluării, dar evitarea anticipării ("te vei mai arăta mie"). Un ecou al disputelor pro și contra-raționaliste apare la A. Lambrior, care evocă (în Introducere la Carte de citire, 1882) "repețirea pronumelor" în limba vremii ("nu o știa pre ea", "pe mine mă știe el"), plasînd-o în cadrul mai larg al unei discuții despre anumite libertăți ale topicii românești. Pentru autor, topica fixă din franceză e de-a dreptul un defect: "Cu toate acestea, cîtă lume
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
fundamentate pe teama ori ignoranța față de celălalt), fie, dimpotrivă, prin sforăitoare declarații de război (născute mai mult din frivolitate și rutină decât din orgoliu și credință), amintindu-ne de proverbul cu câinele care latră, dar nu mușcă. S-au dus vremurile când, aflați în minoritate, moderniștii escaladau varii categorii de experiment sonor, iar conservatorii își ocroteau aproape prin orice mijloace procentele obținute în sondajele de opinie, ca și timpurile când postmoderniștii, la rândul lor minoritari, își încărcau partiturile cu recolte ale
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
la urma urmelor, pot fi reduse la una singură: românul s-a născut, așa cum bine zice el din tată-n fiu, Poet. Adică s-a născut cu vocația exemplarității, s-a născut ales. în timp ce alte nații au trudit din greu, vreme de zeci de generații, ca să dobîndească anumite deprinderi (și acum fac eforturi mari pentru a le consolida și perpetua prin educație), românul este înzestrat spontan, adică prin transmitere naturală. Din această pricină, vocația lui este geniul și orice somație a
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]