791 matches
-
ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în orașul acela îndepărtat se întâmplase ceva mai grav decât un atac al germanilor - angrivari sau cherusci - la graniță. Numele celor doi oameni uciși nu-i spuneau însă nimic. Ofițerul de gardă se întoarse, dar nu observă că - poate din vrerea zeilor atât de des pomeniți de vechii scriitori - ușa comandamentului era întredeschisă. Astfel, micuțul o zări pe mama sa, tânără și foarte frumoasă, cum ieșea în fugă dintr-o cameră, venea în spatele lui Germanicus, lua mesajul și citea în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
activitate dominându și propria voință și înfrânân-du-și pornirile a fi altceva decât în rând cu semenii săi!.... De la izvor până la vărsarea în marea cea mare a timpului, viața este râul cu cele mai alambicate meandre. Nu face mult zgomot în jurul vrerilor tale, întrucât adesea ce dorești a spune altora poate fi înțeles chiar și fără cuvinte. Un zâmbet este cheia taină deschizătoare sigură de inimi. Iubirea - izvor neistovit de lumină, descoperind și celor orbi din naștere calea spre adevărul adevărat. Dezamăgirile
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
în depărtare! Am vrut să fiu ce-a exista e peste poate: Un vis aievea-ntr-o poveste de iubire, Care în taina nopții albul văl și-l scoate Și dăruindu-se te poartă-n nemurire. Am vrut și încă vrerea-mi este neclintită, Să fim un dor ce-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni nu ne va putea desparte. Introspecție Când pleoapele grele de lacrimi neplânse Striveau între gene
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de către Rag (Du Maurier), era o meditație asupra caracterului imprevizibil al viitorului fiecăruia dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul, unul sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia dintre noi!“ Ceva mai Încolo, În carte, Moscheles revenea la această strofă, modificând-o: „Care avea-va norocul și care averea Care avea mai presus să fie - Soarta, parșiva, Spusu-și-a vrerea Lui Du Maurier și mie.“ Lui Henry i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia dintre noi!“ Ceva mai Încolo, În carte, Moscheles revenea la această strofă, modificând-o: „Care avea-va norocul și care averea Care avea mai presus să fie - Soarta, parșiva, Spusu-și-a vrerea Lui Du Maurier și mie.“ Lui Henry i se păru că, În ciuda declarațiilor de prietenie ale lui Moscheles, Întreaga carte de amintiri era străbătută de o notă de invidie față de reușita finală a lui Du Maurier și, poate, de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doisprezece. {EminescuOpIV 213} Un chip atuncea de pe cal coboară. La mine-ndreaptă-a lui privire-amară Și fața slaba, tristă, adâncită Ș-osoasa mână o întinde-avară. Dar să mă mișc nu am nici cum putere, Căci țapăn mort eram și fără vrere. Pleoapele-mi pe ochi erau lăsate Deși prin ele eu aveam vedere. Iar umbra-n vălu-i de mătase sură D-urechia mea și-apropie-a ei gură Și-mi spune lin și-ncet povestea mare, Ce ca un râu etern în minte-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții. Doar glasul lui tânăr, de zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud foșnetul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Boabdil era divizată. Lăsat în voia înclinațiilor lui, sultanul ar fi încheiat orice fel de pace, cu orice preț, căci se născuse vasal și nu dorea să moară altfel; numai că el nu putea să nu țină seamă de vrerea armatei, care observa cu neascunsă nerăbdare luptele pe care le duceau cu eroism alți prinți din familia regală a Nasrizilor. O pildă grăitoare revenea în toate discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi fac - o bunătate. 4 Oare cine au lăsat Acest nume blăstămat Să fie amoriu în lume, N'ar ave în ceriuri nume. Căci spre a mea pedepsire Au eșit acea numire De-ntîi e dulce ca mierea Până ce-i-mplinește vrerea. S-arată din început Foarte dulce și plăcut, Iar apoi amară-i foarte Ca o îndoită moarte. Aș vroi de zece ori Într-un minunt ca să moriu. Inima mea o dau ție Legată cu jurământ, Stăpînește-o-n piept la tine Până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zilei de Sf. Maria Mare, o strâns-o Dumnezău!.. Pi urmă, o vinit Axinia, o adus-o Anton... O fost ca o lumină... ca o străfulgerare, o fost, și s-o stins... Pre‟ răpidi s-o stins!.. Tăt‟ îi după vrerea Domnului... nu-i cum vre‟ omul! - Ei, acu‟ Anuca s-o ridicat răpidi...o crescut ca din apă!.. Ci strașnică fată‟ i Anuca!.. Gândurili îl oboseau... Era prima oară când gândurile îl oboseau. - Axinia o murit împăcată cu dânsa... S-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-o cursă. Într-un ungher al minții mele dezmeticite se înfiripase o explicație: cel care mă propusese, nici într-un caz altul, nu putea fi decât cel care garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de partid. Acela mă propusese și pentru dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc. Un text cu o acțiune destul de pretențioasă. Totuși, curiozitatea îmi creștea de la o zi la alta. Nici nu era cazul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urmărea însuși Saitan, demonul izgonit cu pietre. Și uite-așa, picioarele mele nu se mai opriră până nu se lumină de ziuă, iar în spatele meu nu se mai vedea nici urmă de marile dune. Am ajunsla casa fratelui meu, și vrerea lui Alah a fost ca el să se simtă mult mai bine, așa încât să poată asculta povestea nopții mele de groază, și pe când i-o istoriseam la lumina caldă a focului, așa cum v-o spun acum, un vecin mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
evlavie ce-am avut asupra ... aceștii m(ă)n(ă)stiri ce să numește a lui Aron Vodă... și fiindu aice în țară preosfințitul chiriu chiriu Paisie proin patriarhu Țarigradului și împreună cu patru a țării noastre sfinți arhierei,... și cu vrerea a totu al nostru Sfatu... am întăritu sfintii m(ă)n(ă)stiri... Aron Vodă și am iertat-o ca niciodată dajde să nu de, nici bani de împrumută să nu dea. Os(e)bit... să aibă a scuti și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de Dumnezeu. Băiatul meu a fost ales de Dumnezeu. Prin chinurile sale spală păcatele noastre, ale tuturor. Îndurerată, Maria stătea mai mult prin biserici și se ruga Celui de Sus. Îl vor lăsa să continuie facultatea, o anunțau cu simpatie. Vrerea Domnului. O companie îl va angaja cu un salariu foarte mare... Cum vrea Dumnezeu. Și Maria rătăcea între ficțiune și realitate. Privea aura lui Iisus, în brațe la Sfînta Maria și șoptea abia auzit: Și al meu are... Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nostru gînditor rînjetul lui Algazi țap bătrîn se apropie de bibliotecă Își ia cartea preferată Spinoza se duce În colțul lui trage obloanele ce-i un om o substanță simplă o condiție o condamnare un codicil prin care se modifică vrerea cuiva care nu mai are puterea să se opună ce să mai spui de alfa și de omega de anularea Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă demonului trupesc, unica femeie pe care o voi recrea nu putea fi decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
creând un uimitor echilibru, liniile de forță ale poeziilor născute din contemplarea naturii constau în... personificări. Exemple pot fi nenumărate: „Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă”; „Dar sunt doar un privitor/ Al naturii cu-a ei vrere...”; „Timpul urcă pe-a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
tipografie, au fost realitățile care nu se pot uita nici când. Susținut de inimoși, literatura și presa au străbătut urcușul celor aproape 140 de ani, creând și lansând modele, unul di ntre ele fiind acela de la „Academia Bârlădeană”, dar cu vrerea dv. și Baaadul literar, dacă vrea să se socotească urmașul c are își cunoaște și își respectă înaintașii... Când un cercetător de talia lui Theodor Codrescu selectează, preia din ziarul „Tutova”, 1885, notița „Un steag românesc în muzeul de la Drezda
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez numai. (De altfel, ce erau acele dragoste efemere și senzuale din tinerețea mea, alături de patima asta nouă, cave mă făcea să uit tot și să mă mulez după sufletul și vrerile Maitreyiei?) ― Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun? ― Cum vrei. ― Am iubit întîi un pcm, din aceia pe care noi îi numim "șapte frunze", se pregăti ea să povestească. Începui să rid și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu tot mai primejdioase riscuri, până la faptul pe care îl voi povesti mai jos. Un singur eveniment a întrerupt șirul acesta de zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petreceau în jurul meu și niciodată nu aveam răgaz să-mi amintesc sau să meditez, să leg faptele unele de altele, să reactualizez anumite scene; așa că acum trebuie să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și-l împinge, mereu spre infinit, Până-n uitări aride, de dincolo de vrere, În care nesfârșitul, cu mine logodit, Încearcă să mă poarte, pe zariști de tăcere...
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
mai încolo, un bărbat călare întoarce capul. — Yung Lu! El descalecă și îngenunchează. Cât pe-aci să fiu fantomă! strig eu. Sau sunt deja? — Vorbiți, ca să aflu, Majestatea Voastră, zice Yung Lu. Izbucnesc în plâns. — Majestatea Voastră, murmură el, este vrerea Cerului că ați supraviețuit. Își șterge transpirația de pe frunte. Încerc să ies din șanț, dar genunchii mă trădează și mă prăbușesc. El mă apucă de braț, iar atingerea mâinii sale mă face să suspin ca un copil: — Aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
situația se schimbă în sensul că Principatele se află în calea pe care avansa primejdia cea mai mare pentru Poarta, și anume Rusia. Ca urmare, statutul juridico-politic al Principatelor a fost adânc știrbit. Pe de altă parte, locul lor, fără vrere, a sporit considerabil în confruntările politice și militare, de unde și eforturile de a-și asigura existența ca state și de a se folosi de noua conjunctură în scopul emancipării lor naționale. Acest din urmă țel a dobândit noi dimensiuni grație
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]