791 matches
-
simbolul înțelepciunii. La romani ea s-a numit Minerva. Despre Athos se știe că este un munte în Grecia, în Peninsula Calcidică, locul unde se află o mulțime de mănăstiri ortodoxe, existente încă din secolul al XĂlea. Vreme îndelungată, cu vrerea sau nevrerea românilor, mănăstirile de la Athos, pînă în 1863 au stăpânit în țările românești edificii și moșii întinse, care fuseseră închinate...Sfântului munte de către domni, boieri și biserică. O parte din aurul dacilor se află și acolo. Este un rău
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
comise în necunoștință de cauză. În Oedip la Colonos, eroul se justifică în fața corului atenienilor reticenți în a-l primi în cetate pe un paricid incestuos : Ce vină am ?/ Am fost lovit și am lovit și eu ! Și chiar/ Cu vrerea-mi de-o făceam și încă n-aș fi fost/ Un ucigaș. Căci eu fără să știu nimic/ Făcut-am ce-am făcut. Mai târziu, el își asumă crimele împotriva părinților, dar declară că le-a săvârșit involuntar, fără a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
teban preferă să-și ofere protecția primitoarei Atena și generosului ei cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci rămân ființe merituoase (p. 62) ; încăpățânarea lui Filoctet nu semnifică o acțiune criminală sau vinovată, el făcându-și rău doar sieși (p. 64) ; Oedip este prototipul eroului nobil, generos, animat de sentimentele cele mai alese față de cetățeni, ajuns, fără vrerea lui și fără nicio vină din parte-i, cea mai nenorocită ființă (p. 73). Neglijând orice nuanță în prezentarea sa schematică, autorul accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
măcina în timpul foiletării; în al doilea rând - informația internă oferită de acest cotidian este abundentă și destul de onestă, lipsită, de regulă, de comentarii care, de altfel, nici nu ne-ar fi interesat. Regretăm totuși că nu am putut folosi după vrerea noastră periodice precum: Timpul, Lupta, Epoca, Națiunea ș.a., pe care adeseori am fost nevoiți să le străbatem, în condiții incredibile pentru o țară civilizată, cu ajutorul unor microfilme aproape ilizibile, primejduindu-ne sănătatea ochilor. Pentru informarea mai completă a cititorului am
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
4 ianuarie 1926 - 20 iulie 1927) 11 ianuarie 1926. Prințul Mihai este înscris în testamentul bunicului său cu o parte sporită de moștenire. Acum, Regele Ferdinand a adăugat testamentului un codicil, semnat la 2 iulie 1925. Codicilul preciza: „A fost vrerea cerului să pedepsească țara, pe mine și pe regină, cu grea încercare, prin renunțarea la tron a principelui Carol <...> Situația ce a rezultat de aici cere următoarea modificare în testamentul meu: anulez donația castelelor și a domeniilor către fiul meu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Biruit-au gândul Gând cu gând am sorbit din slove, Peste veacuri multe pășind, Biruit-au vrerea-mplinirii Ce să dea lumii un nou gând. Vise mari și blânde speranțe Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
cunoștința de plasă“. Ultimul cuvânt se explica probabil prin faptul că locotenentului, când era mai prietenos și ne povestea unde se născuse el, zicea numele satului și apoi al comunei, dar întotdeauna cu precizarea că Tupchilești se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de reală într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și colorate ale chihlimbarului descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne aducă în prezent fragmente din trecutul bine conservat. "Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; ca mâine peste inimi va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău mă mișc osie roșie de stea. Râvnit obelisc, Solarul tău disc Trece prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi toarnă frumusețe și vrere Din partinica dimensiune.“ („Osie roșie de stea“, Săptămîna culturală a Capitalei, 6 august 1971) „Reavăn chip al țării noastre dragi, Iar pe obeliscul ei etern, Sculptural, înalt profil modern, Are nmiresmări de brazi și fragi. Iar partidul, omenescul far Și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
neliniștită a cuvintelor: «Să fim comuniști de omenie!» [Ă]“ („Istorie“, Omagiu tovarășului Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 408) „Aceasta-i patria: izvor de imn Cântat cu-nflăcărarea unei ginte Ce din trecut și până-n comunism Un liber drum din vrerea ei și-aprinde. Aceasta-i Patria: un dor lucid, Tâmpla de vis a omului prin care Toți ne simțim o țară și-un partid, O unică ființă luptătoare.“ („Aceasta-i patria“, Scînteia, 7 decembrie 1977) „În tonul grav al poemelor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Focuri și izvoare, Editura Ion Creangă, București, 1978) „Azi, iată, România își poate spune țară Ce urcă-n comunism cu demnitate, Când omul cu lumina cucerită se măsoară, Iar viitoru-i vatră românească-n toate. Suntem ai păcii, independenți, întemeiați pe vrere, E însăși soarta noastră temelia, În NICOLAE CEAUȘESCU punem visul unei ere, Eră prin care urcă, trainică și demnă, România!“ („Urcând spre comunism“, România liberă, 26 ianuarie 1987) „Mândria, Libertatea noastră-ntreagă Partidul, Ceaușescu, România nseamnă Și tot ce crește
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adevărul definitoriu pentru toate celelalte adevăruri mărețe ale acestui timp - adevărul unității de nezdruncinat a poporului în jurul partidului, al secretarului general al partidului, președintele țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care, încă o dată în forumul comuniștilor, a dat glas memorabil realităților și vrerilor, preocupărilor și certitudinilor, idealurilor și hotărârii de a înfăptui, așa cum se exprimă ele în conștiința și existența națiunii române.“ („Eveniment istoric pentru istorie“, Scînteia tineretului. Supliment literar artistic, 19 decembrie 1987) „Prin El, țara e mai presus de toate, Prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
zilei ni-e dragostea curată istoria întreagă pe nume l-a chemat și trebuia să vină, îl aștepta suflarea țării toată.“ („Odă“, Luceafărul, 31 ianuarie 1987) „Aniversăm un om care-a venit la început de veac în lume Și toată vrerea lui de om iubit și-a scris-o ca istorie sub nume.“ („Odă aniversară“, Luceafărul, 21 ianuarie 1989) „Partidu-n care crede poporul nostru-ntreg având în frunte ctitor și om și brav strateg și-a limpezit lumina și flamura pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mulți ani!“, Scînteia, 7 ianuarie 1984) „Acela pe care nu ai cu cine să-l asemeni Și e înaltă pildă pentru semeni, Conducătorul nostru viteaz și înțelept Și datorită căruia avem deplinul drept De-a ne arăta în lume și vrerea, și tăria De-a spune în limba noastră nădejdea, bucuria, Voința să triumfe, omenescul, Se cheamă: NICOLAE CEAUȘESCU.“ („Dragoste fierbinte“, România liberă, 26 ianuarie 1985) „Întreaga personalitate a tovarășei Elena Ceaușescu s-a călit în marile bătălii de clasă, în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al partidului, ne exprimăm, cu nemărginită recunoștință, prețuirea față de tovarășul Nicolae Ceaușescu - omul ce întruchipează desăvârșit conștiința, trăsăturile și virtuțile poporului nostru, spiritul de dreptate, cutezanța, dăruirea până la sacrificiu, față de cel care, ales în fruntea țării și a partidului prin vrerea unanimă și entuziastă a tuturor fiilor României, a pus și pune mai presus de viața lui binele și fericirea poporului, interesele fundamentale ale națiunii.“ (Tribuna, 15 decembrie 1977) DEZIDERIU Horvath, poet și traducător „Argintul tinereții cu aceeași mândrie A stat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iubire și măsură câte trepte înainte Sunt în comunista vreme și-n fertilele idei. („Gând frumos“, România literară, 5 ianuarie 1984) „E Ceaușescu însuși simbolu-acestei ere Erou prin tot ce face și crez național, E una cu poporul în uriașa vrere Și-i fericirii noastre supremul ideal.“ („Spre piscuri îndrăznețe, în comuniste zări“, România literară, 29 ianuarie 1987) „Este partidul purpură-ntrupată, Fluviu imens precum suntem și noi Cât prin izvoare, simplu, ne arată Victoria spre vremurile noi.“ („Partidul“, Scînteia tineretului. Supliment
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de viață, s-au transformat în spirit, umbre și amintiri. Nimic nu mai este cum a fost. Totul s-a schimbat pe parcursul celor trei sferturi de veac... Și casa, și ograda, și grădina cu livada și au schimbat înfățișarea după vrerea și gustul celor ce au urmat părinților. Casa, căsuța, ograda și acareturile cu care m-am familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cumnatei Marița, care prinsese ciudă pe ea datorită faptului că ea, ca noră, era foarte îndrăgită de socri, părinții lui Costache. A avut prilejuri, mai puține, ce-i drept, să verse și lacrimi de bucurie cînd a avut împliniri după vrerea inimii sale și a sufletului său mărinimos. Era o femeie de statură mijlocie, cu păr castaniu care bătea mai mult spre blond, păr lung și cu unduiri aurii cînd și-l pieptăna în zilele de sărbătoare, lăsîndu-l să curgă pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin crețurile obrajilor și bolborosește: Făgăduiesc, fiule. Da' să ai grijă... Ștefan ridică hrisovul cu amândouă mâinile, solemn, tulburat. Și, ca printr-o minune, clopotele Sucevei prind iar să bată, făcând clipa și mai solemnă. Voi să stați mărturie pentru vrerea mea din urmă: "Io Ștefan Voievod și Domn a toată Țara Moldovei, cu limbă de moarte, las moștenire domnia și Scaunul Moldovei fiului meu dintâi, Alexandru Mușatin Voievod! Dorința și voința mea aiasta este și altcumva să nu cuteze nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amarnic Ani lungi și grei m-au frământat, De ce m-am prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
are drept trepte săgețile capriciosului Cupidon. O prezență capricioasă, așezată sub imperativele de manifestare ale capriciului este una instabilă, schimbătoare, alunecoasă de la un reper la altul, de la o condiție și poziționare către alte cadre și ancorări. Termenul capriciu indică o vrere relativă, o impulsiune-dorință de moment, repede consumată, tributară unei treceri ce exclude posibilitate de fixare, de așezare temeinică. Mitologia ne spune despre zeul iubirii Cupidon, fiu al Afroditei, că era extrem de temut datorită atitudinii sale constant-copilărești. Copilul, în inocența sa
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aere instigatoare, regretabil de oscilantă în țeluri. Plugarii sunt ridicați împotriva "mîrșavilor ciocoi", îndreptați împotriva orașului "de trântori și mișei", cu insinuații de acestea: Ioane, ia seama bine! țara aceasta se razimă pe tine. * Ioane, ești unul, poți fi milioane, vrerile tale nenfrînte să nu le-nspăimînte nici temnița, nici tunul... În ciuda excesului de bravade și profeții, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cultură și civilizație odată cu migrarea indo-europenilor în perioada 2000 - 1200 î.e.n. Peste această găselniță tîmpită au aranjat cu răbdare și tenacitate drăcească, pălăria latinității neamului român, bolborosită de unii în amestecul unor informații foarte subțiri falsificate și răstălmăcite după vrerea lor. În secolul XlX povestioara a fost împopoțonată cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun cutezător prea curios să se uite pe dedesupturi și să vadă ce nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]