4,017 matches
-
vulpi, iepuri... Atunci se aduna lume multă, oameni, copii, câini, să pornească la vânătoare. Unii erau cu pușca, alții îi ajutau, ca gonaci. Plecau pe coclauri, făceau un tărăboi monstruos prin pădure, speriau ba câte un iepure, ba câte o vulpe. Trăgeau după tot ce le ieșea în cale, cu mici șanse de izbândă. Nu ieșea vânat mare în calea lor, și pace! În comună erau și vânători adevărați, precum Coreșciuc, sau Mehedeniuc, sau Tcaciuc Alexe. Dar aceștia nu prea participau
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
din Everest, Alex Găvan. Două săptămâni mai târziu, pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, vede lumina tiparului cel de al șaptelea tom al Danielei Voiculescu, „Indigo și portocaliu”. Cu o prefață semnată de redactorul șef de la „Destine Literare”, Dan Vulpe, și având pe copertă pictura „La querrera” (Războinicul), realizată de Marisol Hume, cartea vine să întregească experiența poetică a autoarei. De numele Danielei Voiculescu se leagă și volumul „In memoriam ARTUR SILVESTRI”. Într-un eseu și un poem, poeta își
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
vârfurile întoarse precum prora corăbiilor. Și hainele îi erau confecționate tot din mătase și brocart, un material strălucitor și multicolor, adus din Indiile vestice. Pe umeri purta o hermină, un fel de manta din blană albă de iepure, sau de vulpe polară, nici el nu-și dădea seama din ce este, ce-i ajungea până la șolduri. Era urmat de un alai de prinți și prințese. Trecătorii și celelalte persoane ce se plimbau la acea oră pe aleele parcului, se fereau grăbite
FĂT FRUMOS DIN OGLINDĂ (DIN LUMEA COPILĂRIEI) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347991_a_349320]
-
Gliga le oferă în fiecare an câte un instrument. Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Valea Gurghiului și Direcția Silvică Mureș și-au arătat măiestria profesională printr-o bogată și originală expoziție de: trofee de cocoș de munte, bufniță, acvilă, vulpe, lup, trofee de cerb, căprioare, mistreț, urs, râs, scaune, mese din lemn sculptate, prin care au îmbinat utilul cu frumosul, vânătoarea cu prelucrarea lemnului, realismul cu fantezia. Scaunele și mesele au brațele și picioarele din coarne de cerb, scaunele au
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
sus după vreo stea călătoare.... Desculți, doi copii neluați în seamă de sătenii care intrau în sat cu coasele, sau sapele, sau țapinele la spinare, ea o blondă spălăcită cu un smoc de păr pe frunte, cu ochii ageri de vulpe, iscițoditori și șireți. Curios că chipul era al Casandrei dar numele se schimbase, devenise Corina, era numele de fată al Veronicăi... Vru să scoată acea poezie și să i-o citească, apoi să i-o dăruiască, dar n-o mai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase și diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor și jale, alteori cântau de mama focului. Oamenii jucau și erau veseli. Animalele - leii, tigri, căprioarele, iepurii, lupii, urșii, vulpile - și toate vietățile pădurii trăiau în armonie și pace, și niciodată nu se atacau între ele. Pajiștile verzi erau acoperite cu lanuri de lalele colorate, ce dansau de multe ori la lumina soarelui și la auzul trilului de păsări. Pe
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
Acasă > Literatura > Fragmente > . FARMECUL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Prin mine prin mine gânduri triste trec, cum oamenii în ură cresc, valize de lichid biliar, osul de vulpe e calmar, degeaba blană e de preț, cănd mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău, se enervează Dumnzeu, să se usuce , zice El, floare și iarbă, porumbel,... miroase Edenul a grajd, violet e omul când nu-i las, dar
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, ca bestial este minutul și îl întrece doar sărutul. prin mine gânduri triste trec, cum oamenii în ură cresc, valize de lichid biliar, osul de vulpe e calmar, degeaba blană e de preț, cănd mintea pare de mistreț, ridică ziduri omul rău, se enervează Dumnzeu, să se usuce , zice El, floare și iarbă, porumbel,... miroase Edenul a grajd, violet e omul când nu-i las, dar
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA PUIULUI DE VULPE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Povestea puiului de vulpe O sărmană ființă, semănând mai mult a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA PUIULUI DE VULPE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Povestea puiului de vulpe O sărmană ființă, semănând mai mult a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfățișare, slab și vai de el. Din când în când, scâncea cu glas subțire și jalnic, pesemne sfârșit de foame și de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, și aveau de ce, căci de trei zile
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de foame și de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, și aveau de ce, căci de trei zile o căuta asiduu pe maică-sa, și nici măcar nu mai știa de ea dacă trăiește, căci, într-o după amiază, pe când vulpea mamă dădea iama pe la o gospodărie mărginașă de lângă pădure, un vânător o văzu, atâta aștepta, luă pușca, trase un foc și vulpea se prăvăli în frunziș, unde-și dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
pe maică-sa, și nici măcar nu mai știa de ea dacă trăiește, căci, într-o după amiază, pe când vulpea mamă dădea iama pe la o gospodărie mărginașă de lângă pădure, un vânător o văzu, atâta aștepta, luă pușca, trase un foc și vulpea se prăvăli în frunziș, unde-și dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și mărimea blăniței, punând-o pe spinare și plecând voios spre casă. Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și mărimea blăniței, punând-o pe spinare și plecând voios spre casă. Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică-sa să stea cuminte, puiul de vulpe, auzind acea împușcătură teribilă, sări de spaimă, dar mai apoi își veni în fire, căci liniștea se așternu din nou asupra pădurii, mai mult de atât nu se auzi nimic din cele întâmplate. Doar că vulpea nu mai venea, în
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
stea cuminte, puiul de vulpe, auzind acea împușcătură teribilă, sări de spaimă, dar mai apoi își veni în fire, căci liniștea se așternu din nou asupra pădurii, mai mult de atât nu se auzi nimic din cele întâmplate. Doar că vulpea nu mai venea, în zadar o aștepta să-i aducă hrană și lapte, iar spaima și foamea îl chinuiau. Când nu mai îndură singurătatea și foamea, ieși din vizuină și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în cușcă, iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
ieșiră stăpânii casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Și, de atunci, multă vreme puiul de vulpe și dulăul au conviețuit în pace, adică puiul dormea în cușcă, iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prietenește, cu laba, ca să apuce și el să deguste din ce a mai rămas. Așa trecură câteva luni bune, puiul de vulpe crescu, se făcu arătos și cu blăniță mândră, lucioasă, dar, deși i se dădu voie să umble prin curte, totuși, avea bunul simț să lase găinile în pace, ele nici nu se sinchiseau de el. Îi erau dragi găinușele, parcă
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
frumoase și grăsunele ce erau! Doar cocoșul îl privea cam de sus, suspicios, și atunci trebuia să umble smerit în fața lui, tupilat, aproape una cu pământul! Așa o fi ? E adevărat ce v-am povestit ? Referință Bibliografică: Povestea puiului de vulpe / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
cojoacele de zăpadă pufoasă. Era bun cercetaș al urmelor jivinelor din sălbăticie. Ochii lui scrutau toate cotloanele pădurii, urmărind neobosite urmele de vietăți de prin zăpadă. Și nu erau puține. Mai mici, mai mari. Uite, astea trebuie să fie de vulpe, astea de căprioară. Iată și niște urme de jder, imprimate o vreme prin zăpadă, apoi dispărând într-un brad întunecat. Ce credeți, e ușor să prinzi un jder? Urcă-te în brazi înalți după jder, în miez de iarnă, dacă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
în emisiunile Stației de Radioficare Drăgășani, unde era redactor, au fost invitații să citească din operele lor literare scriitorii: Francisc Munteanu, Doru Moțoc, Traian D.Lungu, Felix Sima, George Țărnea, dacologul preot Dumitru Bălașa, Emil Istocescu, Dumitru Velea, istoricul Ilie Vulpe, și mulți alții. Pe când se afla la o școală din București a avut posibilitatea să ia interviuri lui Zaharia Stancu, lui Mihai Beniuc, care locuia în Grădina Bordei, pe care le-a publicat în cotidianul „ Informația Bucureștiului“. Din răspunsuri aflăm
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361835_a_363164]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LA GUERRE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului au luat-o razna fiicele memoriei când se întorc ca vulpile în vizuini când se ascund în tine ca mii și mii de cadre de film mut. cu gesturi de copil înfricoșat îmi faci fără oprire semn să-ntorc privirea spre filmul iernii care vine și ca să mă-nțelegi așa de
LA GUERRE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365322_a_366651]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIREA Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea-i o potecă prin triste suburbii, Un hoț ce stă la pândă, de haine dezbrăcat. O vulpe care-adoarme prin lanuri, pe câmpii O, nu ucideți încă măgarul neadăpat! Iubirea-i harpa mea și deseori am rupt-o, Din pulberi, vise-amare, s-o înviez am vrut... Dar ploaia, vântul, bruma pe loc au țintuit-o... Precum un fir
IUBIREA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365516_a_366845]
-
Îmi amintesc un moment-cheie în viața mea, când am fost invitată la Casa Scânteii să citesc versuri la Cenaclul „Numele Poetului”, condus de regretatul Cezar Ivănescu. Toate colegele m-au ajutat: Era iarnă. Olguța mi-a împrumutat căciula ei de vulpe argintie, Sofica mi-a dat o eșarfă superbă pe care am aruncat-o neglijent la gât, într-o poză studiată, Mazozi mi-a dat poșeta ei, foarte sofisticată, Aurica mi-a dat o bluză de efect, cu care trebuia să
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
simetria (pe toate le rezolvă pălăria!) viața cu două luni mai devreme ușa cam des deschisă la poeme o cusătură pe rotulă în fața evidenței o cagulă acum îmi tivesc pălăria cu aur o-mpodobesc cu os de brontozaur pană de vulpe-i atașez, discret să nu se vadă pana de poet încerc din răsputeri s-o-nvăț sanscrită ea-mi zice să fiu și mai zăpăcită monștrii cu mîini de rouă să-i dezmierd învață-mă, pălărie, să pierd! R.T. Cred
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]