1,106 matches
-
care le-am dus azi vor fi folosite pentru asta, Un sondaj pentru niște păpuși de lut, întrebă Marçal, Așa mi-a explicat unul dintre subșefi, Acela care nu te poate suferi, Nu, altul, unul cu aere de om simpatic, zâmbitor, care vorbește cu tine de parcă vrea să ți se bage sub piele. Marçal se gândi puțin și spuse, În fond, e indiferent, e totuna, oricum ne vom muta la Centru peste zece zile, Chiar crezi că e indiferent, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
stă de strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd conținutul unei pungi de la Burger King. Pe drum se află acum mașini cu rulote și bătrînei zîmbitori la volanul unor imense mașini americane. În zona de odihnă de la intrarea Într-un parc național, Wakefield șade la o masă de picnic și Înnoadă o conversație cu ceilalți turiști. O familie - mama, tata și cinci copii - merg să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alăture celorlalți vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale japoneze, alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Wakefield Își petrece din ce În ce mai mult timp departe de casă pentru a fugi de vacarm. Într-o după-amiază, pe cînd citește Crimă și pedeapsă la bar iar Zamyatin stă la taclale cu niște bibliotecare extrem de sexy, o femeie tînără și zîmbitoare se apropie de fereastră. — Eu sînt, tati, Margot. M-am gîndit eu că te găsesc aici. Wakefield Își Îmbrățișează fiica, profund rușinat de nepăsarea lui. — Arăți grozav, iubito! Știi, tocmai m-am Întors... Cum ai dat de bîrlogul meu? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
principal. Ei bine, dat fiind că era vorba de dumneavoastră, nu l-am putut opri. Janice zâmbi larg, cu doar o umbră de ironie. Ralph se așeză în capul mesei, pe scaunul pe care îl eliberase temporar Norman Jones. Ochii zâmbitori ai lui Fran întâlniră privirea albastră, ageră a tatălui ei și simți că-i vine inima la loc. Astăzi nu vedea nici un semn al declinului și al dezintegrării. Tatăl ei pe care îl iubea revenise, de parcă n-ar fi înfruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Putem să mergem la curse? Am putea să facem un picnic. Pentru o clipă fu copleșită de panică. Ce naiba avea să facă acum? Miresele probabil că începuseră deja să sosească în piața din fața catedralei. Tatăl ei o privea, fericit și zâmbitor, având încredere absolută în capacitățile ei. Acum tu ești părintele, își spuse ea și inspiră adânc de trei ori. Ce-ar fi să-l ducă la Henrietta? Încercă să și-o închipuie pe Henrietta găzduindu-l pe tatăl ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l cotonogească în halul ăsta! — Ce nenorocire, Tomoe! Tomoe, înțelegându-i mâhnirea, încerca să-l mai încurajeze. — Hai, capul sus! S-a terminat. Când ajungem acasă, vă fac o prăjitură bună, bună. Când au ajuns acasă, Gaston era iar zâmbitor și prietenos. Și-a dus un deget la gură și le-a zis celor doi: — Să nu le spunem nimic mamei și lui Mă-chan. Să ținem totul secret. O să le spunem că am căzut și că mi-am rupt pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
al cuvântului shōben. Tomoe cunoștea bine ochii fratelui ei, care scânteiau ciudat ori de câte ori conversația devenea vulgară, așa că a tăcut și s-a făcut că nu aude. — Tomoe, și celălalt cuvât, unchi a căpătat recent un înțeles nou, o informă el zâmbitor. Gaston, nu e rău să știi și tu. Unchi înseamnă „excremente“ în japoneză, dar în jargon mai înseamnă și... — Mai termină cu prostiile astea scârboase, Takamori! Nu, nu. Ascultă, Gaston. După cum spunea și Confucius, încearcă să descoperi azi ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căzut pe câmpul de onoare, Într-o noapte Îndepărtată de acum treizeci de ani - scara romană, scara romană -, i se lipeau de creier ca o hârtie de muște. Continua să-și vadă fața În icoana luminoasă de pe ecran, chipul său zâmbitor și Întinerit și ajustat de computer, dar subliniat de numerele Înfiorătoare ale Înfrângerii. Nici măcar nu luase În considerare vreodată că ar putea să pierde fotoliul, cu toți banii cheltuiți pe strategul american care adusese victoria republicanilor În campania electorală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
decât cazarma, metroul, niște magazine de blugi de pe Corso și scările de la Trinità dei Monti, pe ale căror trepte abrupte și alunecoase se Învârtea Într-o spasmodică vânătoare de prietenii. Fetele din Roma se lăsau abordate ușor, erau sociabile și zâmbitoare, dar când trebuia să stabilească o Întâlnire, când aflau că era soldat, ajungeau toate să-l păcălească și să-i dea numere de telefon false sau inexistente. La Roma, Antonio se simțea pierdut: nu-i plăcea, era prea mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O ușă se trânti, se deschise și se izbi din nou. — Prezentatorul e atât de fascinant, spuse Olimpia pentru a se justifica - și, cu inima strânsă, apăsă butonul telecomenzii. În studioul lui Santoro, Silvio Berlusconi povestea ceva, cu o grimasă zâmbitoare potrivită cu bucuria rezultatelor alegerilor ce păreau deja câștigate. Dario se stinse. Pentru câteva clipe, Sasha avu impresia că Încă Îi mai vede urma pe ecranul opac. Însă, dacă te uitai mai bine, vedeai că acela nu era Silvio Berlusconi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui să o căutăm și pe soție, constată agentul simplu. Nu-i răspunde nimeni. Blonda zâmbitoare și fericită. — Ce crezi, a terminat-o și pe ea? Poate a ucis-o În altă parte. Dar Încă nu i-au găsit corpul. De obicei, femeia e cea care moare prima. Îmi amintesc de unul care a omorât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de copii curioși. În sălașul boierului Chicoș, oamenii munceau câmpul de secară și aveau în grijă niște animale lăsate libere în liziera pădurii. Zogru a rămas aproape două săptămâni în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de la șapte biserici, doi erau veniți chiar de la Târgoviște, și au făcut slujbă mare în fosta poartă a mănăstirii. Apoi, în miezul nopții, au desfăcut mormântul lui Vlad Dracul. Au făcut cerc de făclii în jurul lui, și Dionisie, senin și zâmbitor ca întotdeauna, a adus cazanul cu apă sfințită și s-a lăsat pe buza gropii. El a luat, unul câte unul, oasele acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în cazan. Asculta rugăciunea șoptită a confraților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în tot cazul, să nu fie conștient de ce se întâmplă după aceea. Trecuse un ceas bun de când stăteau în întuneric, el și Stroe, când s-a deschis ușa și Ioniță Eliberatoru s-a strecurat înăuntru, îmbrăcat cu straie preoțești. Era zâmbitor și cu obrazul stâng ridicat artistic, în poza specifică a Ioniților. L-a dezlegat pe Stroe Leurdeanu, l-a-nvelit într-o rasă, apoi a scos briciul și i-a dat barba jos într-o clipită. Când au ieșit afară, era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
picioarele întinse pre zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul fiind Zâmbetul. Cer +mare Albastru de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la soare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mintea Cerul cu mâna Apele cu gândul. Primăvară Primăvară, primăvară, Ești o aură frumoasă Floare mică, floare rară Dulce și armonioasă. Tu ai flori rare, flori mici: Toporașii cei pitici, Ghiocei, multe lalele Și sunt toate și-ale mele. Elegante, zâmbitoare Sunt atât de-n cântătoare! Că eu le-aș lua cu mine Să le am, să-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede să nu greșesc Pe-o bancă mă opresc puțin Ca să gust
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zarea albastră, și-am gândit cam într o doară: Bine ai venit Primăvară! Mi-a fost dor de iarba verde, De ghiocelul ce vede Prima si întâia data Primăvara minunata Natura mă înconjoare, Si pentru întâia oară Văd doar fețe zâmbitoare Bucurându-se de soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altădată. Mama Mamă dragă, ești o floare, Tu ești a mea alinare, Te iubesc și aș vrea să-ți spun Că tu ești tot ce am mai bun. Printre lună, printre stele Doar tu ești cea dintre ele Care este zâmbitoare Și poartă-n suflet o floare. Până când tu vei muri Lângă tine eu voi fi Până când eu voi muri La tine mă voi gândi. Școala Școala este locul în care Își petrece fiecare Cea mai mare parte a vieții Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Poveștile copilăriei A fost odată... o fetiță cu părul blond ca razele soarelui, frumoasă ca luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu se plângea că era lipsită astfel de odihna de care se bucurau celelalte. Împreună găteam și le serveam pe cele care sărbătoreau și râsetele lor liniștite mă umpleau de dor după cortul mamelor mele. Când femeile ieșeau, odihnite și zâmbitoare, în dimineața celei de-a treia zile, aveam voie să le însoțesc pe cea mai înaltă culme de deal unde așteptam împreună răsăritul soarelui. Bunica însăși făcea o libație cu vin, în timp ce femeile cântau un cântec vesel, fără cuvinte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu și m-au pupat pe rând. Cumnatele mele au bătut din palme și toată lumea a început să vorbească în același timp. Inna a venit și ea să vadă de ce era așa gălăgie, iar eu eram înconjurată numai de fețe zâmbitoare. Era aproape întuneric și ritualul a început aproape fără ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat și de dulce, că abia îi simțeam puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor, încălzită de marea lor pasiune. Mamele mele gemeau încet ca să fie alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul meu în spatele picioarelor micuței zeități zâmbitoare. În cea mai dulce și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o expresie deschisă pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din firmă. Are un metru optzeci și opt, tenul măsliniu și ochi negri și, în mod normal, e mereu avocatul pus la patru ace și stilat. În dimineața asta însă are părul răvășit și umbre sub ochi. — Relaxează-te, spune zâmbitor. Sunt doar eu. Vii la ședință ? Are cel mai devastator zâmbet din lume. Nu o spun doar eu, toată lumea i l-a remarcat, din clipa când a venit la firmă. — A. Îhm... da, vin. Îmi iau hârtiile, după care adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]