810 matches
-
nu mai spuse nimic până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei era gravă, profundă și cântată, la fel de ațâțătoare ca și înfățișarea ei, dar tot atât de lipsită de sentimente. A iubit-o luni de zile, luptându-se să trezească în ea măcar un orgasm și ajungând la disperare noapte de noapte din pricina zădărniciei strădaniilor lui. În adâncul ființei lui a început să o bănuiască pe Lola că nu ar fi, poate, decât o lesbiană care refuză să fie astfel. Erau atâtea lucruri în caracterul ei, atâtea amănunte care i se iveau din subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bătrân și să-ți dai seama că ești bătrân chiar și pe dinăuntru. Nimic mai dezolant, decât să-ți atingi țelul și să descoperi că era un țel greșit. Nimic mai exasperant, decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Omului însăși măsura sa, căci dintotdeauna suferința a însoțit cunoașterea. Deși, lăsîndu-ne să o înțelegem, viața ne-a oferit poate bunul ei cel mai de preț. Cînd voi trece pragul, știu sigur că pe buze n-am să am gustul zădărniciei. Voi fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt și mai ales nu sunt, rebeli. În definitiv, un artist este un precursor sau un întârziat, în afara rândurilor. Nu și-a găsit locul, liniștea, împăcarea. Nu s-a înțeles cu meseria, familia, legile, a ales un alt mod al zădărniciei. Sub aparența unei dislocări, a unei dezrădăcinări și inadecvări pornește arta. Hrănită, însă - fac un fel de lecție de estetică -, crescând dintr-o obsesie. O forță, o înrădăcinare. Această slăbiciune, reală, dacă ne gândim, când se neagă pe sine, poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează un semn scurt în aer, salut, spre vecin, fără a-l privi. Se așază, deschide sertarele, se înalță un dosar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trup străin / fără să mă părăsească obsesia / că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror angoase s-au exprimat tot în artă, zădărnicia eforturilor tuturor de a se opune firescului atrăgând tonul cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă întreb domnule tarkl..., și, evaluându-și locul în lume, prin raportare la părinți, observă: tata și mama au
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de caracterul utopic al demersului său, cât timp omenirea e animată de aceleași deșertăciuni, după cum spune, invocându l pe Catullus: Nimic nou Catullus / aceleași stindarde himere deznădejdi utopii / în același fel orizontul ne minte. Se identifică aici, între altele, motivul zădărniciei, coroborat cu al efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nutrită de vis și dedicată acestuia sporește însă sentimentul însingurării, laitmotiv la nivelul întregului volum, care-și găsește una dintre cele mai elocvente expresii în Evanghelia după Corbu, o elegie a singurătății, a neliniștii, a neîmplinirii, venind din convingerea supremației zădărniciei: trece totul în contul meu Doamne / cine știe dacă vei deschide această singurătate / ca o cutie neagră ticsită de rugă / (oare a face lumea nu e mai puțin decât a o înțelege?) / lasă-mă cu același gust al lepădării de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Să storci din carnea și din sângele tău atât de trecătoare / doar partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă a vieții, poetul meditează tot mai mult asupra zădărniciei, neantul devenind, în felul acesta, în ultima parte a cărții, un laitmotiv (Potir de neant, Restul e neant), de unde și titlul ales volumului, în alcătuirea căruia neantul poate fi atât interlocutorul, cât și referentul comunicării, pe care, în maniera caracteristică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul ei pământesc, indeniabil, femeia, mai ales că În golul dintre brațele femeii ce ni-i dată / Tresare un hiat de inefabil viu...), zădărnicia zbaterilor existențiale dintotdeauna (Același altul e omul dintotdeauna...), viața, moartea, arta ca manifestare a aspirațiilor spre cunoaștere sau ca ofrandă dragostei, cunoașterea prin permanenta construcție și reconstrucție a sinelui, toate acestea sunt doar câteva dintre temele care alcătuiesc paradigma neliniștilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajunge mai sus, Pierzi și nu știi ce pierzi, Te odihnești, Cine a sosit, Afară e încă zi etc. Născuți din glonț (Glonț rămas în carnea vântului, / în sângele norului, / din tine ne naștem cu toții / aspru părinte - sunt vizibile toposurile zădărniciei, efemerității, vântul, norul), existenții îl au pe poet purtător de cuvânt și, de aceea, prin glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu știu dacă fac bine sau rău), a cărui conștiință, deși există, nu-l împiedică să plece pe drumul sublimului. Legate de aceasta, apar, firesc, cea a dragostei (în viziunea înțeleptului Solomon: ...dragostea este tare ca moartea) și cea a zădărniciei, a insignifianței omului, indiferent de treapta pe care ar sta în viață (de altfel, și eu și tu, și toți ceilalți / suntem sortiți să pierim definitiv / și nu știm cât din noi / ar putea supraviețui după noi / un poem, un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în volum. De pildă, într-unul dintre sonete, din 2004, deci de la începuturile acestui periplu, făcându-și, confesiv, bilanțul sau, mai degrabă, analizându-se în acel moment, poetul se referă la dihotomia propriei vieții: pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
confesiv, bilanțul sau, mai degrabă, analizându-se în acel moment, poetul se referă la dihotomia propriei vieții: pe de o parte, are putința de a identifica frumosul, oriunde ar fi, ceea ce e harul artiștilor, dar, pe de altă parte, intuiția zădărniciei propriei vieți frânează manifestarea deplină a bucuriei, fiindcă Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin sau: Nesocotința n-ar putea sajute / Să-mbraci în fir strălucitor clipita. În acord cu forma și conținutul, tonul e, de asemenea, maiestuos, grav, o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Modestia este virtutea spiritelor superioare, iar în volumul lui Ion Murgeanu, este exprimată explicit în repetate rânduri: Din nimic ce sunt mai tare m-am nimicit ori: Asta sunt, prietene, un nimeni. Există aici și nostalgia neîmplinirii visurilor, și recunoașterea zădărniciei impuse de conștiința limitelor de multe feluri ale omului: sunt învins cu fiecare carte / în fiecare rând ce-l scriu fără ecou, dar poetul știe că, în esență, în ciuda tuturor dezamăgirilor, chiar dacă, de pildă, nemurirea n-a fost niciodată partea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
presupune că percep în același mod stimulii realității) a universului, de la nivelul imediat, străbătându-i apoi toate bolgiile, și până la cosmic (lumi stele / paralele care nu există), într-o tentativă de a-i determina pe cititori să perceapă, la unison, zădărnicia oricărui efort de a identifica în lumea aceasta ceva senin. Universul receptat de eul liric este oximoronic, aflat întrun echilibru frenetic, fiind compus din bile și cuburi / linii și plane / gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective, așa încât, deși textele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri strânsă prin timp. Călătorind, așadar, printre firele de nisip ale amintirilor, cântărind zădărnicia alergării după mirajul statorniciei - Te chem mereu, te fură depărtarea -, Florentin Popescu trăiește revelația gratuității alegerii între formele înșelătoare ale realității (Țin alături în palmă / două fire mici de nisip / și-n timp ce mă ncearcă-ntrebarea / de-a ști în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a lungul celor treizeci și opt de ani de creație din care sunt selectate poemele, opera poetului este consecventă, în primul rând, în privința investigării sinelui. Selecția de versuri din 2006 reliefează, de la început, un eu dezabuzat care, asemenea multora, remarcă zădărnicia existenței sau, mai degrabă, a cunoașterii, de vreme ce doar o zi după alta / doar un șir de minciuni / ca să le-aud / nici n-ar fi trebuit să mă nasc. Resemnarea este sentimentul care se observă în atitudinea pe care o dezvăluie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în toate poemele. De pildă, într-o poezie (ziua de mâine), artistul mărturisește: cel mai tare mă tem de ziua de mâine / când crengile plopului se vor scufunda / cu tot cu ochii mei... ori: parcă îmi fuge sufletul de sub picioare, pentru că semințele zădărniciei sunt peste tot și, de aceea, eul constată apolinic: ce frunze ce liniște mare ni se suie în trup / de la pământul care ne măsoară clipele. În consonanță cu temele amintite este și cea, de asemenea străveche, a identității oamenilor în fața
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]