10,579 matches
-
că este mobilizată toată pentru a conserva individul, pentru a-i "da" un viitor). Partea nevăzută a limbajului e că el ne închide posibilitățile de alegere a uneia sau alteia din acțiuni prin faptul că numărul posibilităților pe care le zărim este limitat de însăși structura limbii. Altfel spus, minunatul "instrument" care este limbajul constituie în același timp și o "închisoare". Este partea proastă a unui lucru bun. Plăcerea (sau încrâncenarea) pe care ne-o stârnește uneori unul din posibilii unei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
posibilă o cunoaștere fără un pol de raportare): nu ne este dor de locul natal propriu-zis, ci de poziția pe care el o deține în identitatea personală; în el ne-am constituit ca Sine, și profilul încă i se mai zărește la temelia Sine-lui. Altfel spus, ne e dor (și) de o anumită formă a Sine-lui, ne e dor de modul în care "arătam" noi în acel loc. Astfel, dorul de casă este dorul după un teren solid al Sine-lui, ca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
extinsă de la dragoste la ansamblul existenței). Aflați sub imperiul credințelor personale trăim un fel de "cecitate silogistică": suntem convinși de adevărul oricărei argumentații ce vine în sprijinul a ceea ce credem; oricât de juste ar fi argumentele contrare, nu le vom zări îndreptățirea. Din această perspectivă credințele personale înseamnă într-un fel judecăți ce așteaptă doar o împlinire silogistică formală; ele transformă logica în instrument ce ajută la argumentarea credințelor. Oricât ne-am strădui, adevărul cade cel mai adesea în umbra unor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Un posibil câștig al filosofiei: îți permite să-ți depășești propriile obișnuințe perceptive. Astfel, lumea se descompune și se recompune după alte criterii decât cele ale cotidianității. Lumea devine lumi; iar tu, văzându-ți posibilitățile, devii mulțime: începi să-ți zărești toate variantele pe care le-ai conturat și la care ai renunțat cu fiecare alegere. Sufletul ne minte în privința vârstei pe care-o avem; trebuie să ne vedem colegii de școală și tovarășii de joacă pentru a realiza cât de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fals. De aici dorința unei gândiri matematizate, logica fiind pe drumul către această dorință. În limba unei națiuni poți să-i găsești expuse valorile. Spre exemplu, engleza are o expresie pentru traiul de pe o zi pe alta în care se zărește dorința de a-l depăși: este hand-to-mouth, ea trimițând la un circuit scurt existent între mâna și gură. Sau la a munci doar pentru a mânca. Lucrurile pe care le-am înțeles germinează în mintea noastră, născând idei sau contribuind
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de vedere practic, respectiv ridicarea bolovanului. Impersonalul se are și dimensiuni pozitive: spre exemplu, el face posibilă morala, poate chiar societatea, constituind unul din lianții ei. Poate că pasiunea pentru grădinărit este determinată de nostalgia ascunsă după grădina Raiului. Putem zări în sec. XX sfârșitul modernității; trebuie să vedem în cele trei -isme sub semnul cărora a stat modernitatea, respectiv capitalismul, comunismul și nazismul, consecințe directe ale gândirii moderne. Gândind statul național drept una din manifestările modernității în sfera politicului putem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Însă acest efect de contrast ne va situa în afara problemelor contemporane. Ideea lui Marx că "societatea se clădește în mod necesar pe schimbul de substanțe cu natura" este foarte aproape de descrierea pretins obiectivă a actului sexual ca "schimb de fluide". Zărim aici un motiv pentru a da dreptate freudo-marxismului. În timp ce capitalismul se ocupa de manipularea nevoilor membrilor societății (conducând la o formă de masificare prin atracție și persuasiune) comunismul stabilea care sunt nevoile oamenilor ce sunt demne de a fi satisfăcute
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
va pierde treptat calitatea de evoluție). Odată cu avântul modernității nu mai știm încotro ne îndreptăm. Am păstrat din creștinism imaginea Raiului pe care am dorit să-l creăm pe Pământ, însă istoria contemporană a dinamitat acest ideal. Cum nu putem zări un scop spre care ne îndreptăm, nu putem identifica un sens de curgere a Istoriei. Am căzut la îndemâna propunerilor comerciale făcând din a avea (noi sau copiii noștri) scopul vieții noastre; eventual, îl putem adăuga pe cel de a trăi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de a ajunge din urmă alte state, ci marcați de căutarea propriului mod de-a fi. Abia odată cu propria cale putem vorbi de identitate. Altminteri singura identitate este una geografică, care e cel mai slab reper identitar al unui popor. Zăresc pe stradă tot mai multe persoane cu care îmi pare rău că sunt concetățean. Sub presiunea modelelor occidentale de civilizație îmi vine tot mai greu să-i asum ca fiind "ai mei". Oare câte refuzuri stârnesc la rându-mi? Postmodernismul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o idee despre ceea ce înseamnă dreptul, de a mă descurca într-un sistem greu de deslușit. În special Michel Foucault mă împinge înspre a gândi o posibilă re-fundamentare a dreptului în afara relațiilor de putere. La Aristotel putem încă să mai zărim acel amestec dintre filosofie și (ceea ce se va dovedi ulterior a fi) știință; ele nu sunt încă despărțite, însă separarea ce va urma poate fi deja zărită (e drept, dintr-o perspectivă contemporană). Dacă pretenția științei de absolut este justificată
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a creat obișnuința viziunii unice. Motiv pentru care suportăm greu perspectivele. Or, societatea contemporană este una a multiplelor centre, a diversității; de aici și oboseala noastră. E îndeajuns să priviți pe stradă fețele celor formați în universul concentraționar pentru a zări efectele anacronismului. Dacă zăriți bătrâni nostalgici după vechiul regim să știți că dorul lor e mai curând față de propria tinerețe, de timpurile în care nu-i dureau și organe pe care nu știau că le au. ٭ Feminismul a golit de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unice. Motiv pentru care suportăm greu perspectivele. Or, societatea contemporană este una a multiplelor centre, a diversității; de aici și oboseala noastră. E îndeajuns să priviți pe stradă fețele celor formați în universul concentraționar pentru a zări efectele anacronismului. Dacă zăriți bătrâni nostalgici după vechiul regim să știți că dorul lor e mai curând față de propria tinerețe, de timpurile în care nu-i dureau și organe pe care nu știau că le au. ٭ Feminismul a golit de conținut expresia "soția lui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
corpul meu; eu pot fi redus la imaginea pe care-o arăt altora. Singura concesie e cea făcută prelungirilor corpului propriu care sunt, toate, situate în domeniul lui a avea (haine, casă, mașină etc.). Pornind așadar de la "terapiile" contemporane putem zări corpul drept zeul căruia ne închinăm. Ceea ce ne scapă atunci când percepem într-un mod "rece", științific, e tocmai asceza (ce presupune și transformarea de sine) care precede și însoțește cunoașterea. Fapt care mută pe a cunoaște în vecinătatea lui a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vorbește, are o tot mai acută nevoie de magiștri. Suntem noi capabili de așa ceva? ٭ Pregătirea terenului pentru apariția filosofiei a fost făcută de mitologia greacă; putem observa aici primele încercări de a explica ceea ce în alte culturi nu este nici măcar zărit. Semn că sub însoritul cer al Greciei deja "se vedea" mai mult (sau poate altfel) decât în alte părți. Unul din riscurile religiilor monoteiste este dat de închiderea, realizată prin intermediul unor explicații anticipative, a unor posibile întrebări: răspunsul la unele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ieșit plângând, una din fete, nu știam care. Am auzit un plescăit puternic și o zbatere în apă. Curios cum sunt din fire, am ieșit să văd ce s-a întâmplat. Pe luciul apei, urmând parcă raza de lună, se zărea când capul, când o mână, și atunci am înțeles. M-am aruncat repede în apă, am înotat nebunește și am tras afară pe una din fete. Nici nu știam pe care din ele. Se îneca! Era moale, nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
probleme. Mi-a răspuns că-i va face plăcere. Cât timp eram în atelierul de lucru al fetelor ceva imperceptibil îmi atrăsese atenția. Mi-am propus să fiu mai vigilent. Indiferent de anotimp, sub masa de lucru a unei fete zărisem o pereche de cizmulițe elegante. Din când în când, cizmulițele dispăreau. Mă întrebam de ce îmi atrag atenția cizmulițele alea? Și, într-o seară, după plecarea fetei, am luat cizmulițele, le-am cercetat și am găsit în ele pilitură strânsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și-a luat comorile și nu l-am mai văzut! Banii i-am depus la o bancă, pentru "zile negre"! Stranie apariție, mi-am zis, stranie negociere, straniu cumpărător! La deschidere, printre cei prezenți, deși nu-l invitasem, l-am zărit pe domnul Argatu Ștefan. Părea mulțumit de munca mea. Mi-a făcut, de la distanță, un semn de aprobare. Eu i-am răspuns cu un alt semn că-mi lipsește panoplia. A dat din cap și a ieșit. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Clotilde Didier"? A, este numele mătușii mele. E, cumva, româncă? Da, o veți cunoaște, este și ea aici. Am rugat-o să mă ajute la acest eveniment. Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. Chiar de la intrare, i-am zărit cascada de păr auriu înconjurându-i umerii. Nu mă observase și am putut să o studiez puțin. Silueta, ușor împlinită, era la fel de delicată. Îmbrăcată discret, elegant, cu aceeași ținută dreaptă, frumoasă. Vorbea, dădea mâna, saluta pe cei veniți cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așteaptă-mă pe banca unde stăteam altă dată, dac-o mai ții minte. Vin imediat. M-am dus în parc. Mă întrebam, pe drum, dacă eu mai țin minte banca unde ne așezam. Nu, nu mai țineam minte, dar am zărit-o pe ea. Singură și tăcută, așa cum fusese întotdeauna. Unde ai fost în tot acest timp? Aici, lângă tine. Te iubesc. Ce vorbe sunt astea? i-am spus eu. Este un lucru minunat când cineva poate să spună, după atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și i-am întins-o spunându-i: Vrei să te logodești cu mine? Cum să mă logodesc cu tine? Uite așa, soție am, dar logodnică vreau să-mi fii tu! "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată", îngână ea emoționată. Îi zării lacrimi răsărite în ochi, am deschis cutiuța, i-am luat mâna stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist! Pe mâna ei, inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se așeză pe canapea ca să-și tragă sufletul. Zări un plic! Îl deschise și citi: "Bine ai venit! Ai, alăturat, drepturile de autor. Sper să-ți ajungă până ne întoarcem. Mihai și Beatrice." Of, băiatul ăsta al meu! La toate s-a gândit! Îi fugi gândul la Londra, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse la scară. Uitân du-se atent, în spatele scării zări două butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
au mers repede. Amândoi erau grăbiți. După ce termină cu actele, plecă cu mașina "în cercetare" și, pe lângă Văleni, se opri la Bucura, un sat cu case frumoase, pitit la o poală de pădure. Norocul îi surâse. Undeva, pe o colină, zări o casă cu parter, etaj și mansardă cu lucarnă, cu livadă. Mai văzuse și alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton pe care scria "De vânzare". Uite ce noroc pe mine! Parcă mașina, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și am crezut că a găsit ceva în supă. Un fir de păr? am întrebato. — Nu. A mai sorbit o lingură de supă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Apoi și-a întors privirile spre cireșul înflorit care se zărea prin fereastra bucătăriei și, din poziția aceea, și-a mai strecurat niște supă între buzele gingașe. Nu exagerez deloc folosind cuvântul „strecura“. Are un fel de a mânca ce pare a sfida codul bunelor maniere prescris în revistele pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]