29,500 matches
-
Împart cu vecinul meu. Ultimele fragmente de vis și de confuzie s-au evaporat când mi-am băgat capul sub apa de la robinetul din bucătărie. Când m-am șters, apa pentru cafea fierbea deja. Din păcate nu mai aveam nici zahăr, nici lapte. Mi-am Întrebat oaspetele nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
evaporat când mi-am băgat capul sub apa de la robinetul din bucătărie. Când m-am șters, apa pentru cafea fierbea deja. Din păcate nu mai aveam nici zahăr, nici lapte. Mi-am Întrebat oaspetele nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și mi-am dat seama că un alibi nu mi-ar fi stricat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noi provocări și vrând să scape de un trecut care nu mai dispărea. Uneori nici măcar nu locuiau În oraș, veneau doar În vizită o dată pe lună și stăteau o săptămână. — Ca niște vânzătoare ambulante Îndrăgostite? Chelnerul sosi; chelnerul plecă. Amestecând zahărul din cafea, Anton Îmi ignoră Întrebarea. Totuși, când a menționat Hotelul Kreuzer, câteva femei păreau Încurcate. Locul le era cunoscut clienților regulați și devenea din ce În ce mai popular. Mult timp a fost folosit doar de către doamnele metatropice și de aceste minette. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am luat un corn cu cremă de vanilie și niște lapte. Molfăind, mă gândeam că, dacă ar fi fost o prăjitură, vara trebuie să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător de elastică, crema caldă, de culoarea unui gălbenuș, zahărul crănțănind Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg din câteva Îmbucături lacome. După ce mi-am luat un Tageblatt și țigări de la chioșc, am deschis ușa de la clădirea În care locuiam și am pășit În bezna rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
disimulată prost, aranjând bătătorul de covoare, pe care-l ținea sub braț, ca pe-o rachetă de tenis, că Îi informase deja pe colocatari despre chiriașul cel nou. — E abia miercuri, am răspuns senin, ștergându-mă de câteva fire de zahăr. Pe dinăuntru Însă, inima mi se făcu cât un purice la gândul că aveam mai puțin de două zile la dispoziție pentru a scoate banii de chirie. Trecu o mașină. Apoi ușa se trânti cu o bufnitură Întârziată. — După miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată, spuse ea. L-am văzut acum cinci ani ridicându-se și ieșind din clădirea tribunalului, În timp ce Hartep Îl privea, cu mandatul de arestare În buzunar. Campbell, de la News, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care scria MEMBRU MOMA. Mă luă de mână și mă conduce direct În muzeu. —M-am gândit că o să ai nevoie de sprijin moral, Îmi zise. MOMA mă făcea Întotdeauna să mă gândesc la un vas uriaș din sticlă de zahăr, plin cu muște. Operele de artă arată ca niște bomboane gigantice suspendate În aer de fire invizibile, iar vizitatorii sunt reduși la niște puncte mititele negre, care mișună en masse de la Kooning, la Warhol și la LeWitt. Of, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai mult de două ore! Te rog! În fotografiile din broșură sunt oameni care țipă, cu mâinile ridicate, într-un montagne russe. În poze sunt oameni care conduc carturi pe o pistă mărginită de anvelope uzate. Alții mănâncă vată de zahăr și călăresc căluți de plastic într-un carusel. Ații sunt prinși de scaunele unei tiribombe. În susul paginii, cu litere mari, de titlu, scrie „Tărâmul Distracției, un loc pentru întreaga familie“. Numai că în loc de „a“-uri sunt patru fețe rânjite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se încolăcesc o mulțime de cabluri groase, negre. În întunericul de dincolo de lumini sunt generatoarele pe motorină. Miroase a motorină, a prăjeală, a vomă și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și se sărută. Își întind unii altora fuioare roz de vată de zahăr. Merg unul lângă altul, fiecare ținându-și mâna în buzunarul de la spate al blugilor celuilalt. Privind la mulțime, Helen zice: — Să nu mă înțelegi greșit, dar când ai făcut-o ultima oară? Ce anume să fac ultima oară? — Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care își toarnă cafeaua și-și pune zahăr, apoi, surîzînd, mulțumește și închide. Păcat! îi zice lui Vlad. Bogdan, sudorul care lucra la Muraru, a fost luat și dat la Investiții. Cu ăsta trebuia să lucrez eu! spune Vlad. Mi l-au luat că stă o secție. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jenă, coșul peste stiva cu detergenți, continuîndu-și plimbarea. Dumneavoastră de ce nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simți vinovată? întreabă Mihai, sărutîndu-i iarăși mîna. Scuză-mă dacă am împins discuția prea departe!... Te rog! Vine cineva șoptește fata, eliberîndu-și mîna. De fapt, spune Mihai cu glas tare, văzînd că două femei vin să ia un sac cu zahăr vreau mai multe sticle, vreo zece, dar numai dacă-i vodcă rusească. La așa sumă, spune Cristina, deschizînd un caiet vă trimitem cumpărăturile acasă. Ce adresă? Cartierul de Nord, bloc D, 93. Sper că nu vrei atîta vodcă întoarce Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridică sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bar, o caută pe Sultana, dar negăsind-o, îl ia deoparte pe Pavel și-i cere un sac. Ce să faci cu el?! se miră Pavel, nehotărît încă dacă trebue să-i dea sacul de iută în care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc să aduc de mîncare. Ești nebun! Unde?! Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Femeia îi este bărbatului ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"." A considerat că prin asta a spus totul și mi-a întors spatele. Doina se ridică de pe scaun, pune în priză un aparat de preparat cafeaua, toarnă apa, zahăr și cîteva lingurițe de cafea, pregătește două cești frumoase, aceleași de aseară, asemeni ceștilor din magazia autoservirii, de pe masa Cristinei. "De ce-a venit Cristina azi la mine și de ce reacția aceea cînd am întrebat-o?" Astea sînt datele problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să văd cum mi-ar sta ca inginer... Căutați-vă alt scaun, surîde Mihai, încurajat de vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rugbist impasibil, care împinge ritmic și în grămadă, și în linie. În urma meciurilor, se obișnuise să folosească aceleași tactici în barurile aglomerate ca să-și aducă la masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului din care fusese extras nu de mult. Pe Bull nu-l deranjau glumele cu pizde în timpul liber, dar la muncă erau un chin. Se simți ușurat că nu o invitase pe Juniper, o tipă de la Get Out! de care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecut, încât aveai impresia că trupul ei a fost însăilat în grabă. Iar părul, pe care-l coafa acum în stil prerafaelit, fusese atât de des decolorat, vopsit și filat în decursul anilor că avea, la atingere, consistența vatei de zahăr amestecate cu pilitură de fier. Bull se abținuse să-și treacă degetele prin părul ei când făcuseră ceea ce trecea drept dragoste. Se temuse să nu se taie. Nu că Bull nu s-ar fi considerat atrăgător - deși, hai să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]