7,506 matches
-
de tot ce îi oferea acest început de viață nouă. Olga reflectă: Clipa e trăită cu adevărat numai când poți să te ridici deasupra ei. De la înălțime, poți vedea mai departe și-ți poți trimite săgețile ochilor în cele patru zări. Atunci, abia atunci te poți considera că ești propriul tău stăpân și, dacă euforia te îndeamnă, de ce nu al universului? Un timp se statornici între ei o tăcere. Olga, văzându-l pe Victor atât de dezinvolt într-un mediu în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Solitaire și bilele alea, plus cât dă din clanță la bârfă și la alte prostii. Halal servici'! Și nu obosește din gura aia nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se înalță un ditamai calcanul cenușiu, începe să fredoneze tărăgănat o melodie de pe plaiurile-i natale: "Păăăi, cân' eraaam tiiineer feeeciorîîî...". N-am mai stat să ascult urmarea. * * * Aveam două priorități. Prima și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu ochi tulburi spre zare: "Moldova să se numească țara aiasta!". Iar voinicii, care or mai fi fost treji la ceasul ăla, s-au minunat: "Că bine zici, Măria Ta!". Și uite că așa i-a rămas numele. M-am întrebat de câteva ori așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pierdut pentru prima oară printre lanurile de porumb, urmând altă cale decât cea a șleahului... După o bucată de drum, bătrânii s-au oprit. Trăgându-și pălăriile pe ochi, au privit uitați de ei șirul carelor ce se depărtau în zare, până când Pâcu a rupt tăcerea: De ce taci ca mutul de la manutanță, Dumitre? Da’ ce aș mai avea de spus, când am rămas singurisingurei, ca huhurezii, horhăind spre casă printre lanuri... Dacă o vreme am purtat zarea în priviri, de ce vrei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce se depărtau în zare, până când Pâcu a rupt tăcerea: De ce taci ca mutul de la manutanță, Dumitre? Da’ ce aș mai avea de spus, când am rămas singurisingurei, ca huhurezii, horhăind spre casă printre lanuri... Dacă o vreme am purtat zarea în priviri, de ce vrei tu acum să mă duci acasă să stau între patru pereți ca un pustnic? Uite că n-ai să stai între patru pereți. Așa de repede ai uitat de planurile noastre? Ce planuri visezi, Pâcule? Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lăudam. Spuneam doar că infanteristul nu vede decât până la vârful puștii, pe când un cavalerist vede hăt departe... Și asta nu-i laudă? Cam miroase a laudă, dar trebuia să spun și eu ceva când tu te lăudai că vezi până în zare. Chiar și mai departe... Uite că n-ai înțeles ce am vrut să spun eu... Da’ ce ai fi vrut să înțeleg eu mai mult decât ai spus? Mai departe de zare ce crezi tu că mai este Dumitre? De unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceva când tu te lăudai că vezi până în zare. Chiar și mai departe... Uite că n-ai înțeles ce am vrut să spun eu... Da’ ce ai fi vrut să înțeleg eu mai mult decât ai spus? Mai departe de zare ce crezi tu că mai este Dumitre? De unde vrei să știu, dacă n-am fost acolo? De acolo înainte este o altă zare și de acolo o altă zare și tot așa până ajungi de unde ai purces! Acum ai înțeles
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eu... Da’ ce ai fi vrut să înțeleg eu mai mult decât ai spus? Mai departe de zare ce crezi tu că mai este Dumitre? De unde vrei să știu, dacă n-am fost acolo? De acolo înainte este o altă zare și de acolo o altă zare și tot așa până ajungi de unde ai purces! Acum ai înțeles? Asta ar însemna că pământul ista îi cam rătund...ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să înțeleg eu mai mult decât ai spus? Mai departe de zare ce crezi tu că mai este Dumitre? De unde vrei să știu, dacă n-am fost acolo? De acolo înainte este o altă zare și de acolo o altă zare și tot așa până ajungi de unde ai purces! Acum ai înțeles? Asta ar însemna că pământul ista îi cam rătund...ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se poate vedea și cu închipuirea? Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
om cumite cum mă socot - tot mă trezesc câte o dată că îmi mai trebuie ceva gologani ca să fac o treabă cum se cade. Și dacă nu-s... După aceea, Hliboceanu n-a mai scos o vorbă... Tăcea, iar privirile scormoneau zarea fără încetare. Se vedea de departe că se lupta cu gândurile pe care le purta...Abia când au intrat în târg s-a întors către Mitruță: Fugi la Aizic și întreabă-l unde tragem... După puțină vreme, Mitruță s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dragul mamei, să nu cazi în pârâul de la Păscării”. „Nu avea grijă, că știu locul”. „Atunci, drum bun, băiete și ai grijă pe unde mergi” Am ieșit din casă. De pe prispă, am privit șleaul... Nici zbor de pasăre nu tulbura zarea, d-apoi picior de om! Doar vântul sufla neostoit. Măi Pâcule, tu o făceai pe grozavul de pe când îți ștergeai nasul cu mâneca. Ce să mai spun acum? - l-a tachinat moș Dumitru. Cine n-o face pe zmeul la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a prefăcut că nu aude răspunsul prietenului său și s-a apucat să cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma apelor să iasă din iaz! Ține calea lupilor ca să nu-mi iasă înainte, Doamne!...” În spuza ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a părut doar, dar inima a prins aripi și am pornit mai vârtos la drum! Ochii mă usturau cumplit, dar căutam să ghicesc fiecare tufă sau copăcel știut pe marginea drumului... În cele din urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la purtare... Dacă am să zic că nu, îți lași nasul în jos... Cum aș da-o tot nu-i bine. Așa că... de mâine... să ne mai pună sare pe coadă cărăușia, Pâcule! După cum vezi, cucoana iarnă se arată în zare și vremea se înăsprește ca mâine poimâine... Îi pentru prima oară, Dumitre, când nu te zburlești dacă stric și eu o vorbă acolo... Lasă că de grăit ai tot grăit. Ia să văd cum arăți și când taci. Păi cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fierătanie și ființă, care, asemenea lor, funcționa mai degrabă pe baza unei scheme tehnice decât pierdut În desișul Încurcatelor traiecte ale gândirii. În Înălțimea singuratică a postului de conducere, polițistul părea un girofar care Împrăștia lumină În toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit la viață autobasculanta eșuată Într-un braț al intersecției, cu o fluturare a palmei drepte a descâlcit micul vârtej din flancul sudic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dolar se fabrică În China. Fusese o glumă. Pe seară, China cumpără Grecia cu banii jos. În următoarea dimineață, când, după multe zile de absență de pe cer, soarele Își face loc printre nori, locuitorii Los Angelesului văd apărând Încet din zarea Înnegurată o calotă imensă. „E Tit!“ exclamă cineva și toată lumea dă buluc pe plajă să privească Întoarcerea insulei rătăcitoare. Fostul guvernator al Californiei vine de urgență pentru a se fotografia alături de masiva arătare, cu care acum seamănă bucățică ruptă. Tit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fereastră, Încremenise cu ochii holbați, agitându-și coada ca un cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova a ordonat: — Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compară cu plăcerea de a da colțul bazei a doua la pas, când nu e cazul să te mai agiți, fiindcă mingea pe care ai izbit-o a dispărut în zare... Și știam să și recuperez mingea și, cu cât mai mult aveam de alergat ca s-o prind, cu atât mai mare era isprava. „Am prins-o! Am prins-o! Am prins-o!“ și o zbugheam spre baza a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dar În tot acest timp În care eu Îți povesteam de Lauren, cum că este Îndrăgostită de acest bărbat, care era logodit, de ce nu mi-ai spus că nu era așa? am Întrebat. Hunter nu răspunse imediat. Se uită În zare, spre ocean, și medită la răspuns. Totul era liniștit și tăcut În jur, nu se auzeau decât valurile cristaline care se loveau de barcă. Dacă ți-aș fi spus cum stătea treaba de fapt, te-ai fi dus direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici ele de neglijat atunci când vorbim de interesul arătat vechiului Imperiu al Cerului. Sub arcul timpului și al vremurilor propice sau de restriște, China și locuitorii ei au dominat lungi perioade răsăritul continentului asiatic. Odată cu vremurile moderne, în cele patru zări ale lumii, au apărut "China Town-uri", ambasadori ai unei lumi, până nu demult, tainice și misterioase, topos-uri în care este reconstituit în micro și fragmentar universul chinez. Acest lucru ilustrează frumusețea istoriei: după ce europenii au descoperit China, a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În plus, defăimările și ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști naturale și cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa se explică mulțimea de poeme dedicate peisajelor minunate ale naturii, pe care le-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
reputația locului de obârșie al ideilor și al poeziilor peisagistice, precum și al multor picturi. Vestitul poet din secolul al VIII-lea, din dinastia Tang, Li Bai scria: Soare scăldând piscul Xianglu, Din crengi se iscă fum, Când de departe-n zări privești, Din înaltul apei drum, Perdea peste trei mii de chi, Ce coboară de sus, Te-ntrebi: e Calea Lactee Ce curge-n zbor apus? De asemenea, renumitul poet din dinastia Song, Su Shi a vizitat de mai multe ori Muntele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]