1,029 matches
-
El stă pe nisip, acolo unde plaja se înclină și petrece aproape o oră, urmărind crabii de mărimea degetului, care mătură porțiunea dintre pământ și mare. Plaja se întinde pe mile. Crabii operează pe toată lungimea ei, o panglică de zarvă metropolitană care întrerupe o porțiune de liniște. Simte ceva reconfortant venind dinspre lumea liminală, pe care nu vrea s-o mai părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pot să o facă - convulsiv și elegant în același timp. Apoi o femeie, prădător încă și mai vorace, aruncă o privire înspre el, clipind iute, ca și cum ar fi simțit că el o privea. Apoi se întoarse și continuă să privească zarva de la circul din Central Park. Rhyme închise ochii, deși mintea îi zbura tot la probe, încercând să le afle înțelesul: cardul de la hotel, permisul de trecere, cerneala. Din ce în ce mai straniu... Într-un final, deschise larg ochii. Era absurd. Nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme cu veritabilă admirație, sau gelozie. Bărbatul profită de zarva iscată. - Vino să mă vezi, șopti el apropiindu-și buzele foarte mult de urechea Micului Houdini. Ai multe de învățat, iar eu sunt persoana cea mai potrivită de la care să înveți. Băiatul păstră adresa iluzionistului, dar nu avu curaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
le aduseseră aici de-a lungul timpului, acei tineri din Alphabet City sau din Harlem, cu trupurile perfecte, pe care nici drogurile, nici bătaia, nici băutura nu le puteau afecta. Nu, chiar nu își putea da seama de ce făceau atâta zarvă pentru tipul ăsta bătrân și slăbănog, Weir Erick A. - Nu te depărta de el și fii atentă mai ales la mâini. Orice-ai face, nu-i da cătușele jos. Acestea fuseseră cuvintele lui Lon Sellitto. Dar suspectul arăta obosit, deprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
părinți, bine ticluită de mamă cu scopul de a-l bucura pe gospodarul ostenit cu jocul nevinovat al copiilor puși pe ,,drăcării”, este plină de umor domol, stăruitor în mintea cititorului. Tatăl este acela care pune capăt, într-un târziu, zarvei copiilor printr-un cuvânt scurt și hotărât de ,,gospodar la casa lui”, pe care mama îl întărește prin ,,câteva nănașe, pe îndesate.” Copilăria lui Nică pare o perpetuă înlănțuire de scene hazlii: ,,a doua zi des-dimineață le începeam de la capăt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te toropește. Mireasma primăverii plutește, legănată pe aripile unei blânde adieri. Pomii își întind umbrele ostenite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură întunecând cerul, dar împodobind-o cu o luna de argint și mii de diamante cerești. Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poate mult mai frumoasă. Diana Ganciu, Clasa a VII-a C Delta Dunării Delta Dunării este cea mai frumoasă rezervație naturală din toată Europa, unde vegetația se îmbină cu fauna, într-o simbioză perfectă. Aici viața își continuă, nestingherită de zarva marilor orașe, veșnicul circuit cu moartea. Împreună cu familia mea am petrecut câteva zile in Deltă, minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei. Roțile mari se blocară, iar scrâșnetul lor acoperi zarva exterioară. Se simți aruncată în față și capul îi fu împins înspre gura căscată. Dar centura de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bubuitul care venea de la subsol se înjumătăți. Detectoarele de mișcare mai pâlpâiau pe consola tactică: arma descărcată urmărea niște ținte în care nu putea să mai tragă. Tăcerea grea care se abătu asupra centrului de exploatare se sfârși odată cu izbucnirea zarvei de la subsol. Sunetele ajungeau la intervale regulate, și cu toții erau conștienți de semnificația lor. ― Au ajuns la ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
loc din Chicago, dar revin seara și vreau să discutăm.” Era o mulțime de lume acolo. Numele lui mi-a trecut pe lângă urechi. Mi-era cunoscut, citisem lucrări de-ale lui cu un an și jumătate înainte. Dar, în toată zarva aceea, nu am auzit nimic. Seara ne-am reîntâlnit, am ieșit cu câțiva colegi la un restaurant. După ce am mâncat și toți ceilalți au plecat, Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" a rămas. Și ne-am dus la hotelul meu, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Suki în timp ce vorbea. Mi se părea că îngrijorarea pentru întârzierea surorii ei nu era doar din cauza lipsei de politețe față de invitați; părea agitată, încordată și își tot plimba ochii de colo-colo, uitându-se parcă după ea. Exact atunci se auzi zarvă în dreptul ușii și Belinda intră în sfârșit în bar, urmată de Charles de Groot. Pentru o secundă, toată lumea a amuțit în fața frumuseții ei diafane, dându-i ocazia să exclame: —Tati! Suki! Iertați-mă că am întârziat atât. Traficul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și-a pus deoparte vreun milion de yeni. — El are dușmani ? l-am Întrebat. — Ia uite! zise cu voce joasă. Nu-mi place cum se adună clienții În colțul acela... Suspect! Nu ți se pare ciudat.?... Nu-mi place deloc zarva asta!... Cred că cel de pe dig a fost pus de pază. — Nu exagerezi cumva ? Nu-mi place cum se scurg.... și microbuzele se golesc unul după altul. Or să ajungă imediat aici. — Oare trage cineva sforile În spatele scenei? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
număr, fac o cruce uriașă, din peste 200 de candele. Marți, 18 dec. Miracol! Primesc pe email de la o adresă necunoscută un brad făcut de Józsi din cărți, plantat într-o pădure și împodobit cu becuri luminoase. Spre miezul nopții, zarvă mare pe stradă: chiuituri, cântări, clacsoane. Ies la geam și am senzația că visez: zeci de moșcrăciuni defilează în pas săltat pe bulevard. Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tânăra a cărei poveste cu mărșăluitul am spus-o aici azi-vară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
același timp, aflu că la librăria Cărturești (la capătul străzii) s-a epuizat rapid volumul lui Matei Călinescu, Jurnal. Semn bun. Mirel 9 martie 2006 Ascult Modern Talking, melodia „Who will Save the World“, album din 1987. Ora 23.23, zarva orașului acesta imposibil a mai încetat. Aproape că dansez fără voie (puterea memoriei muzicale, anii de „discotecă“?), dar am lucruri mai importante de făcut. Scriu un articol academic, așa cum sunt cele pe care știu că tu nu le iubești, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de fapte, de posibilități de a merge la școală, să se desăvârșească... Cum a ajuns V. Voiculescu în acest post povestește fiul său Ion Voiculescu în Amintirile unei odăi (în „Steaua” nr. 4, 1971). Era vara. În familia doctorului era zarvă mare. Adrian Marino, prietenul lor, care compunea programul literar la Radio, fusese dat afară. Venise la Voiculescu să-i solicite ajutorul, să pună o vorbă la prietenul lor N.M. Condiescu, adjutant regal și consilier a lui Carol, regele, să se
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
desfășurare, idila se petrece la mare sau într-un cătun de munte, într-un sat de pescari ori într-un oraș, se mai schimbă numele personajelor sau pregătirea lor intelectuală, culoarea părului, a ochilor și gata? Atâta zbatere și atâta zarvă pentru o variantă a unei singure povești. Și a doua zi Carmina pluti. Simțea că toate organele îi funcționează cu potențial redus. Avea noroc că se afla la serviciu într-o perioadă mai relaxantă și putea devansa câteva zile lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În vidul plăcut În care-mi petrecusem ultima parte a nopții. — Domnule Knisch? Wickert mă Împunse cu creionul. Strâmbându-mă, m-am străduit să deschid ochii. Pentru a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă caietul din nou. Brigada de la Năravuri, mă informă, umezind solemn vârful creionului, ținuse Fundația de Cercetări Sexuale sub observație. Evident, era un fapt stabilit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pregătindu-se să iasă să se Întâlnească cu niște prieteni adevărați. — Unde te duci, domnișoară? Micul dejun nu s-a terminat Încă, a spus mătușa Zeliha, deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
roșu a Început să mimeze titlul de film care-i fusese desemnat și de fiecare dată când făcea vreun gest, ceilalți izbucneau Într-un râs răgușit. Era ciudat să vezi că un joc bazat pe principiul tăcerii putea provoca atâta zarvă. Poate din cauza zgomotului de pe fundal, spiritul care o sfătuise pe Armanoush să nu Întreacă măsura se făcuse nevăzut. — Muzica pe care o asculți e atât de vestică. De ce nu asculți ceva mai apropiat de rădăcinile tale orientale? — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
feribotul, astfel ca Armanoush să poată vedea orașul În Întreaga sa Întindere și splendoare. Ca și feribotul Însuși, pasagerii aveau și ei un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se va uita la altceva. Dar nu dispăru, era tot acolo: un nod mic, În coșul pieptului. Senzația nu era deloc plăcută. HARRY — Harry! — A, salut, Norman. Am auzit zarva. O mulțime de crevete afară, nu-i așa? Harry ședea pe patul lui, având pe genunchi hîrtia plină de cifre. Ținea În mână un creion, iar coala de hârtie era plină de calcule, inscripții, simboluri și săgeți. — Harry, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neclar în asta?" Mihail mormăi ceva numai pentru el. La așa ceva nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit în afacerea cu banditul Cocoș, ăla da, ăla era un caz de imaginație Se dovedise pînă la urmă, cu toată zarva pe care o făceau gazetarii, că nu era decît o scorneală, o aiureală bazată pe poveștile unui patron de hotel din Medgidia. E adevărat că treaba fusese groasă de tot, gazetele urlau, lumea intrase la idei, se clătina guvernul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
exista. — Hai, îi aminti Ralph, dacă te mai țin mult, Stevie o să mă mănânce la micul dejun. Stevie îi aștepta într-adevăr la întoarcere, sprijinită de birou, ignorând strigătele celor din jur, care încercau să-i atragă atenția. Pentru Stevie, zarva din redacția de știri avea un efect mai relaxant decât masajele de aromaterapie. — Ce mai faci, Stevie? Ralph o sărută pe obraz și îi ținu mâna într-a lui o fracțiune de secundă mai mult decât s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]