1,365 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > UITAT DE VIS Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
un autor la altul, se trece de la un nivel de civilizație, la altul, înregistrează tonuri diferite, surprind alambicarea civilizației, aspectele paradoxale din viața noastră aflată în goana schimbărilor. In oricare antologie găsim, ca în toate cărțile de literatură, neliniști și zbateri existențiale, admirația pentru frumusețea universului în care trăim sau contemplarea vieții, lupta pentru frumos, pentru valoare și desăvârșire personală etc. Tematica nu ocolește nimic din tot ce este omenesc. Chiar dacă apar teme sau motive comune, abordarea lor este diferită, încât
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc alene pașii spre gura de metrou, Luând cu mine schița pentru un ceas mai singur Și cerc, pe rând, să fiu om simplu și erou, În zbaterea de-o clipă, plină ades de friguri. Dar toamna, toamna-aceasta cu auriu pe ram Și visele volante din gri hoinar născânde, Are ceva din calmul carisiei-balsam Și un crâmpei de slove ce tot mai stau ascunse. DON’T CALL
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
a ne regăsi în menirea noastră creștin-ortodoxă, prea primitoare, prea dăruitoare, zămislitoare de eroi, de martiri, de mărturisitori, de sfinți. Apelul ei maturizat în cicatricele suferinței ne întoarce cu fața spre Răsăritul acestui Neam, cu chemarea și azurul său asupra zbaterilor lui văzute și nevăzute, asupra tainelor lui cele mari, știute și neștiute. Fata României Mari alege anume momentul aproape ultim al trezirii, al tresvirii noastre spre Calea oferită de Mântuitorul Hristos spre salvarea noastră ca Națiune, cândva ilustră prin setea
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
creștină autentică, cea care dă viață și forță duhovnicească pentru împlinirea interioară, dar și pentru mărturia exterioară a adevărului privind frumusețea și unicitatea trăirii în și cu Hristos.” Prin urmare, nu este greu să îndreptățească și să justifice cineva neliniștile, zbaterile și frământările acelora care cunosc Ortodoxia prin experiența lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci și al ortodocșilor (mai cu seamă a tinerilor) în Europa, și nu nu numai în ea. Pentru că acest viitor se află în strânsă legătură
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
prea multe ori peste pântec. A durut-o pierzându-și copii. Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se auzeau strigătele de ajutor ale pieriților, gemetele de plăcere ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat pe sub trupurile, pline de patimi, ale cotropitorilor. Am
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
palma căuș și prinde-i tâmpla în cuvinte de aleasă simțire și părul ei răvășit îți va dezveli gândurile care o încearcă. Șoptește-i ceva sub lobul urechii și muzica universului va răsuna în onoarea dăruirii ei ancestrale. Privește-i zbaterea de aripă în drum spre eternitate și încearcă să simți unde își ține ascunse comorile sufletului. Întreabă- te apoi de ce tocmai ție ți-a dăruit patima ei arzătoare și ai să te vezi pe tine într-o oglindă. Când simți
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
poate doar mi s-a părut?... În suspin de șoapte și geamăt de vânt, Din adâncuri de timp venind, Se aude un glas în noapte Trecând... Tu numele mi l-ai rostit? Sau poate doar mi s-a parut?... În zbaterea tăcută a unui gând Și-n lacrima târzie tremurând, O palidă umbră s-a adăpostit- În singurătăți ce dor și plâng, Chemând... Mi-e dor,prea mult,de tine!... Mai știi de când? Veșnicia nu-i doar un cuvânt... Un semn
M-AI CHEMAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371485_a_372814]
-
Autor: Brîndușa Maria Meruțiu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului O altă noapte mă strivește sub talpa-i rece... Încerc s-adorm, căci de mult trecut-a ora lui zece, dar gândul, gândul în zbaterea-i fadă, nu are somn. Și simt un ”Te iubesc!” cum îmi gâdilă în întuneric cerul, cerul gurii, încerc să-l înghit, deși știu, e-n zadar, n-am să reușesc... Am să deschid mai bine fereastra, fereastra minții, și-
STARE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371514_a_372843]
-
ochii închiși pe lângă detaliile care, adunate într-un volum, ne ajută să descoperim inedite secrete ale lumii în care trăim. Și... cuvintele sunt vii, și gândurile sunt clare, cu direcție sigură și cu acroșări bine limitate scopului ce ține de zbaterea (de-o viață) a unui autor ce nu se joacă de-a Literatura. Autorul scrie din vocație certă, scrie cu patimă creativă și are și avantajul experienței de jurnalist, cea ce face ca fiecare pagină din cărțile sale să devină
NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374871_a_376200]
-
PRIN GRĂDINA DE POVEȘTI”, tipărită la Editura Astra Dej - 2015, este al șaptelea volum scris de autoare. Poeta, este și bunică, are un anume fel de a fi: un om sensibil, cu vorbă blândă, cu dragoste și frumusețe sufletească, cu zbateri, vise și speranțe pe care nu și le-a pierdut, a reușit să dea viață talentului dat de bunul Dumnezeu, prin cărți și poezie, devenind o mare scriitoare lirică (vezi și vol. „Din mareea gândului”). Cărțile dedicate copiilor prin povești
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
873 din 22 mai 2013 Toate Articolele Autorului IOANA RESTEMAN - poate mai curând decât a sperat, pășește cu dreptul pe ușa din față a literaturii române: copila de numai 18 ani, după trei ani de trudă, ani de documentare și zbatere spre încumințirea cuvintelor și îmbrăcarea lor în straiele graiului ardelenesc autentic, și-a lansat primul volum al romanului SURÂSUL UMBRELOR, pe 12 mai 2013, în satul natal, Bologa, jud. CLUJ. Unul dintre consătenii săi, domnul profesor Liviu Negru, făcând referire
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
răstignesc peste natură acoperă câmpiile cu umbre crepusculul brăzdat parcă de ură aruncă peste lume tușe sumbre se-amestecă a smoală și a sânge pământul și cu cerul parcă-n silă un vânt cumplit copacilor le frânge coroanele-ntr-o zbatere senilă de colburi se încarcă toată zarea iar corbii croncănesc în jur a moarte enorme valuri învrăjbește marea spre țărmuri ca obuze de departe în case plâng femei de mijloc frânte cerșind icoanei mute să oprească stihia cu mătănii vor
CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375077_a_376406]
-
Acasa > Literatura > Proza > ODA BUCURIEI Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cânta oda bucuriei peste dealurile înghețate de durere. Cântă, nu pleca mai departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
în poezie o lume, pentru a nu crea confuzie cu lumea teluricului, cu lumea pământeană, dar există, fără îndoială, un imaginar, unul de mare forță poetică, în care s-au anulat patimile, s-au stins contradicțiile, egoismul, corolarul vanităților, chinurile zbaterii terestre, a dispărut suferința. Nirvana este un asemenea imaginar al anulării suferinței, al reducerii, al potolirii contradicțiilor, un spațiu al mirificei regăsiri edenice. O voluptate a stingerii pământene și a translatării într-un neant cosmic, o pierdere în spațiul nirvanic
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
vieți : „Cu câtă sete beau acest venin/ Sinteză rea între extaz și chin”(14) ; „Într-un abis de/ suferință și/ scrum./ Singur mă aflu,/ sorbind marea de-amar,/ marea Samsarei,/ marea amară și rea” [...] (24). Întrebările curg, într-o chinuitoare zbatere de a desluși un sens, de a găsi o explicație a situației, de a se apropia de ceea ce rămâne învăluit în taină. „Oare/ pentru-a mă face/ întreg, întregit, împlinit,/ desăvârșit,/ mi-a dat El Shaddai, mai/ întâi, fericirea/ de-
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
deschidă poarta cea mare, să intrăm amândoi odată și mă trezesc dată pe mâna inchiziției la schimb achiziției odihnei veșnice în straie cucernice și gând înghițit. Ș-aici basmul vrea să ia o nouă turnură pe prescură. Probabil nu simți zbaterea ghioceilor sub zăpadă, ți se arată legământul cel de pe urmă, al rugii și tăcerii, mie al curgerii, fugilor lui Bach și anotimpul când înflorește primul mac pe miriște. Liniște fi-va destulă-n mormânt, dar, să-ți spun drept, n-
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
nod, să ajungă la surate, coroniță de fetiță ce va fi zburată-n șită, căciuliță de noroc, lângă coșul coșar lipsă că e vară și-i potop sau e vară și e smog, fierbințeala frunților de plecarea minților. chin și zbatere șerpească vindecare iască fag agățată de cârlig, bade pălărie nouă de sub rouă. se târâse doar pe burtă, în decubitus ventral, să nu credeți despre mine că axonu-mi nu-i centrat sau plecat din neuron. în decubitus dorsal, deci întoarsă magistral
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
-ți mângâie Patrie tânjita de puteri străine, Ce-ar dori să smulgă inima din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
acum Cu fiecare semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau poate am știut odată În zbaterea sufletului La cumpăna dintre Kuandalini Și setea dorințelor Înainte ca nenăscutul să îngroape născutul Lumină strivită-n uitare Rană pe identitatea altui eu nimic nu este deplin ceva rămâne într-un dincolo Am să simt oare cum Fibră cu fibră
CEVA RĂMÂNE ÎNTR-UN DINCOLO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371817_a_373146]
-
rebel ghem de iluzii”, descoperă iubirea în ”vise interzise”. Dorința mistuitoare a contopirii celor doi îndrăgostiți, dar și a completării lor prin ”lacrimă”, ”vis” sau ”voce” pretinde acel ”timp pentru noi”, pentru dragoste. Alteori, eul liric se manifestă printr-o zbatere între două ziduri: își îndeamnă iubitul să plece, îi mărturisește neiubirea, deși are sentimente de iubire, de adorație. Speră ca el să revină și își exprimă dorința nemărturisită de a-și fi alături unul altuia, într-un timp infinit. În
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
ca romancier (Insularii, Iasi, 2011). Aspectele urmărite în volumul în discutie, accentele puse pe condiția de minoritar, exilat, străin a lui Ion Miloș și drama care decurge tocmai din aceasta ce duce spre strigătul identitar ,,Nu fugi din grai!”, pe zbaterea continuă și revenirea la izvoare spre a se salva de neant, confesiunile scriitorului presărate ici-colo pentru a susține argumentația, conferă veridicitate și autenticitate scriiturii. Dincolo de încărcătura informațională densă, uneori greu de urmărit, cartea Ion Miloș. Viața și opera se citește
CONSTANTIN DRAM . O MONOGRAFIE ION MILOŞ LA EDITURA ACADEMIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371997_a_373326]
-
N-a fost greu./ Aseară am vorbit cu Dumnezeu./ La fel de clar, de simplu, de senin,/ Cum ai tăifăsui cu un vecin.../ E drept că El tăcea. Sau, mai curând,/ Iradia în fiecare gând,/ În fiecare șoaptă și impuls,/ În fiecare zbatere de puls./ Doar eu grăiam. Și iată că, treptat,/ Discursul în tăcere s-a mutat,/ Tăcerea s-a umplut de sens și țel,/ Tăcerea era drumul către El.// Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,/ Așa-I vorbeam : Abis lângă
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]
-
existență. Dorință de educație universitară rămâne aceiași și din nou ajunge student, în 1956, de data aceasta la Cluj, la Filologie, să învețe pe de rost toată literatura sovietică. Dezamăgit, consideră o pierdere de timp și de necrezut, după atâtea zbateri, se retrage pentru a citi ceea ce vrea, caută și găsește. E autodidact doi ani, începe să publice în reviste, e apreciat și se lansează în literatură cu romanul „Francesca’’, de aici înainte este stăpân pe un Pegas cu aripi puternice
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
dragoste am fi inutili iar zilele ar trece lipsite de emoții. Fără amintirea lacrimii, ochii noștri ar fi mai încrezători decât ne este permis. Cu fiecare zi învățăm că mai presus de fărâmele de viață, este întregul care dă rost zbaterii și credința că nimic nu este în zadar. De aceea, singuri nu valorăm nici pe departe cât am putea descoperi că valorăm prin ceilalți. Poate de aici și prețul cu care plătim orice împlinire. Drumurile simple aduc bucurii simple. Cei
SUFLETUL ŞI PRIETENIA de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372854_a_374183]